Jurnalul National: Care sunt primele amintiri despre Romania?

Andrea Varga: Asteptam la granita la intrare in Romania, era la 4 august 1986, aveam ziare cu mine. Stiam ca nu e voie sa iti gaseasca vamesii romani ziare unguresti, nu aveai voie sa le aduci in Romania. Aveam un pulover mai mare, crosetat de bunica, pentru ca era racoare. Am ascuns ziarele sub pulover. Si ceilalti din compartiment - mergeam cu trei oameni din RDG - si-au ascuns si ei ziarele pe sub haine. Eram toti "imbracati" in ziare. Eram asa de naiva, pentru ca nu-mi imaginam ca te puteau dezbraca pentru a te verifica.

De ce ai venit in Romania?

Daca nu aveam acesti prieteni care veneau in Romania cu ajutoare pe filiera bisericii catolice si a celei protestante, probabil ca nu veneam aici. Provin dintr-o familie care nu are rude in afara Ungariei.

Cum a fost prima ta vizita in Romania? Ce-ai facut atunci?

In ’86, tin minte intrarea in Romania. De ani in sir vreau sa fac un film despre primele amintiri despre prima intrare in Romania, in anii ’80, cand era o aventura sa vii si sa iesi, pentru ca, abia acum imi dau seama, citind documentele din arhive, se putea intampla cu tine orice. Eu, la 16 ani, nu citeam niciodata ziarul, habar n-aveam in ce lume traiesc.

Ce te-a facut sa vii in Romania?

Daca traiam in anii ’30, cred ca tot asa mergeam in Spania sa lupt in razboiul civil. Nu mi-am putut imagina ca exista o tara unde oamenii nu au medicamente, nu au insulina, nu au ace pentru injectii la spital si, daca nu se aduceau din afara, daca oamenii respectivi nu aveau cunostinte in strainatate, puteau muri. Am adus ajutoare si pentru romani si pentru maghiari. De-aceea am venit. Apoi mi-au placut muntii din Romania. Schiul. Veneam in fiecare iarna la schi. Asa ca imbinam umanitarul cu placutul.

Oameni si obiceiuri romanesti cu surprize

De la cea care visa sa faca biologie, in ’96, ai revenit in Romania dupa Revolutie ca istoric. De ce ai transformat Romania intr-un "teren de cercetare"?

Mie intotdeauna mi-a placut sa fac ceva mai greu de facut. Puteam sa raman in Statele Unite sau in Canada, ar fi fost usor. Toata lumea vrea in Occident, dar nimeni nu a venit la Bucuresti, sa stea aici 12 ani. Mie imi place aici. Am venit aici ca o copila, acum 12 ani. Nici tu nu esti in ziua de azi ceea ce erai cu 12 ani in urma, la 23-24 de ani. Aici am cunoscut oameni, mi-am facut prieteni.

Ai mai multi prieteni romani decat prieteni maghiari in Romania?

Eu, in 1995, cand am venit la Bucuresti, mi-am zis: "Nu vreau sa intru in ghetoul maghiar". Pentru ca atunci ce realizare e asta? Trebuia sa cunosc cultura romaneasca. E mereu un plus pentru tine daca stii o limba straina, o cultura, alta decat a ta... Caragiale, de exemplu. E uimitor cat de actual este...

In cat timp ai invatat romana?

Cam in trei luni. Pentru asta venisem aici, sa realizez filme documentare, aveam nevoie de limba romana. Dar m-a ajutat foarte mult si faptul ca veneam in Romania din 1986.

Ce ai gasit specific romanesc, la romani?

Mi-am amintit de o intamplare de acum cativa ani cand am fost la Bacau prima oara in viata mea, sa cercetez in arhive. Aveam o prietena foarte buna de acolo, care m-a invitat la ea acasa, la parinti. Mama prietenei mele m-a intrebat ce imi doresc sa mananc, ce mi-ar placea mie. Iar eu i-am zis: "Vreau sa faceti coliva". Doamna respectiva aproape a lesinat. Eu m-am uitat la ea si am intrebat: "E greu de facut?". Femeia aproape plangea. Iar eu i-am explicat ca e o prajitura, un desert ecologic, ca are nuca, grau... De ce nu se putea face? Si mi s-a explicat ca nu se poate face coliva decat daca cineva moare. Mai mancasem inainte coliva adusa de prietenii mei, dar ei nu-mi spusesera niciodata ca la ortodocsi nu se face coliva decat cand moare cineva sau cand se comemoreaza moartea cuiva. Si placandu-mi foarte mult, mi-am zis ca asta e prajitura traditionala la romani.

Nostalgia comunismului la romani

Cum vezi romanii acum ca popor?

Acum tot mai exista nostalgia ca regimul comunist a fost foarte bun, pentru ca era garantat un loc de munca, pentru ca ti se garanta un apartament. Dupa parerea mea, ca istoric, ideea ca acest regim a fost bun e falsa. Iar aceasta falsificare a istoriei este inca promovata de televiziunile comerciale care dau filme in care este mistificat trecutul comunist. Exista VIP-uri create artificial, gen Andreea Marin, dar nu stimezi adevaratii eroi care si-au dat viata pentru idealurile lor. Acei oameni care au fost executati pe perioada comunista pentru idealurile lor nu au nici nume, nici voce. Nu exista undeva imaginea lor. Asa ceva nu e normal. Anul trecut am facut o expozitie despre ceea ce s-a intamplat in 1956 in Romania, ca ecou la revolutia din Ungaria. Toata lumea stie ce s-a intamplat in Ungaria, dar nimeni nu stie ca cel mai mare ecou al acestei revolutii a fost in Romania. Oare e normal sa ramana necunoscut faptul ca 24 de persoane au fost atunci executate pentru idealurile lor, miile de arestari si interogatorii? Acum sunt cunoscute prezentatoarele de la televiziune, dar oamenii aceia nu. Anul trecut, cand am facut expozitia, s-a zis: "Da, face unguroaica expozitie despre Ungaria". Nu! Am facut o expozitie despre ceea ce s-a intamplat in Romania in ’56. Deja facusem pentru unguri doua filme documentare, in 1997, 1998 despre Imre Nagy, cat a stat el pe teritoriul Romaniei. Imi facusem datoria pentru istoriografia maghiara. M-a durut sufleteste sa vad insa ca in Romania nu e nimeni interesat de ce s-a intamplat aici in 1956, de aceea am facut acea expozitie.

Foto: Karina Knapek