Emanuel Derţa e exemplul perfect al românului care s-a zbătut să-şi facă un rost în afara graniţelor. Nu prin şmecherii şi înşelăciuni, ci prin studiu, muncă şi multe sacrificii. A lucrat ca designer la Fiat, apoi la Ford, iar de câţiva ani are propria firmă de design auto. Acum desenează automobile pentru firme din Italia şi China, pe care le vom vedea în curând în saloanele şi pe străzile din Europa. Nu prea vorbeşte despre proiectele actuale, are contracte solide cu clauze de confidenţialitate. De altfel, are şi acea modestie care le lipseşte multora dintre cei care s-au realizat peste hotare.
Povestea lui Emanuel Derţa este fantastică. A început ca orice copil care visează să conducă maşini aerodinamice, doar că schiţele nu s-au rătăcit prin vreun caiet uitat, ci au crescut şi s-au transpus peste ani în maşini adevărate.
Liceul l-a terminat la Târgu-Mureş, iar imediat după s-a înscris la o universitate privată, “la cererea părinţilor, mama voia să fac economie, chestie care mie nu-mi plăcea”. Destinul i s-a schimbat cu 180 de grade când a văzut un concurs de design organizat de Nissan. S-a înscris, iar din acel moment a început să-şi trăiască visul. “Evident, nu am câştigat nimic, nu aveam cunoştinţe, dar era pasiunea mea. La scurt timp am primit o ofertă de la o universitate, dacă vreau să particip la un master de design de automobile. Clar, era visul meu dintotdeauna, am zis da.
Atunci un apartament în Târgu-Mureş costa 10.000 de mărci şi anul pe mine mă costa 10.000 de mărci. Am reuşit să mă înscriu cu ajutorul familiei mele. Acolo poţi să intri la master chiar dacă nu ai terminat o universitate. A trebuit să dau un examen şi nişte interviuri grele, în care ei căutau să vadă că ai totuşi un pic de talent. Am terminat masterul al doilea, imediat am fost selecţionat de Citroën să mă duc încă un an la universitate, încă un master de un an şi jumătate. După aceea am plecat în Italia la Fiat şi în timp ce am lucrat la Fiat am făcut trei ani şi jumătate de studii la Institutul European de Design. Diploma de acasă nu-mi mai folosea la nimic pentru cariera mea”.
Au fost ani grei, îşi aminteşte Emanuel Derţa, cu bani puţini, cu sacrificii, cu macaroane pe post de cină, în timp ce colegii italieni mergeau la restaurante. Şi, mai ales, lupta cu mentalităţile: “Pe atunci, românii care ajungeau acolo mergeau la cules, lucrau în agricultură, pe mine aproape că nu voiau să mă creadă că sunt român, trebuia să umblu cu paşaportul după mine prin universitate”.
Succesul
“Din 2001 lucrez ca designer. Prima muncă de designer a fost într-un studio de design industrial unde am făcut obiecte de uz casnic, mobilă, la o firmă din Valencia. După aceea am lucrat pentru Ford în Valencia, o jumătate de an mai mult pe partea de inginerie şi după aceea am avut primul contract cu Fiat în Italia. Am lucrat la modele care există acum, la Fiat 500 am participat din plin, interiorul Lanciei Delta l-am făcut eu, la Alfa Romeo MiTo, interiorul l-am început eu, exteriorul de la Fiat Fiorino e o idee de design de-a mea. Oricum, modelele se dezvoltă în echipe mari, suntem câte trei-patru designeri, modelatori”.
Ambiţiile românului sunt însă mari. De trei ani şi-a înfiinţat propria firmă, în Spania. “Înainte au fost şi trei ani când nu veneam în România, lucram şi 12 ore pe zi, uneori şi mai mult.” Acum vine mai des pe acasă, mai ales că în vară s-a căsătorit… cu o româncă.
Oricum, în România nu îşi vede nici un viitor, cu atât mai puţin pe partea de design auto. “Nu există producător de automobile în România în afară de Dacia, şi ca peste tot e o lume destul de închisă şi e greu de intrat. Eu am lucrat cinci ani pentru Fiat şi cunosc destul de bine Torino, toată industria de automobile de acolo, cunosc designeri, studiouri, piesele astea care sunt foarte importante, contactele.”
De altfel, România are multe bube de tratat, iar ca mentalitate suntem cu mult în spatele occidentalilor. “În România este o problemă. Tatăl meu are o firmă de construcţii şi am încercat să vindem puţin pe design de interioare. Acest lucru nu funcţionează, nimeni nu e disponibil să plătească designul sau este înţeles greşit. În mod normal, la un hotel sau un restaurant, îl întrebi pe patron cărui client i se adresează, unde vrea să ajungă pe piaţă, iar munca de designer costă. În România, lumea nu e disponibilă să plătească pentru chestia asta.”
Dezamăgirile continuă şi pe partea de recunoaştere: “În mod normal, spaniolii mă consideră designer de-al lor şi totdeauna, când apare o listă a designerilor, eu figurez ca designer spaniol. Din păcate, nu se întâmplă la fel în România”.
Viitorul
“E o meserie de viitor”, spune designerul român. Se şi câştigă bine dacă ştii cum să negociezi, dar trebuie să fii conştient şi de sacrificii. “Partea de design în mod normal durează o jumătate de an maximum, numai pentru exterior, altă jumătate ar fi interiorul, dar merg în paralel. La ultimul proiect a trebuit să fac şi interiorul, şi exteriorul. În Italia, fiecare trebuie să ştie de toate, în Germania, de exemplu, trebuie să te specializezi. În Italia se cere un pic să ştii de toate, să fii imediat disponibil pentru orice, aici depinde puţin de cultura companiei.”
Nici măcar un designer de automobile nu ştie cum vor arăta maşinile din viitor. Ştim totuşi că în scurt timp vor dispărea motoarele clasice, dar până la zbor este o cale lungă. “Industria automobilelor avansează foarte mult. Acum, tendinţa este să reducem cât mai mult emisiile. În viitor se încearcă tot mai mult să se treacă spre o tehnologie electrică, să nu se ardă atât de mult petrol. Datorită acestui fapt, motorul aşa cum îl cunoaştem acum o să dispară, motoarele electrice se montează direct pe roţi, deci în locul motorului va fi un spaţiu gol. Automat, spaţiul acela creează o arhitectură nouă într-un automobil
Va fi un spaţiu pe care îl voi putea folosi pentru un scaun sau pentru bagaje. În viitor, chiar maşina va fi conectată direct la internet, deja există unele modele. Tot mai mult maşinile se conduc singure, iar ultimele modele sunt capabile să oprească singure.” Tinerilor care visează să ajungă designeri de automobile, Emanuel Derţa le recomandă să urmeze o universitate în străinătate, de unde, dacă sunt talentaţi, pot fi racolaţi direct de marii producători de automobile.