Ramas orfan de la 12 ani, galateanul Neculai Mingireanu s-a dedicat artei impaiatului. Pasiunea sa de o viata incanta multe priviri, dar omul se teme ca munca sa de 50 de ani nu va fi continuata de nimeni.

La 77 de ani, Neculai este unul dintre putinii oameni dintre tara care impaiaza animale. Pe multe le colectioneaza. Cam 90% din exponatele Muzeului de Stiinte ale Naturii din Galati au fost impaiate de el. Casa in care locuieste a devenit un adevarat muzeu. In Galati si in judetele vecine este cunoscut ca fiind cel mai iscusit impaietor de animale.

"Acum nu prea mai este vanat. Sezonul de lucru incepe din noiembrie, la vanatoarea de iepuri si fazani. Inainte faceam cate 400 de fazani pe sezon si acum daca fac 20", povesteste omul.

De multe ori, Neculai Mingireanu isi ia pusca si scotoceste tinuturile din jurul Galatiului in cautarea unor noi exponate. Se opreste unde observa o pasare si ii studiaza miscarile. "Trebuie sa stai sa vezi toate miscarile pasarii, cum sta pe creanga, cum isi hraneste puii. Asta ma ajuta cand lucrez la un exponat. Ii pot da naturaletea pe care o are in mediul natural. Trebuie sa stii cum asezi pasarea sa fie ca si vie."

Nostalgia vremurilor

"Prima data, la un profesor am vazut cum impaia, cu talas, o pasare. Am cascat gura, m-am uitat tot timpul cat a taiat acolo, cat a facut toata partea asta tehnica. Doua zile a durat treaba, cu toate ca era un ulisor. Mie tare mi-a placut si mi s-a infipt in minte. De atunci am prins drag de meseria asta", ne-a mai povestit Neculai.

In ’57, in tara nu mai erau preparatori de astfel de exponate. "Atunci, Ministerul Culturii a adunat din toate muzeele din tara persoane pe care le-a pregatit la Timisoara. Eram vreo 25 de insi din toata tara. Acolo am invatat partea asta tehnica. Meseria asta poti s-o desavarsesti daca muncesti mult. Fiecare pasare are problema ei. Una se lucreaza mai usor, la alta se duce penajul. Daca lucrezi un gugustiuc, jumatate din pene cad", ne-a mai spus mesterul.

O tehnica desavarsita

Neculai ne-a dezvaluit cateva secrete. Animalul trebuie pregatit inca de pe camp, inainte de a fi impuscat. "Trebuie sa ai o arma cu alice marunte. Apoi, trebuie sa tragi de la distanta, sa nu distrugi penajul. Multi aduceau pasari la mine, dar le faceau zob. Trageau cu pusca de la 20 de metri si zbura jumatate din penaj. Se zice ca trebuie impuscate cu mila. Pasarea este teapana, daca nu ai un pic de cunostinta de felul cum sta ea in padure, pe creanga, sa vezi cum pune piciorul, cum tine capul, lucrarile nu iti ies." Cel mai greu se fac pestii. Carnea trebuie indepartata intr-un mod anume. Adesea, pestele trebuie tinut in sare foarte mult. Pentru un cap de stiuca, Neculai Mingireanu a lucrat aproape jumatate de an.

Un mare regret

Singura parere de rau a galateanului este ca nu si-a gasit nici un discipol. A predat cursuri de naturalizare pe vremuri, la fosta Casa a Pionierilor. "La inceput, copiii erau entuziasmati cand vedeau. Au fost multi in Galati care au incercat sa faca acest lucru, dar nu le reusea.

In tara sunt foarte putini astfel de mesteri, iar generatia celor cu experienta incepe sa se stinga. Asta si pentru ca cei care s-au dedicat acestei arte au facut-o fara un interes material, pasiunea fiind pusa pe primul loc.

UCENICIE

"Prima data, la un profesor am vazut cum impaia, cu talas, o pasare. Am cascat gura, m-am uitat tot timpul cat a taiat acolo, cat a facut toata partea asta tehnica. Doua zile a durat treaba, cu toate ca era un ulisor. Mie tare mi-a placut si mi s-a infipt in minte. De atunci am prins drag de meseria asta" Nicolae Mingireanu

Cartele telefonice evaluate in euro

Dupa 1993, cand au aparut la noi primele cartele telefonice, au inceput sa apara si colectionarii. Chiar si acum, colectionarii de cartele sunt o minoritate printre filatelisti si strangatorii de etichete, dar numarul lor creste mereu.

Paul Croitoru are 28 de ani si colectioneaza cartele Romtelecom din 1999. "Inainte aveam timbre, stranse in timpul liceului, dar am renuntat la ele. Le-am schimbat pe cartele telefonice." Paul strange mai ales cartele romanesti. "Imi plac ale noastre pentru ca sunt mult mai frumoase decat altele. Au peisaje, animale si monumente. Pe cele straine le folosesc pentru schimb." Pana acum a strans peste 800 de cartele si le tine in tiple speciale.

Preturile variaza in functie de numerosi factori, la care necunoscatorii nici macar nu se gandesc. Mai intai este vorba de vechime, o cartela RomTelecom din 1993 poate ajunge si pana la 300 de euro. Urmeaza tirajul editiei, cipul cartelei, dar si starea in care se gaseste. "In Romania exista cateva sute de colectionari, dar mai activi sunt doar cateva zeci", spune Paul Croitoru. "Exista chiar un targ lunar in Bucuresti, in care pasionatii fac schimburi sau cumpara unii de la altii."

Cheltuieli de un milion de lei pe luna

Ana Maria Chiributa din Iasi are deja un renume in cercul colectionarilor de cartele telefonice. Are 28 de ani si colectia sa se apropie de fabulosul numar de 2.000 de exemplare. "Plafonul de cheltuieli l-am stabilit la 1 milion de lei pe luna, bani din care pot achizitiona cartele romanesti pentru a avea material de schimb cu strainatatea si de care pot trimite cateva scrisori pe luna in afara tarii.", afirma colectionara. "Sunt foarte multi copii care aduna cartele, dar nu-mi dau seama pe cati dintre ei ii tine mai mult de un an de zile, dupa care toate cartelele sfarsesc la gunoi..."

Dinu-Ciprian Dicu, de 15 ani, are peste 1.000 de cartele, in mare majoritate romanesti: "In Iasi sunt multi colectionari care au colectii mult mai mari decat mine, de 5.000-6.000, pana la 10.000 de cartele.

Ilyes Ovidiu Condrea, de 34 de ani, din Sfantu Gheorghe - Covasna strange cartele din 2000. "De cand eram copil tot am colectionat cate ceva: timbre, monede, bancnote, etichete de bere. Au fost cazuri cand am fost catalogat drept un copil sau un nebun cand au aflat de hobby-ul meu, insa in strainatate acest hobby este foarte raspandit, iubit si respectat. (Catalin Pruteanu)

SURSE

Colectionarii de cartele telefonice au mai multe surse pentru a-si intretine pasiunea. Rudele si prietenii le daruiesc cartelele folosite sau gasite. "Colegii si prietenii imi aduc des cartele si o fac cu placere. Stiu ca le place colectia mea", afirma colectionara Aneta Munteanu. Se fac schimburi nu numai intre colectionarii romani, dar si internationale. Pe langa schimburi, se gasesc si cartele de vanzare, iar preturile ajung uneori pana la o mica avere. "Prietenii s-au obisnuit sa mai dispar cateva secunde pana la o cabina telefonica, ca sa verific daca este ceva acolo", spune Ciprian Dicu.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Colectie de colectionari

Pasionat de Luchian, client al lui Picasso

Proprietarul unor averi "expirate"

"O viata, un destin, o icoana"

Uniti de pasiunea pentru ouale incondeiate

Beri din toata lumea

Romanul colectioneaza aproape tot ce prinde

Raman filatelist de amorul artei"

Juramant pentru poetul national

Un colectionar nascut in zodia artei

Renasterea Mogosoaiei

Comoara din sifonier

Muzeu de arta pentru sotie si prieteni