EDITIE DE COLECTIE
Ramas orfan de la 12 ani, galateanul Neculai Mingireanu s-a dedicat artei impaiatului. Pasiunea sa de o viata incanta multe priviri, dar omul se teme ca munca sa de 50 de ani nu va fi
continuata de nimeni.
ERIK HOOSZ
Nostalgia vremurilor
"Prima data, la un profesor am vazut cum impaia, cu talas, o pasare. Am cascat gura, m-am uitat tot timpul cat a taiat acolo, cat a facut toata partea asta tehnica. Doua zile a durat treaba, cu toate ca era un ulisor. Mie tare mi-a placut si mi s-a infipt in minte. De atunci am prins drag de meseria asta", ne-a mai povestit Neculai.
O tehnica desavarsita
Neculai ne-a dezvaluit cateva secrete. Animalul trebuie pregatit inca de pe camp, inainte de a fi impuscat. "Trebuie sa ai o arma cu alice marunte. Apoi, trebuie sa tragi de la distanta, sa nu distrugi penajul. Multi aduceau pasari la mine, dar le faceau zob. Trageau cu pusca de la 20 de metri si zbura jumatate din penaj. Se zice ca trebuie impuscate cu mila. Pasarea este teapana, daca nu ai un pic de cunostinta de felul cum sta ea in padure, pe creanga, sa vezi cum pune piciorul, cum tine capul, lucrarile nu iti ies." Cel mai greu se fac pestii. Carnea trebuie indepartata intr-un mod anume. Adesea, pestele trebuie tinut in sare foarte mult. Pentru un cap de stiuca, Neculai Mingireanu a lucrat aproape jumatate de an.
Un mare regret
Singura parere de rau a galateanului este ca nu si-a gasit nici un discipol. A predat cursuri de naturalizare pe vremuri, la fosta Casa a Pionierilor. "La inceput, copiii erau entuziasmati cand vedeau. Au fost multi in Galati care au incercat sa faca acest lucru, dar nu le reusea. In tara sunt foarte putini astfel de mesteri, iar generatia celor cu experienta incepe sa se stinga. Asta si pentru ca cei care s-au dedicat acestei arte au facut-o fara un interes material, pasiunea fiind pusa pe primul loc.
UCENICIE
"Prima data, la un profesor am vazut cum impaia, cu talas, o pasare. Am cascat gura, m-am uitat tot timpul cat a taiat acolo, cat a facut toata partea asta tehnica. Doua zile a durat treaba, cu toate ca era un ulisor. Mie tare mi-a placut si mi s-a infipt in minte. De atunci am prins drag de meseria asta" Nicolae Mingireanu
Cartele telefonice evaluate in euro
Dupa 1993, cand au aparut la noi primele cartele telefonice, au inceput sa apara si colectionarii. Chiar si acum, colectionarii de cartele sunt o minoritate printre filatelisti si strangatorii de etichete, dar numarul lor creste mereu. Paul Croitoru are 28 de ani si colectioneaza cartele Romtelecom din 1999. "Inainte aveam timbre, stranse in timpul liceului, dar am renuntat la ele. Le-am schimbat pe cartele telefonice." Paul strange mai ales cartele romanesti. "Imi plac ale noastre pentru ca sunt mult mai frumoase decat altele. Au peisaje, animale si monumente. Pe cele straine le folosesc pentru schimb." Pana acum a strans peste 800 de cartele si le tine in tiple speciale. Preturile variaza in functie de numerosi factori, la care necunoscatorii nici macar nu se gandesc. Mai intai este vorba de vechime, o cartela RomTelecom din 1993 poate ajunge si pana la 300 de euro. Urmeaza tirajul editiei, cipul cartelei, dar si starea in care se gaseste. "In Romania exista cateva sute de colectionari, dar mai activi sunt doar cateva zeci", spune Paul Croitoru. "Exista chiar un targ lunar in Bucuresti, in care pasionatii fac schimburi sau cumpara unii de la altii."
Cheltuieli de un milion de lei pe luna
Ana Maria Chiributa din Iasi are deja un renume in cercul colectionarilor de cartele telefonice. Are 28 de ani si colectia sa se apropie de fabulosul numar de 2.000 de exemplare. "Plafonul de cheltuieli l-am stabilit la 1 milion de lei pe luna, bani din care pot achizitiona cartele romanesti pentru a avea material de schimb cu strainatatea si de care pot trimite cateva scrisori pe luna in afara tarii.", afirma colectionara. "Sunt foarte multi copii care aduna cartele, dar nu-mi dau seama pe cati dintre ei ii tine mai mult de un an de zile, dupa care toate cartelele sfarsesc la gunoi..." Dinu-Ciprian Dicu, de 15 ani, are peste 1.000 de cartele, in mare majoritate romanesti: "In Iasi sunt multi colectionari care au colectii mult mai mari decat mine, de 5.000-6.000, pana la 10.000 de cartele. Ilyes Ovidiu Condrea, de 34 de ani, din Sfantu Gheorghe - Covasna strange cartele din 2000. "De cand eram copil tot am colectionat cate ceva: timbre, monede, bancnote, etichete de bere. Au fost cazuri cand am fost catalogat drept un copil sau un nebun cand au aflat de hobby-ul meu, insa in strainatate acest hobby este foarte raspandit, iubit si respectat. (Catalin Pruteanu)
SURSE
Colectionarii de cartele telefonice au mai multe surse pentru a-si intretine pasiunea. Rudele si prietenii le daruiesc cartelele folosite sau gasite. "Colegii si prietenii imi aduc des cartele si o fac cu placere. Stiu ca le place colectia mea", afirma colectionara Aneta Munteanu. Se fac schimburi nu numai intre colectionarii romani, dar si internationale. Pe langa schimburi, se gasesc si cartele de vanzare, iar preturile ajung uneori pana la o mica avere. "Prietenii s-au obisnuit sa mai dispar cateva secunde pana la o cabina telefonica, ca sa verific daca este ceva acolo", spune Ciprian Dicu. SUMAR EDITIE DE COLECTIE
Colectie de colectionari
Pasionat de Luchian, client al lui Picasso
Proprietarul unor averi "expirate"
"O viata, un destin, o icoana"
Uniti de pasiunea pentru ouale incondeiate
Beri din toata lumea
Romanul colectioneaza aproape tot ce prinde
Raman filatelist de amorul artei"
Juramant pentru poetul national
Un colectionar nascut in zodia artei
Renasterea Mogosoaiei
Comoara din sifonier
Muzeu de arta pentru sotie si prieteni