Romănii au solidarizat cu "Primăvara" pragheză

Azi se implinesc 39 de ani de cănd Romănia a condamnat public invazia Cehoslovaciei de trupe ale Tratatului de la Varşovia. In exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, fostul corespondent Agerpres la Praga, Eugen Ionescu, povesteşte cum a ajuns să fie primul jurnalist străin care a transmis ştirea despre ocuparea Cehoslovaciei. Numai in Jurnalul Naţional Online puteţi viziona inregistrarea discursului lui Ceauşescu de la mitingul din Bucureşti care i-a făcut atunci pe contemporani să simtă măndria de-a fi romăni.

In august 1968, prima ştire despre invazia sovietică a fost trimisă din Praga de către Eugen Ionescu, corespondentul Agerpres. Transmisă pe fluxul agenţiei romăne, a fost preluată de marile agenţii de presă ale lumii. In exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Eugen Ionescu povesteşte cum a trăit la Praga acele zile fierbinţi.

• Jurnalul Naţional: Ştiaţi limba cehă, domnule Eugen Ionescu, cănd aţi fost trimis corespondent la Praga?

Eugen Ionescu: Nu, dar am invăţat-o pentru că trebuia să fac revista presei. Am fost trimis corespondent direct şi permanent Agerpres, dar lucram singur pentru toate ziarele, şi pentru Lumea, şi pentru Radio.

• Aţi primit, la plecare, nişte indicaţii mai speciale faţă de ceilalţi corespondenţi romăni din străinătate?

Nu. In februarie 1967, cănd am sosit eu la Praga, nu incepuse mişcarea. Dar, in oraşul acesta care e in centrul Europei, trebuia să avem un corespondent permanent.

• Nici pe parcurs nu vi s-au cerut nişte informaţii mai deosebite?

Se cereau de la ambasadă. Eu lucram in presă.

• Presimţeaţi că va fi ceva... aparte?

Ştiţi evenimentele. L-au dat pe Novotny jos, asta a fost pe la sfărşitul anului 1967. Sigur, se intămplau nişte lucruri... Ei - de cehi vorbesc - , spre deosebire de noi, erau mult mai liberi. Vorbeau şi in tramvai, şi pe stradă in gura mare că nu e bine. Aveau voie, nu umbla Securitatea după ei să-i bage in puşcărie pentru că spuseseră cine ştie ce. Şi in 1968, prin februarie, a inceput "Primăvara de la Praga". In august deci, după ce a fost tevatura cu Dubcek, a venit o delegaţie de-a noastră foarte importantă, cu Ceauşescu, cu Maurer, cu Bodnăraş, cu Mănescu... Erau vreo 15 persoane. Şi, ca să transmit in ţară ce se intămpla... cam obosisem. Ziariştii veniţi cu delegaţia de mine trăgeau şi ei. Pe 20 august, după ce plecase delegaţia romănă şi trebuia să dau revista presei de acolo cu vizita lui Ceauşescu, ii spun soţiei: "Nu mai pot". Pe la 9 jumătate seara m-am culcat. Pe la 11 sună telefonul. Vă spun, a sunat cu atăta insistenţă, incăt a trebuit să mă dau jos din pat şi să răspund. Şi vocea de dincolo imi spune: "Eugene, e jale!". Cel care mă suna era Petrina, redactorul-şef adjunct de la Rude Pravo, Scinteia lor. "E groasă de tot!", continuă Petrina. Da’ ce e?, am intrebat. "Păi, zice, tu nu vezi că la televizor nu mai e nici o emisiune? Ia dă drumul la radio şi-ai să auzi numai muzică simfonică."

• Semn de evenimente grave cănd se inlocuia neanunţat programul radio cu muzică simfonică!

"Au intrat tovarăşii noştri aici!", mi-a zis Petrina. "Mai puţin voi, Romănia nu." Eu nu l-am crezut. Il ştiam in spital că era bolnav, se internase cu vreo cinci zile inainte. Zic: Dar tu unde eşti? Nu eşti in spital?; "Nu, sunt in redacţie", răspunde el. Zic: Da? Atunci pune telefonul jos că te sun eu in redacţie ca să văd dacă eşti acolo. Că nu pot să cred aşa ceva. Am dat telefon şi intr-adevăr era acolo. "Dar ce, nu mă credeai?"; Măi, dar eu trebuie să verific. "Căt mai sunt legături, transmite la Bucureşti ştirea asta!", m-a grăbit el. Era august şi ceilalţi corespondenţi erau binemersi in ţările lor, stăteau in concediu. Urma să plec şi eu peste o săptămănă in concediu, fusese insă vizita lui Ceauşescu şi... mai pleacă dacă poţi! Şi pun măna pe telex. Norocul meu a fost că din delegaţia aia făcuse parte şi un telexist de la Agerpres care rămăsese, stătea la mine in casă. M-am dus şi l-am sculat.

• Locuiaţi in incinta Ambasadei Romăniei?

Nu, aveam o locuinţă chiar vizavi de Ministerul de Interne, intre centru şi aeroport. Şi avănd auz bun puteam auzi de pe aeroportul din Praga avioanele aducănd vestitele tancuri.

• Cănd a inceput debarcarea? La ce oră?

Păi, pe la 11 seara.

• Cu avioanele au adus tancurile?

Altfel cum? Dacă treceau graniţa nu ieşea cu scandal? Ei au vrut să-i ia prin surprindere. Nu pentru impresie, pentru intimidare!

• Aţi transmis ştirea acestui dezastru doar pe baza inştiinţării redactorului-şef adjunct de la Rude Pravo sau aţi mai făcut şi alte verificări?

Deja auzeam ce se intămplă. Auzeam motoarele avioanelor, pe urmă au inceput să vină tancurile spre centru. Nu vă mai spun că mi-au proptit un tanc chiar in uşă. Poate nu ştiţi, dar eu am fost primul corespondent care a vorbit despre intrarea trupelor sovietice in Cehoslovacia. Prima ştire in lume despre invazia sovietică de la mine a venit. Am transmis-o la Agerpres, că nu aveam alte căi de difuzare. Am dat-o in lucru, Agerpresul a băgat-o pe flux şi toate celelalte agenţii occidentale - Alsa, Associated Press şi altele - au luat-o de la Agerpres cu menţiunea "Corespondentul Agerpres Eugen Ionescu transmite".

• Ce-aţi transmis?

"Din căte se pare, Cehoslovacia este invadată in aceste momente de trupele Tratatului de la Varşovia...", şi că aştept confirmări oficiale.

• Petrina vă informase că sunt trupele Tratatului?

Da, da, el mi-a spus! Am dat ştirea şi am deschis radioul şi televizorul...

• La televizor ce era?

Nimic. La radio, numai muzică. Mai tărziu, pe la 12, Radioul a dat ştirea: "Cehoslovacia a fost invadată! Aeroportul din Praga a fost ocupat de trupele sovietice. Dinspre graniţe pătrund trupe ale celorlalţi aliaţi din Tratatul de la Varşovia". Şi
atunci am confirmat imediat ştirea. La capătul celălalt al firului, la Agerpres, era Mircea Moarcăş. Lăsam telexul deschis, căci era singurul mijloc de comunicare. Şi pe telex imi vine: "Am indicaţie să transfer acum legătura la cabinetul lui Paul Niculescu-Mizil, aşa că nu mai eşti cu mine in discuţie".

• Asta cam la ce timp din noapte?

După 12.

• Pe la ora 1:00-1:30 a fost sculat Ceauşescu, la 3 in noapte au fost treziţi membrii CPEx...

Nu ştiam ce se intămplă la Bucureşti. Cu legătura transferată la cabinetul lui Mizil, mi s-a cerut să spun tot ce văd, tot ce aud, tot-tot. Dacă pot, să ies şi pe stradă. Zic: "Aştia vin, mă saltă, e clar! Dacă noi nu participăm, eu sunt ras aici". I-am anunţat intre timp şi pe cei de la Ambasada noastră, care habar nu aveau. Că "să le dau şi lor", au cerut ei. Cum să vă dau, băi, fraţilor? Că eu tot ce dădeam, căt ce băteam, mă duceam la toaletă şi dădeam foc. Cu Mizil am avut legătura vreo 12 ore, după care s-a intrerupt. Dar nici nu mai aveam ce să spun. Mi-am refugiat soţia la Ambasadă - aşa primisem dispoziţie - , şi rămăsesem doar cu Cristian Popescu, telexistul de la Agerpres... Pe stradă nu am ieşit. Vedeam de la fereastră soldaţii sovietici ce "apărau" Ministerul de Interne! De fapt, il luaseră şi acum trebuia păzit.

• Fotografii făceaţi?

Doamne fereşte! Păi, te impuşca pe loc dacă incercai! Doar dacă ai fi fost pe undeva, pierdut prin mulţime! Nu s-a comunicat niciodată căţi soldaţi au adus. Au fost şi cazuri hazlii. De pildă, polonezii care veniseră pe partea de nord, prin Boemia, după ce-au ajuns in primul oraş mare s-au dus la Primărie şi au spus că ei veniseră să elibereze Cehoslovacia de imperialism. Dar primarul zice: "Dar noi suntem liberi, de mult eliberaţi!". Şi-atunci a dat ordin comandantul lor: "Gata, au fost eliberaţi, noi plecăm inapoi!". Sigur, astea-s glume, dar undeva există un sămbure de adevăr, pentru că polonezii s-au intors.

• Da, au fost multe lucruri confuze şi manipulări. Sovieticii au anunţat că primiseră o scrisoare din partea unor membri ai CC-ului din Praga prin care erau chemaţi in ajutor, să salveze socialismul in Cehoslovacia... Dvs. ce surse de informaţii aveaţi?

Nu exista nimic. CTK-ul a dat ştiri in prima zi după invazie, dar pe urmă şi ei s-au oprit. Agenţia lucra insă intr-un loc cunoscut doar de căţiva oameni. Printre care şi eu, bineinţeles. Mă informau telefonic. Telex nu mai aveam. După ce-am stat 12 ore pe telex, s-au terminat toate legăturile. Au scos centrala telex din funcţiune.

• Şi la Bucureşti cum comunicaţi?

Pentru că eram corespondentul romăn mi-au făcut o legătură telefonică prin Germania, pe nu ştiu unde, pe urmă a venit prin Austria, Serbia şi Bucureşti. In zilele următoare am mers cu telexistul pe stradă, mă găndeam ca măcar el să ştie dacă mă impuşcă aici. Mergeam la tipografia clandestină a CTK-ului, intr-un magazin.

• Ce tipăreau ei acolo?

Ştiri. Şi le difuzau pe măsură ce venea cineva. Spunea parola, i se dădea drumul inăuntru, lua buletinele de ştiri şi pleca. Ştiam parola, mă duceam şi luam.

• Praghezii ce făceau?

Ca orice om cănd i-a pătruns un străin in casă. Numai că cehii nu sunt romăni, sunt mai calmi din fire, nu se manifestă ca noi. De vorbit, vorbea toată lumea, ii injura, dar nu aveau curajul să se apropie mai mult de ei.

• Oficial erau indemnaţi de chiar conducătorii lor la linişte. Dar dvs. ce găndeaţi despre cauzele acelor evenimente?

Eu am spus de atunci: "Ce tămpenie pot să facă! Ce caută ei aici?". Cel mai bun mijloc să-i constrăngă - le luau petrolul şi gazele. Cu asta i-ar fi terminat pe toţi - ungurii, cehii, polonezii, toţi depindeau de petrolul şi gazele ruseşti. Sovieticii au spus că Cehoslovacia a căzut sub influenţa Occidentului şi că noua echipă care venise la conducere vrea s-o smulgă din lagărul socialist. Şi fiind un Tratat - care e un contract - ei vin şi-i apără. Adevărul este că cehii şi slovacii nu voiau să plece din comunism şi să fugă in capitalism. Ei voiau reformă economică, mai multe libertăţi pentru oameni, pentru că aveau şi un sistem pluripartit. Nu voiau "să scape din sistem". Celorlalţi le-a fost frică să nu-i scape.

• Aveaţi feed-back-ul de la Bucureşti? Ştiaţi ce făcea şi spunea Ceauşescu?

Aveam un aparat de radio, dimineaţa la 7 era obligatoriu să ascult buletinul de ştiri şi revista presei... In acele zile insă, dacă prindeam postul romănesc dimineaţa, mai tărziu pierdeam semnalul. Ştiam din dimineaţa de 21 august că va avea loc un mare miting in Piaţa Palatului. Nu şi ce a spus Ceauşescu. Pe mine nu mă informa nimeni de la Bucureşti. Dar ce, eu nu ştiam poziţia Romăniei? Atunci incepuse?! Ştiam că Ceauşescu nu va consimţi niciodată... Imi veneau şi mie ziarele, dar cu intărziere, după trei zile...

• Au mai fost şi alţi jurnalişti romăni la Praga la 21 august. Cum veniseră?

Cristian Popişteanu şi cu George Ionescu, care pe atunci era la radio, veniseră cu avionul lui Ceauşescu - că se mai putea, mai pătrundea căte un ziarist, doi - , dar nu făceau parte din delegaţie. Urmau să participe curănd la un seminar internaţional pe linie de presă. Aflaţi acolo, au inceput să transmită. Eu insă am fost primul care a transmis ştirea. Corespondenţii marilor agenţii de presă erau in concediu, era august. Mi s-a spus, nu o dată, după aceea: "Prost ai fost! Te-ai fi umplut de bani! Puteai vinde ştirea aceea de senzaţie unei agenţii occidentale şi abia după aceea s-o transmiţi la Bucureşti". Alţii au zis că in locul statuii lui Lenin m-ar fi pus pe mine. Insă cănd mi-am incheiat misiunea la Praga, in 1971, nu mai aveau la Scinteia nici măcar loc de-un birou pentru mine.

• In august 1968, ca ziarist romăn la Praga, eraţi mai expus pericolului decăt toţi ceilalţi...

Dacă aţi şti cum eram eu cu inima! Că mergeam la CTK, luam ştirile, le băgam pe sub cămaşă, străngeam bine cureaua de la pantaloni ca să nu mă vadă că ies cu ceva de acolo. Dar nu am păţit-o cu ruşii, ci cu cehii. Aveam un Moscvici prăpădit, jigărit. De la 9 seara erau restricţii de circulaţie, nu mai aveai voie să ieşi pe stradă. Dar eu trebuia să ies, ii mai informam şi pe ăia de la Ambasadă, că ei nu ieşeau, tot de frică. Mă mai informau şi ei cu noutăţile lor. Cu prăpăditul meu de Moscvici mă duceam la ei. Şi m-a prins un grup de cehi odată pe malul Vltavei cum veneam dinspre Ambasadă spre casă şi m-au oprit. Se băgaseră in faţa maşinii şi voiau să-i dea foc...

• Credeau că sunteţi sovietic...

Da. Norocul meu a fost că le-am spus că sunt romăn. Cănd aflau că eşti romăn, te pupau, te imbrăţişau.

• Căt a durat dragostea aceasta pentru romăni?

In 1971, cănd mi-am terminat eu misiunea şi am plecat, incă oamenii ne iubeau. Probabil că azi nu mai găseşti mulţi care să-şi amintească. Cred că a fost unul dintre puţinele lucruri bune pe care le-a făcut Ceauşescu. Dar ecoul de atunci in presa internaţională - că in a noastră el era un ecou veşnic! - a fost bun... L-au luat in braţe şi l-au folosit căt au putut!

In Romănia, primele ştiri de presă au fost difuzate public după discursul lui Ceauşescu de condamnare a invaziei Cehoslovaciei. Din Arhiva Radio, Redacţia Emisiunilor Politice Interne, reiese că abia in ştirile de la ora 11 s-au difuzat informaţii de la Praga. Prima ştire anunţa că: "Praga - Agenţia CTK transmite: Ieri, 20 august 1968, in jurul orei 23, trupele Uniunii Sovietice, Republicii Populare Polone, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Ungare şi Republicii Populare Bulgaria au trecut frontiera de stat a Republicii Socialiste Cehoslovace. Acest lucru a avut loc fără ştirea preşedintelui Republicii, preşedintelui Adunării Naţionale, preşedintelui guvernului şi primului secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, la fel ca şi a acestor organe. (...) Prezidiul Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia cheamă pe toţi cetăţenii republicii noastre să păstreze calmul şi să nu opună rezistenţă trupelor care pătrund in ţară. Armata noastră, securitatea şi miliţiile populare n-au primit ordin pentru apărarea ţării...".

In 15 iulie 1968, conducătorii PC Ceholsovac au primit o scrisoare semnată de Brejnev şi de ceilaţi patru lideri ai statelor care vor invada curănd Praga. "Forţele potrivnice socialismului, impreună cu cele revizioniste - se spunea in "scrisoarea celor cinci" - , au preluat controlul presei, radioului şi televiziunii din ţara dumneavoastră şi s-au folosit de ele pentru a submina relaţiile amicale dintre Cehoslovacia şi cele-lalte ţări socialiste." Cu referire
la respectiva scrisoare, peste o zi, Ceauşescu declara: "Poporul şi Partidul Comunist Romăn nu impărtăşesc opinia celor care, alarmaţi de ceea ce pretind că se petrece in Cehoslovacia, ar vrea să intervină pentru a aduce această ţară pe un făgaş al socialismului specific lor(...) Suntem convinşi că această ţară, sub conducerea Partidului ei Comunist, va şti cum să construiască socialismul in conformitate cu speranţele şi aspiraţiile poporului său. Le dorim, in consecinţă, din adăncul inimii, un succes desăvărşit".

Eugen Ionescu s-a născut la Iaşi (1938). A absolvit Facultatea de limbi străine (Bucureşti), secţia romănă-rusă. După două luni de catedră, "a fost luat" ziarist la secţia externe a ziarului Scinteia.
In 1967-1971 a fost trimis corespondent permanent Agerpres la Praga. A revenit la Scinteia (1971-1978), după care a fost angajat de Ministerul Afacerilor Externe (1978-2000). Printre funcţiile sale diplomatice: secretar la Ambasada Romăniei
din Moscova, ambasador in Columbia, consilier la Moscova şi Bratislava.