Romania, intre perceptie si realitate

De ce avem in lume statut de "oaie neagra" si "remorca penibila"? O analiza pertinenta, semnata de un valoros analist al realitatilor roma-nesti.

O explicatie pertinenta pentru statutul de "oaie neagra" si de "remorca penibila" in cadrul structurilor europene si internationale ale Romaniei, intr-o analiza "la zi", semnata de dr. Liviu Turcu, valoros analist al realitatilor romanesti.

Vineri, 6 octombrie, a marcat aici, in Statele Unite, lansarea ultimului film al faimosului regizor Martin Scorsese, "Departed" (intr-o posibila traducere libera "Mortii" sau, mai exact ca sens, "Mierlitii"). Un film de actiune in care doi informatori din tabere opuse au fost infiltrati unul in randul politiei si altul in randul unei organizatii criminale din Boston. O actiune in care se confrunta vedete precum Jack Nicholson, Leonardo DiCaprio, Matt Damon si Mark Wahlberg.

DUS RECE. Filmul s-a bucurat deja de mare publicitate inca inainte de lansare, cu evidente sperante de a intra pe lista scurta a Premiilor Oscar. In atari conditii, mass-media americane au atins apogeul comentariilor pe subiect exact in ziua lansarii (firesc) inclusiv prin publicarea sau difuzarea a tot felul de interviuri. Precizez acest amanunt pentru a sublinia "momentul de maxima audienta" obtinut la nivelul publicului american. Intre aceste interventii mediatice mi-a atras spontan atentia interviul lui Ed Zwick, regizorul urmatorului film ce-l are ca personaj central pe Leonardo DiCaprio in "Blood Diamond" ("Diamante insangerate"), ce urmeaza a fi lansat pe piata in luna decembrie. Filmul are ca tema traficul de diamante ca sursa de finantare a unor regimuri politice sangeroase, iar filmarile s-au facut in Mozambic. Subliniind dificultatile din timpul filmarilor, Ed Zwick declara: "Am filmat in circumstante deosebit de grele. Ne-am aflat in locuri si situatii pline de provocari riscante. Mozambic nu este Toronto (Canada, ca loc unde, datorita costurilor de productie reduse, s-au mutat multe dintre productiile de la Hollywood). NU ESTE NICI MACAR ROMANIA (!!!)", continua Ed Zwick. Iata o singura referinta ce catalogheaza Romania pentru ochii si urechile a zeci si chiar sute de milioane de oameni. La "ora de varf", cum se spune si in tara in limbaj de marketing mediatic.

LOCUL ROMANIEI. Ed Zwick nu este, din cate stiu, un dusman al Romaniei si sigur nu face politica internationala. El a exprimat spontan locul ocupat de Romania, potrivit perceptiei sale, intr-o grila ierarhizata a valorilor civilizatiei contemporane. Perceptia este, asa cum se stie prin definitie, un fenomen de ordin subiectiv. La nivel individual sau colectiv. Poate reflecta realitatea in proportii variate incepand cu 100% si terminand cu cateva procente. Are propria inertie si rareori, exceptand rupturile brutale ale evolutiei socio-istorice, iese dintr-un ritm mai degraba latent decat manifest. In acest context am incercat pentru o clipa sa-mi imaginez in logica actualilor guvernanti ai Romaniei cam cate eforturi de ordin "cosmetic" si propagandistic, inclusiv via operatiunilor informativ-operative, ar trebui sa se depuna pentru a se atinge fie si in plan utopic o platforma similara pentru contracararea imaginii descrise atat de lapidar de Ed Zwick.

LOBBY FARA EFECT. Marturisesc ca mi-a fost imposibil, din cauza giganticului decalaj intre cele doua puncte de pornire. Si asta nu pentru ca in ultimii 16 ani guvernele ce s-au perindat la carma puterii nu ar fi cheltuit milioane de dolari in aceasta directie. Unele actiuni au devenit obiect de scandal public, iar mass-media s-au ocupat copios de acestea. Precum se stie si se poate constata, fara prea mare folos in planul efectelor de ordin pragmatic, realitatea romaneasca fiind de fiecare data mai convingatoare decat toate proiectiile de tip halucinogenic pregatite in laboratoarele din Bucuresti, fie ele cu participare autohtona sau straina.

CHESTIUNE DE PERCEPTIE. Doua alte episoade aproape simultane vin sa intareasca cele relatate mai sus. Primul este materialul, evident xenofob, aparut in cotidianul italian de larga circulatie Il Tempo, dar care nu poate fi sub nici o forma ignorat pe fondul problemei perceptiei sau imaginii tarii in strainatate. Al doilea il constituie aprecierile "dure", "crude" facute de cei doi invitati ai emisiunii "Sinteza zilei", respectiv Octavian Paler si Ion Cristoiu, pe tema nivelului "reprezentativitatii" educationale, culturale si etice a varfurilor clasei politice romanesti in relatiile si contactele internationale, la postul de televiziune Antena 3. Nu trebuie sa fii suporter sau adversar al celor doi intelectuali de marca pentru a accepta invitatia de a medita la efectele aplicarii grilei mentionate cu privire la imaginea si perceptia publica a tarii pe plan international.

CONOTATII. Cersetorii din Romania, adapostiti la metroul din Paris - sursa de perceptii deloc magulitoare pentru toti romanii

REALITATEA. Alegoria "papionului", utilizata de invitati ca simbol pozitiv intrinsec al istoriei Romaniei, este binevenita, pentru ca delimiteaza sintetic bunul-simt, cei sapte ani de acasa, respectul pentru o cultura solida si nu una de spoiala de realitatea de azi, in care superficialitatea, imoralitatea, amoralitatea, incultura crasa si grobianismul nu pot fi acoperite sau disimulate de achizitionarea angro a produselor Channel, Armani, Porsche s.a.m.d. Nu in cele din urma, pe un fond problematic cvasiidentic, intr-un recent editorial, directorul Jurnalului National, Marius Tuca, sintetiza intreaga situatie prin metafora "Sprit de Romania". Expresia e prea blanda. Corect ar fi la nivelul evaluarii politice "Posirca de Romania", iar de vina nu sunt in acest caz "viticultorii" (romanii in general), cat mai ales "carciumarii", care in goana desantata dupa profit transforma o altfel rezonabila combinatie nemteasca intr-una neaosa, de tip "posirca", pe care o vand sub etichete de import de prestigiu european.

Poate este momentul ca fiecare dintre noi, cetatenii de rand, sa ne intrebam de ce un timp atat de indelungat (sa ne oprim fie si ca exercitiu logic la ultima suta de ani) am reusit sa "colectam" la nivelul PERCEPTIEI COLECTIVE INTERNATIONALE, indiferent de coloratura politico-ideologica a regimurilor politice, conotatii nu dintre cele mai placute precum "mamaligari", "tigani", "gainari", "hoti", "mancatori de lebede", "primitivi", "lasi", "superficiali", "vicleni", "oameni fara cuvant" si lista poate continua, din pacate, inca mult. Unii se amagesc ca aceste conotatii privesc doar un segment lumpenar al societatii. Se insala. Situatia nu e cu nimic mai buna si la nivelul perceptiei clasei politice, si a varfurilor acesteia. Nici o natie nu este imuna la conotatii si calificari simbolice, fie ele pozitive, fie negative. Pentru noi, ca romani, problema este ca ponderea calificarilor negative surclaseaza pe cele pozitive, iar schimbarea acestui raport presupune un efort colectiv de proportii nationale. Un proces restant ca si multe altele si care impune identificarea constienta a radacinilor cauzale ce au provocat perceptia de care ar trebui sa scapam cat mai curand. O solidaritate si aliniere colectiva care din nefericire este azi mai mult ca oricand subminata de plaga febrei consumerismului individualist cultivata prin falsificarea mutanta a conceptelor doctrinei liberale.

HANDICAP. Pentru romanii care au trait mult timp in strainatate, indiferent de stratul social sau politic caruia s-au integrat, aceste conotatii peiorative au o cu totul alta "greutate specifica" decat pentru cei ramasi acasa. La nivel individual e un handicap in procesul integrarii, iar la nivelul relatiilor interstatale la adresa construirii unei fundatii solide bazate pe respect si incredere reciproca. Efectul e usor de ghicit: o serioasa paguba la nivelul general al beneficiilor pentru toti romanii si societatea romaneasca pe ansamblu. Celor care sunt gata sa replice ca un fenomen de atari dimensiuni nu poate fi corectat peste noapte nu pot decat sa le dau dreptate. Problema este insa ca schimbarile de ordin politic din Romania postdecembrista nu numai ca nu au pus asa cum ar fi trebuit bazele unui asemenea proces, dar au favorizat circumstantele agravante care au dus tara exact in directie opusa. De aici, statutul de "oaie neagra" si de "remorca penibila" in cadrul structurilor europene si internationale.

SPERANTA DESARTA. Cand am parasit Romania, in ianuarie 1989, am crezut ca, beneficiind de o experienta aparte atat in cunoasterea situatiei interne a regimului, cat si a mecanismului mai putin vizibil al culiselor politicii internationale, voi putea aduce o modesta, dar reala contributie la reasezarea tarii pe un fagas mai bun, atat pentru viata concetatenilor mei, dar si a statutului acesteia intr-o lume dominata de egoismul promovarii propriilor interese. O speranta, din pacate, neimplinita pana azi. In tot acest timp aveam sa constat nu numai ca au fost rand pe rand irosite de conducerea politica importante ocazii de "emancipare internationala". Chiar si progresele realizate la nivel formal (atat de mult fluturate propagandistic in fata romanilor), precum intrarea in NATO si acceptarea Romaniei incepand cu ianuarie 2007 ca membra a Uniunii Europene, s-au facut prin promovarea egoista a intereselor unor grupuri de interese ce controleaza de facto tara la modul discretionar si in detrimentul si pe spezele intereselor nationale, inclusiv ale cetateanului de rand.

TRIVIALIZAREA. In mai toate analizele publicate pana acum, foarte multe dintre ele beneficiind de spatial tipografic oferit cu generozitate de Jurnalul National, am acordat prioritate fenomenelor si mecanismelor de ordin institutional, evitand la maximum individualizarile care ar fi distras atentia de la fondul problemei si ar fi dus, conform "obiceiurilor casei", mass-media din tara spre polemici trivializatoare sau, mai exact, mahalagism.

Nu de mult, in paginile acestui cotidian am abordat cateva teme pe care le-am descris ca fiind perfect integrate unei strategii ce ar putea fi definitia ca "Arta trivializarii la romani". O "arta" de sorginte istorica cu o traditie solida pentru clasa politica romaneasca. Referinta viza in principal intrarea procesului competitiei politice, economice si ideologice a principalelor grupuri de interese intr-o noua faza evolutiva. Respectiv, utilizarea tehnicilor manipulativ-diversioniste menite sa asigure o excelenta "umbrela" pentru rafuiala cu adversarii sub acoperirea interesului public de a solutiona, fie si tardiv, teme majore restante precum evaluarea politico-ideologica a regimului comunist, colaborationismul si altele. Un spectacol augmentat si de dorinta de a face o impresie pozitiva occidentalilor inainte de a deveni "colegi in casa democratiei europene".

BUTAFORIE. Precum in spectacolele de mare montaj, s-a asigurat participarea, in afara "actorilor principali" care cunosteau bine scenariul ce trebuie urmat, si a numerosi "figuranti" proveniti din diferite sectoare ale societatii romanesti. Intre acestia din urma unii intra in categia "naivilor", altii in categoria "oportunistilor". O parte din categoria reala a figurantilor proveniti din societatea civila si-a imaginat ca momentul reprezinta o oportunitate demna de a fi exploatata pentru a-si realiza agenda politica folosind "terenul adversarului". Un subgrup al acestui segment a considerat momentul drept o ocazie unica pentru valorificarea egoista a propriilor interese personale fie ele materiale, fie de capitalizare in directia prestigiului public. Toti au considerat insa la modul cvasiunanim ca "pretul" platit nucleelor puterii politice prin translarea propriei credibilitati publice prin acceptul participarii la farsa de proportii istorice este inferior atingerii obiectivelor vizate. Evident ca s-au inselat subevaluandu-si adversarul sau mai exact "partenerul" la masa pockerului politic, unde confruntarea era si este intre profesionisti si amatori.

"CULTURA POLITICA". Un singur exemplu: cand foarte curand in cadrul primului act al piesei "dosariada" numarul celor cazuti precum "popicele" din randul activistilor politici ai societatii civile a devenit riscant de mare, au inceput pertractarile de culise. Urmare acestora, sondajele de opinie - altfel unul dintre cele mai eficiente instrumente de evaluare, dar si de manipulare a electoratului roman - aveau sa releve, vai, ce surpriza, pentru nu a stiu cata oara, "originalitatea culturii politice a romanilor". Potrivit constatarilor "obiective", romanii au facut si fac o disjunctie severa intre punerea in spotul public al colaborationismului unora dintre politicienii de varf si gradul de incredere netarmurita de care se bucura in continuare in randul publicului. In traducere libera, asta insemna un vot de blam pentru sustinatorii mult propagatului proces de curatire si reinnoire a clasei politice, altfel mimat intens, nu in ultimul rand pentru uzul imaginii externe a regimului. Cand insa politicieni ai varfului piramidei puterii primesc in aceste zile via CNSAS (aceasta sinistra si aberanta structura creata diversionist drept fatada legala pentru manipularea biografiilor politice ale unora sau altora) prin interpretari contorsionale demne de almanahul Guiness, certificate tip Nufarul, te napadeste instantaneu un ras homeric si paradoxal tragic in acelasi timp.

Comic prin discordanta frapanta cu realitatea si tragic pentru ca distruge si ultima bruma de speranta a mersului tarii spre mai bine. Mai multe detalii atunci cand voi aborda subiectul doasariadei ca tema de sine statatoare.

DOSARIADA. Presedintele Traian Basescu a asigurat in aceste zile opinia publica de faptul ca a decis desecretizarea in masa a arhivei DSS, inclusiv a celei de la SIE (afirmatie utopica) si cu nominalizarea expresa a ICE Dunarea. Pe aceste ultime doua subiecte s-a scris foarte mult si mai ales aiurea, subiectul fiind un ping-pong permanent al competitiei dintre diferitele nuclee ale puterii. Nu am intervenit public pana acum tocmai datorita faptului ca cea mai facila interpretare a unei asemenea interventii ar fi fost ca fac jocul politic al unui grup politic sau altul. Partidul meu politic se cheama Romania si sunt membru al acestuia de mai bine de 40 de ani. Cel mai bun exemplu insa pentru superficialitatea interpretarilor de acest gen au fost insasi reactiile "la varful piramidei politice" cand am publicat "Arta trivializarii la romani". Unii au vazut in analiza un sprijin in directia actiunilor grupului de interese din jurul primului-ministru, altii nu atat un sprijin, cat un atac la adresa grupului de interese din cercul presedintelui Traian Basescu.

"CERCETARI". Pana una-alta insa, cum se spune, serviciile de informatii, indeosebi SIE, au primit ordin sa elucideze problema - adica sa afle ce se ascunde cu adevarat in spatele analizei si actului publicarii in Jurnalul National - prin actiuni de culegere de informatii pe teritoriul SUA, adica a aliatului sau strategic numarul unu. Poate ca pornind de la acest incident parlamentarii romani vor relua discutiile pe tema si asa interminabilei dezbateri pe tema definitiei conceptului de "politie politica". Din pacate, foarte putini dintre cei care si-au asumat "povara apararii securitatii nationale" si-au imaginat ca analiza punea in plina lumina publica de fapt ambele parti, si nu de pe o platforma politica partizana. De fapt, singurul scop al analizei a fost nu numai de a ajuta opinia publica sa inteleaga cam ce se petrece in aceste zile prin abordarea subiectelor respective, dar sa-i si fereasca pe unii concetateni, altfel bine intentionati, dar naivi, sa devina instrumente ideale ale unui proces diversionist-manipulativ.

Drept urmare, imi propun ca in viitorul nu prea indepartat sa contribui cu modestie la initiativa lansata de domnul presedinte Traian Basescu cu privire la clarificarea unor aspecte altfel de mare interes mediatic precum dosariada, activitatile ICE Dunarea, dar si a altora de aceeasi factura. Sine ire et studio.

AMAGIRI
"Chiar si progresele realizate la nivel formal (atat de mult fluturate propagandistic in fata romanilor) precum intrarea in NATO si acceptarea Romaniei incepand cu ianuarie 2007 ca membra a Uniunii Europene s-au facut prin promovarea egoista a intereselor unor grupuri de interese ce controleaza de facto tara la modul discretionar si in detrimentul si pe spezele intereselor nationale, inclusiv ale cetateanului de rand"

FARA IMUNI
"Unii se amagesc ca aceste conotatii privesc doar un segment lumpenar al societatii. Se insala. Situatia nu e cu nimic mai buna si la nivelul perceptiei clasei politice si a varfurilor acesteia. Nici o natie nu este imuna la conotatii si calificari simbolice, fie ele pozitive, fie negative"

PROBLEMA
"Pentru romanii care au trait mult timp in strainatate, indiferent de stratul social sau politic caruia s-au integrat, aceste conotatii peiorative au o cu totul alta «greutate specifica» decat pentru cei ramasi acasa. La nivel individual e un handicap in procesul integrarii, iar la nivelul relatiilor interstatale la adresa construirii unei fundatii solide bazate pe respect si incredere reciproca"

CATALOGARI
"Poate este momentul ca fiecare dintre noi, cetatenii de rand, sa ne intrebam de ce un timp atat de indelungat (sa ne oprim fie si ca exercitiu logic la ultima suta de ani) am reusit sa «colectam» la nivelul PERCEPTIEI COLECTIVE INTERNATIONALE indiferentde coloratura politico-ideologica a regimurilor politice conotatii nu dintre cele mai placute precum «mamaligari», «tigani», «gainari», «hoti», «mancatori de lebede», «primitivi», «lasi», «superficiali», «vicleni», «oameni fara cuvant» si lista poate continua, din pacate, inca mult"

FIGURANTI
"Precum in spectacolele de mare montaj s-a asigurat participarea in afara «actorilor principali» ce cunosteau bine scenariul ce trebuie urmat si a numerosi «figuranti» proveniti din diferite sectoare ale societatii romanesti"

PORTRET DE AUTOR

Liviu Turcu a lucrat la Centrul de Informatii Externe (CIE), precursorul SIE, pana in ianuarie 1989, cand a hotarat sa se refugieze in Occident. A fost condamnat la moarte de regimul Ceausescu si complet reabilitat de Curtea Suprema de Justitie in octombrie, 1990. Sociolog, doctor in filosofie, Liviu Turcu este un recunoscut analist al realitatilor romanesti si internationale.