x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special "Revolutia culturala" - Afacerea "Meditatia transcendentala"

"Revolutia culturala" - Afacerea "Meditatia transcendentala"

de Lavinia Betea    |    19 Aug 2005   •   00:00
"Revolutia culturala" - Afacerea "Meditatia transcendentala"

Analiza unui fenomen care a contribuit la crearea climatului de teama si angoasa a oamenilor din timpul lui Ceausescu.

In 1982, peste 250 de intelectuali au fost trimisi "in productie" ca muncitori necalificati pentru ca participasera la "Meditatia transcendentala". Din acelasi motiv, au fost scosi din functii demnitari de partid si din administratie.

Recent publicat de Editura Humanitas si avand ca autori pe Doina Jela, Catalin Strat si Mihai Albu, volumul "Afacerea Meditatia transcendentala" este o binevenita evocare a unui eveniment putin cunoscut la vremea cand a avut loc. Si nedeplin elucidat pana astazi, desi cei mai multi dintre cei afectati de intamplari inca traiesc. Pentru ca in 1982 nu s-au dat explicatii publice, "afacerea Meditatia transcendentala", cum avea sa fie numita, a avut rasunet doar in zvonistica vremii.

IN ABSENTA CADRELOR DE REFERINTA. In 1977, printr-o decizie luata "la cel mai inalt nivel", in Romania au fost desfiintate cele cinci specializari universitare existente in domeniul disciplinelor socio-umaniste, studentii fiind comasati in doua sectii: filozofie-istorie si istorie-filozofie. Pana in 1989, promotia fiecareia dintre ele va fi de cate numai o suta de absolventi. In acest interval, pentru nici unul dintre acestia nu vor mai exista repartitii in cercetare, nici in invatamantul superior.

Promotia anului universitar 1981 suporta, integral, o alta anomalie - se blocheaza repartitiile si transferurile in orasele mari ale tarii, tinerii intelectuali fiind trimisi, in general, la tara. Pe plan national, acesta e timpul marilor privatiuni economice. Conform hotararilor de partid luate in acea perioada, locuitorii satelor sunt obligati sa-si cultive gradinile individuale si sa contracteze recolta cu statul. Cel putin la nivelul raportarilor, munca profesorilor, doctorilor sau inginerilor era suplimentata de obligativitatea predarii unor cantitati de produse agricole la preturi mult sub nivelul comercializarii lor.

CE VIITOR SE PREGATEA? In Bucuresti, pe-atunci incepuse constructia "circurilor foamei" - megacantinele unde urmau sa manance ("de la cazan") locuitorii unui cartier. Iar absolventii invatamantului superior erau trimisi in "domiciliu obligatoriu" si impusi la "sarcini agricole". Deciziile politice care au generat asemenea realitati au fost putin popularizate in epoca si aproape deloc studiate dupa caderea regimului. Cadrele lor de referinta sunt insa greu de stabilit pentru ca documentele elaborate de grupul decizional din acea vreme sunt inca inaccesibile. Cercetatorul roman nu are acces nici macar la documentele emise de cele mai importante sectii din "epoca Dej" - "organizatoricul" si "propaganda", desi, conform Legii arhivelor in vigoare, termenul pentru punerea lor in circuitul stiintific este de 30 de ani. Accesul la aceste documente a fost si este blocat sub pretext ca nu sunt prelucrate arhivistic. Cum si de ce a fost proiectata "mini-revolutia culturala" din Romania, ce destinatii politice avea "patura intelectualilor", cu ce si cat se inspirase Ceausescu din "revolutia culturala" maoista ori in ce proportie l-au "ghidat" subalternii - raman de aflat.

Autorii cartii "Afacerea Meditatia transcendentala" au fost de aceea nevoiti sa-si reduca documentarea de acest nivel la Stenograma sedintei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 27 aprilie 1982. Obtinuta si aceasta, desigur, in urma unor aprobari speciale, alta prevedere ce confera caracter aleatoriu functionarii actuale a institutiei arhivelor romanesti.

"ATITUDINEA DE GURA CASCA". Cert este ca in chiar anul 1977, an in care se restructureaza si se reduce drastic categoria specialistilor in discplinele socio-umanistice, Nicolae Stoian, cetatean francez de origine romana, convinge atasatul cultural roman la Paris sa-i puna in legatura cu institutii stiintifice din Romania, propunand un program de "stiinta a inteligentei creatoare". In plina "revolutie tehnico-stiintifica" ce se voia a fi realizata prin Festivalul ("de masa") "Cantarea Romaniei", lui Stelian Oancea, atasatul cultural la Paris, oferta lui Stoian i s-ar fi parut o sansa de evidentiere. Astfel ca da curs propunerii primite. Intra apoi in actiune si alte persoane avand responsabilitati in ceea ce in programele partidului era numit "dezvoltarea cercetarii ca forta de productie", Stoian vine in Romania si respectivul program se experimenteaza la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice Bucuresti (ICPP). Condus de Virgiliu Radulian, fost presedinte al Consiliului National al Organizatiei Pionierilor, institutul apare ca o enclava in ramasitele cutremurelor de distrugere a stiintelor socio-umane. Insusi Ceausescu se mira in sedinta din 1982 cum de nu fusese desfiintat.

Experimentele care au avut loc acolo sunt puse de Ion Dinca in sedinta de inalt nivel din 1982 pe seama "atitudinii de gura casca" a celor care le-au aprobat. Sintagma pare echivalentul a ceea ce in anii ’50 "se infiera" ca "lipsa de combativitate si vigilenta revolutionara".

"SECTA" SI "SECTANTII". Fondata de un calugar indian in anii ’50, pe nume Maharishi Mahesh Yogi, "Meditatia transcendentala" devenise populara in Vest, in anii ’60, si datorita declaratiilor membrilor formatiilor Rollings Stones si Beatles ca sunt adepti ai sai. Efectele pe care le-au declarat participantii au fost de relaxare si vitalizare asupra corpului si spiritului. In practicarea ei, prima faza este initierea facuta prin sedinte teoretice de un magistru, urmate de o ceremonie in care initiatul isi primeste mantra. Dupa un anumit timp, fostul initiat devine, la randu-i, maestru, initiindu-i pe altii.

Documentele din arhiva Securitatii, prezentate in amintita carte, consemneaza ca in respectiva "afacere" au fost implicate in Romania 371 de persoane, dintre care 351 "pe baza de angajament". Ceea ce se experimenteaza insa sunt niste tehnici de relaxare, iar subiectii sunt chiar cercetatorii din institut. "Stoian ne prezenta tehnica, povesteste in 1998 Virgiliu Radulian, directorul de atunci al ICPP. Noi eram niste subiecti. Ii puneam intrebari, se urmareau efectele asupra noastra pentru ca reusea sa ne transmita o stare de relaxare prin acea mantra care era un cuvant fara sens, pe care-l repetai mintal. Tehnica folosita consta intr-un fel de inductie a unei inhibitii pe scoarta cerebrala, care treptat te desprindea de ambianta si te relaxa. Instructorul ne atentiona ca nu aveam voie sa adormim. Eram foarte obosit si intr-una din zile am atipit, iar el a venit si mi-a spus sa nu adorm".

Ceva ca multe alte miscari si asociatii din zilele noastre, a caror publicitate romanii s-au obisnuit sa n-o prea bage in seama. In acei ani insa...

"FLOAREA INTELECTUALITATII ROMANE". Sugestia ca participantii la experimentele lui Stoian sa nu fie doar specialistii de la ICPP venise chiar de la Ministerul Invatamantului. Avizi de schimbare in cenusiul cotidian al anilor ’80, prietenii si cunoscutii cercetatorilor grabesc spre locurile de desfasurare a sedintelor. Iata cum rememoreaza Andrei Plesu, in fata autorilor cartii, participarea sa: "Mi-a telefonat intr-o seara Aurora Liiceanu si mi-a spus: "Draga, maine e la noi la Institut o conferinta despre o tehnica orientala de relaxare si stiu ca pe tine te intereseaza chestiile astea, asa ca, daca te amuza, vino". Andrei Plesu - in acel moment lector la Institutul de Istoria Artei - si sotia sa s-au dus. S-au dus si poetul Marin Sorescu, tenorul Nicolae Florei, naistul Gheorghe Zamfir, sculptorul Ovidiu Maitec, pictorul Sorin Dumitrescu, profesorul de filozofie Mihai Sora, academicienii Victor Sahleanu si Stefan Milcu.

Ce se petrecea acolo relateaza, cu umorul cuvenit schimbarii si trecerii vremii, Andrei Plesu: "... ne-au pus sa ne descaltam, asa incat in foarte scurt timp «floarea intelectualitatii romane» statea la coada in ciorapi, in sala unde se tineau de obicei sedintele de partid, sub portretul lui Ceausescu..."

FINAL DESCHIS. In februarie 1982, Virgiliu Radulian a fost vizitat de doi colonei de Securitate, care i-au adus la cunostinta ca anonime trimise din ICPP reclama experimente nepermise. Intr-adevar, conform discutiilor din sedinta CPEx amintita, pe adresa sectiei de propaganda a CC se primise o astfel de scrisoare. In aceeasi luna, in revista "Pentru patrie" a Ministerului de Interne au inceput sa apara fantasmagorice articole despre pericolul mondial reprezentat de "mbat" si "infiereaza" "misticismul" fenomenului si propun aspre masuri de sanctionare. In final, Ceausescu concluzioneaza - sa fie trimisi "in productie". Conform deciziei sale, participantii la sedintele "Meditatiei transcendentale" au fost exclusi din partid si "retrogradati". Au fost destituiti si inaltii demnitari intersectati in mecanismele de aprobare. Virgiliu Radulian, directorul ICPP a devenit vanzator de tigari, cercetatoarele Aurora Liiceanu, Irina Holdevici si alti colegi cu doctorate, muncitori necalificati. Oameni de inalta specializare stiintifica au fost decazuti din functiile detinute in invatamantul superior si cercetare si trimisi sa-si castige painea ca si cand n-ar fi stapanit vreo profesie. Unii dintre ei s-au imbolnavit. Altii au inceput sa scrie memorii "forurilor superioare" pentru reintegrarea lor profesionala si reprimarea in partid.

Cartea Doinei Jela si a colaboratorilor sai, minutios documentata in reconstituirea dramei individuale a participantilor la nebuloasa ce-a fost in epoca "Meditatia transcendentala", conteaza in literatura de profil ca magistral studiu de caz. A carui incadrare in epoca n-a fost insa deocamdata operata. In primul rand, credem, din cauza obstructionarii accesului la arhivele comunismului romanesc. Abia dupa intrarea acestora in normalitatea circuitului stiintific, vor fi posibile analize comparative pe tema relatiilor diverselor categorii sociale cu politicul si competent explicate comportamentele elitelor culturale din Romania in raport cu situatia din alte state comuniste.

De amintit ar fi, bunaoara, ca in aceeasi perioada, in partea comunista a Europei se petrec lucruri deosebite la nivelul elitelor. In acelasi an 1977, cand pentru tinerii specialisti romani in disciplinele socio-umane se prefigureaza unica destinatie a profesoratului in gimnazii si licee iar Stoian (inginer "la baza") isi ofera competentele in "stiinta inteligentei creatoare", in Cehoslovacia se constituie "Carta 77". Iar in vreme ce "floarea intelectualitatii romane" scrie memorii individuale de reprimire in partid, nu putini intelectuali polonezi si-au asumat rolul periculos de consilieri si militanti ai Sindicatului "Solidaritatea".

FIRUL ISTORIEI
Cum de s-a putut ca dintr-un episod atat de inocent si exotic sa se ajunga la proportiile dramatice ale unei situatii de criza in aparatul de stat si de partid - iata o intrebare la care cartea recent aparuta la Editura Humanitas - intitulata Afacerea Meditatia transcendentala si semnata de Doina Jela, Catalin Strat si Mihai Albu - incearca sa raspunda. Dincolo de acribia documentara a autorilor, carora, tinand seama de anii trecuti de atunci si de reticenta unora dintre protagonistii episodului, sunt incredintat ca nu le-a fost deloc usor sa reconstituie firul istoriei, dincolo asadar de santierul impresionant al datelor stranse intre copertile ei, cartea de fata atrage atentia prin urmatorul lucru: Este izbitor contrastul dintre natura inofensiva a ceea ce s-a petrecut atunci, in cursul acelor sedinte de relaxare, si rezonanta malefica, de eveniment subversiv si conspirativ, pe care "Meditatia transcendentala" a capatat-o in ochii Securitatii.

Sunt situatii cand bataia aripilor unui fluture poate declansa, la capatul unui sir imprevizibil de cauze, o furtuna de intensitatea unui uragan. "Meditatia transcendentala" a fost o asemenea bataie de aripi: furtuna declansata de ea, de o intensitate represiva invers proportionala cu gravitatea faptelor - caci s-a mers pana la desfiintarea Institutului de Cercetari Pedagogice si Psihologice (ICPP) si pana la demiterea ministrului de atunci al Educatiei si Invatamantului - o asemenea furtuna nu se putea petrece decat in aerul apasator al etuvei ideologice din Bucurestiul de atunci. Adierea unei escapade intelectuale a avut reverberatii apocaliptice.

In concluzie, o carte plina de invataminte in privinta psihologiei pe care o aveau romanii in acea epoca, o epoca in care oamenii puteau fi facuti cu usurinta sa creada in opusul a ceea ce se intampla de fapt. Sorin Lavric, Editura Humanitas

PERICOL MONDIAL
Singurele informatii oficiale despre "Meditatia transcendentala" au aparut in revista Pentru patrie in numerele februarie, martie si aprilie 1982. Stilul articolelor aminteste de scenariile proceselor politice staliniste. Revista destinata militarilor prezinta astfel pericolul mondial al "sectei": "Pe planuri inalte, la nivelul conducatorilor Meditatiei Transcendentale, se pretinde ca se urmareste nici mai mult nici mai putin decat pacea mondiala. Si aceasta printr-un guvern mondial format din zece ministri si zece ministere, in fruntea carora se afla Maharishi Mahes Yogi. (..) Cei interesati stiu ei bine ce urmaresc. Dumnealor viseaza dominatia mondiala si printr-un altfel de napalm ori bombe cu neutroni: cele care sa ucida lumina ratiunii. Propovaduitorii sectei se considera cei meniti sa "guverneze intreaga lume". E de ajuns ca 1% din populatia unui oras sa devina membri ai acestei secte, sustin ei, pentru ca intregul oras sa fie guvernat de "Meditatia transcendentala".

Destine marcate

AZI. Prof. Univ. Dr. Virgiliu Radulian, fost director al Institutului de Cercetari Pedagogice si Psihologice, desfiintat in 1982
"Afacerea Meditatia transcendentala" a marcat drastic destinul meu. A fost momentul unei profunde crize de constiinta si personalitate. Nici unul dintre noi, cei alesi a efectua expertiza MT, nu si-a putut inchipui atunci ce deturnari nocive, tendentioase nuantari politice si manipulari abjecte va trebui sa infrunte actul pur tehnic al investigatiei noastre stiintifice. Dezlantuirea agresiva a prigoanei total nejustificate impotriva noastra, faptuitori ai unei dispozitii comandate (expertizarea tehnicii de relaxare neuro-psihica MT) a zdruncinat din temelii intreg universul spiritual si sistemul nostru de valori. Tot ce functionase pana atunci in virtutea firescului, al logicii si bunului-simt, al certitudinii stiintifice, s-a prabusit, a fost pus sub semnul intrebarii, denigrat si respins. Insasi calitatea noastra de intelectuali, buna noastra credinta in principii deontologice, experiment si adevar au fost supuse derizoriului si vulgarizarii.

Socul a fost considerabil. In ceea ce ma priveste cu grave repercusiuni asupra sanatatii. Nu intamplator va scriu aceste randuri din spital. Suport astazi consecintele pe termen lung ale destabilizarii starii de sanatate ce s-a produs atunci (1982).

Perspectiva autorului

COLECTIE. Doina Jela, autoarea unor cunoscute studii de caz reprezentative pentru istoria recenta si coordonatoare a colectiei "Procesul comunismului" a Editurii Humanitas

Jurnalul National: Stimata Doina Jela sunteti cunoscuta ca autoare a unor carti ce descriu cazuri ilustrative ale represiunii in regimul comunist si coordonatoare a colectiei "Procesul comunismului" a Editurii Humanitas. Cu ce motivatie ati abordat "afacerea meditatiei transcendentale"?
Doina: Daca s-ar studia dintr-o perspectiva socio-umana si politologica, relatiile puterii cu societatea de-a lungul celor 47 de ani de comunism in Romania, s-ar observa fara indoiala lucruri interesante. Unul dintre ele este acela ca feed-back-ul dintre cei doi termeni era conflictul. Ideologia comunista nu functioneaza in lipsa dusmanului, de clasa, sau de rasa, care trebuie aneantizat. Cand acest conflict nu exista intr-o forma exemplara, el este inscenat, si avem peste tot marile procese inscenari. Dupa 1964, cand amnistia a desfiintat notiunea de detinut politic, lupta de clasa intra intr-o noua faza. De aici insemnatatea pentru observator, dificultatea de abordare, dar si exemplaritatea fenomenului Meditatia transcendentala.

De ce un fenomen exemplar de vreme ce a fost si inca este putin cunoscut?
Vorbesc despre relatia dintre putere si societate. Comunismul incepe sa moara nu numai prin asfixie economica si ideologica, dar mai ales din lipsa de combustibil. Nu mai hranea nimeni conflictul. si atunci, dintr-un eveniment, un non-eveniment, cum nu se poate mai firesc intr-o lume care tindea spre dezideologizare, convergenta, unde patrundeau informatica, televiziunea prin cablu - "antenili" (in care Ceausescu a intuit, va amintiti, dusmanul lui de moarte) s-a montat un conflict, ultimul, dintre putere si societate, dintre conducatori si condusi. S-a inventat acest conflict, pe care nu l-a intentionat nimeni, nu l-a pus nimeni la cale si nu l-a alimentat nimeni.

Dupa distanta anilor pe care am luat-o fata de regimul comunist, cum apare "afacerea Meditatia transcendentala"?
"Meditatia transcendentala" este fenomenul cel mai caracteristic al ultimei faze a comunismului, acea stare de non-combat, in care puterea si societatea se ignora reciproc, dar tocmai de aceea, fiindca nu mai interrelationeaza, mor lent, amandoua. Suferinta a peste 250 de oameni a fost reala, cele cateva morti si numeroasele imbolnaviri, degradari sociale si civile au fost insa reale. Despre "Meditatia transcendentala" abia de acum ar trebui sa inceapa sa se vorbeasca, in acesti termeni. Toate documentele puse aici la bataie, din arhiva SRI sau din cea a PCR, ca si numeroasele discutii inregistrate de mine si de cei doi colaboratori ai mei, Catalin Strat si Mihai Albu, conduc, ne place sau nu, spre viziunea asta.
×