Rusia încă nu e pregatită să-şi asume genocidul stalinist

Profesorul Norman Naimark de la Universitatea Stanford a efectuat un studiu despre violenţele comise sub dictatura lui Stalin în anii ’30 . Pornind de la descoperirile sale, Naimark explică de ce este important a spune lucrurilor pe nume şi cum se clădeşte o identitate naţională sănătotasă.

Istoricul American dovedeste cum recuperarea adevarului istoric si nu manipularea lui sunt cheia eliberarii de greselile din trecut si a unei democratii stabile.

Norman Naimark este specialist in relatii internationale si profesor  la Universitatea Stanford, California.  Dupa ce si-a obtinut diploma de doctorat la Stanford, a lucrat ca cercetator la universitatile Harvard si Boston, fiind invitat frecvent sa faca parte din comisii editoriale pentru publicatii istorice. Este autorul a catorva carti si studii despre  violenta colectiva in Europa de Est intre care, “The Russians in Germany” si “Fires of Hatred”.

Ati studiat timp de multi ani istoria violentei in Europa, cu precadere in Europa de Est cu intentia de a documenta evenimentele care pe care dumneavoastra le clasificati ca genocid. Care sunt noutatile in domeniu?

In ultimii ani au aparut din ce in ce mai multe dovezi care il incrimineaza in mod direct pe Stalin ca fiind nu numai informat de crime dar si ca cel care le ordona.  De exemplu, au aparut recent documente din arhivele NKVD-ului care arata ca, de multe ori, atunci cand membrii ai politiei secrete nu erau siguri cum sa procedeze  cu detinutii, Stalin ii sfatuia pur si simplu sa ii omoare fiindca, in cuvintele lui redactate de catre subaltern, “ o meritau”. Intre altele, el nu se referea la oameni folosind cuvantul “oameni” ci “elemente”. 
Studiul meu porneste de la idea ca “genocidul” este omorarea cu intentie a unui grup de oameni.  Din acest motiv, eu consider ca Stalin poate si trebuie sa fie considerat  autor de genocid.  Arhivele NKVD-ului ofera o imagine sumbra a evenimentelor din perioada planurilor cincinale si a colectivizarii. Mii si sute de mii de crime sunt documentate in detaliu;
Trebuie insa sa privim aceste documente cu un ochi critic. Ele ne dau o imagine calitativa asupra evenimentelor. Din pacate, chiar si datele NKVD-ului sunt suspect de exacte, pana la ultima cifra iar o astfel de evidenta este imposibila mai ales intr-o vreme atat de tulbure cand nimeni nu stia cati oameni au fost urcati in trenuri si cati mai ajungeau la destinatie. In plus, multi membri de partid infloreau sau, dimpotriva, ascundeau numarul mortilor din regiunea lor.
Important este oricum ca NKVDul a inceput sa recunoasca crimele din perioada stalinista. La acestea se adauga si diverse studii despre diverse asezari unde se ajunsese pana la canibalism.
De asemenea in anii ’80, a fost infintat in Rusia “Memorial”, un centru de cercetare a epocii staliniste. Din pacate, cu toate ca fac o treaba buna, cei de acolo nu beneficiaza de nici un pic de suport din partea guvernului.

In ce masura, actiunile lui Stalin au fost copiate cu buna intentie de catre liderii locali din statele est europene?

Se poate vorbi de o oarecare copiere a metodelor de persecutare si judecare a victimelor dar nu se poate compara cu ceea ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica. Est-europenii nu au fost foarte dornici sa isi omoare conationalii. O exceptie este Tito. Liderul iugoslav era un stalinist si a ucis multi fascisti croati.

Nu sunt multi cei care merg atat de departe incat sa puna Stalin si genocid in aceiasi propozitie. Cum intrepretati dvs evenimentele din anii ’30 si ce vedeti diferit in modul in care istoriografia trateaza subiectul ?

Sunt cateva lucruri care ma deranjeaza in ceea ce priveste metoda pe care majoritatea istoricilor vad evenimetele din era stalinista, si ma refer aici la cei care spun ca ceea ce a facut Stalin nu poate fi considerat genocid. In primul rand mie mi se pare ca acestia cauta scuze pentru liderul sovietic. Ideea vehiculata este ca acesta se pregatea de razboi cu Germania si astfel actiunile sale ar fi fost necesare. Mie nu mi se pare realista aceasta perspectiva fiindca lui Stalin mai degraba i-ar fi folosit oamenii vii decat morti.  Cred printre altele si ca Stalin era destul de paranoic si se temea tot timpul ca va fi inlaturat sau omorat.

Un numar impresionat de oameni au murit in anii 30 si cu toate acestea nu s-a ajuns inca la un consens cu privire la categoria de violenta in care se incadreaza sfarsitul lor. Cum inteleg istoricii termenul de genocid  astfel incat sunt inca rezervati in a vedea actele lui Stalin ca genocid?

Definitia genocidului este doar un compromis politic la final de razboi mondial.
In 1948, delegatii din partea statelor invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial s-au intalnit in cadrul unei conventii in urma careia, la insistentele rusilor, s-a convenit ca genocidul este o crima impotriva grupurilor etnice, nationale si religioase. Asadar, grupurile politice, cum ar fi asa zisa burghezie sau tarani mai instariti (chiaburi) , nu faceau parte din definitie si prin urmare crimele lui Stalin nu se incadreaza la categoria de genocid.  In urma acestui rationament, oricati conationali ai omori, nu poti fi acuzat de genocid.
Apoi exista problema componentei temporale. Foarte multi istorici selecteaza diverse momente din istorie si le analizeaza separat fara a pune lucrurile in context. De exemplu, le este usor sa considere Holocaustul genocid deoarece crimele nazistilor s-au desfasurat intr-un interval de timp destul de scurt. In cazul Uniunii Sovietice, situatia este mult mai complicata intrucat evenimentele s-au desfasurat de-a lungul multor ani. Actiunile lui Stalin au fost de multe ori indirecte. Cel mai bun exemplu este cazul Holodomor din Ucraina din anii ‘30. Zone intregi au fost lasate cu buna-stiinta fara hrana astfel incat oamenii au murit pe capete de foame si boli. Oare asta nu se poate numi genocid?

Credeti ca in urma extinderii definitiei de genocid, termenul si-ar pierde valoarea?

Nu cred asta.  Este foarte important ca guvernele tarilor cu istoria patata de violente  sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale. Si sunt multe exemple, nu numai in Europa de Est. Cambogia, Sudan.
Definitia trebuie extinsa pentru a forta toti vinovatii sa isi ceara scuze.
Cel mai bun exemplu de stat care a invatat din propriile greseli este Germania.

Intr-adevar Germania si-a asumat responsabilitatea pentru greselile nazistilor dar are tendinta de a urma un model apologetic. Cum poate o tara sa isi accepte un trecut violent fara a-si srirbi mandria si moralul patriotic?

Cel mai important lucru acum este cercetarea trecutului si invatarea din greseli. Oare ar fi bine ca Romania sa uite faptele lui Ceausescu si denaturarea istoriei propovaduita in scoli?
In mod clar nu va fi usor. Chiar si Statele Unite trebuie sa sa lupte cu proprii demoni. Americanii invata ca tara lor a intrat in cel de-al Doilea Razboi Mondial pentru a-si ajuta aliatii si a incheia razboiul. Ei bine, sunt dovezi care arata ca americanii nu erau chiar atat de idealisti si au omorat japonezi fiindca isi doreau asta. Dar nu stiu cum ai putea sa ii spui asta unui American de rand.
Din nou, trebuie sa ne uitam la Germania. Daca stam sa ne gandim la imaginea ei actuala, nu putem concepe ca acest stat mai este o amenintare pentru Europa.  Germania este acum eliberata de trecut. Rusia in schimb este perceputa uneori ca o amenintare si traieste incorsetata in propria istorie. 

S-a anuntat recent faptul ca premierul rus Vladimir Putin l-a invitat pe omologul sau polonez in Rusia pentru a comemora 70 de anii de la evenimentul de la Katyn. Avand in vedere actuala situatie politica din Rusia si atitudinea populatiei fata de propria istorie, care sunt implicatiile studilui dvs.? Credeti ca guvernul de la Kremlin este gata sa accepte trecutul?

Stalin i-a distrus pe rusi pentru mult timp de acum incolo. De aceea, majoritatea populatiei neaga violentele lui Stalin sau nu vor sa auda despre asa ceva. Sa luam din nou exemplul din Ucraina anilor ’30. Ucrainienii sustin ca au fost victimele unui genocid; rusii neaga acest fapt.
Cu toate acestea, Medvedev a declarat niste lucruri foarte interesante recent. Pentru prima oara, presedintele rus a recunoscut ca Stalin a comis niste crime ingrozitoare si a anuntat infintarea unui comitet care sa investigheze perioada stalinista. Insa cu o floare nu se face primavara. Inca exista cazuri de profesori de istorie indimidati pentru parerile lor necongruente cu ale guvernului. 

In scolile din Romania, de exemplu, se pomeneste destul de rar despre violentele comise impotriva altor nationalitati. Cum poate un subiect ca responsabilitatea pentru trecut sa iasa din mediul academic si sa fie supus dezbaterii publice?

In primul rand este nevoie de o democratie puternica si de vointa politica. Cred ca in Europa de Est se poate discuta mai usor. In Rusia mai greu; dar Rusia nu este o democratie. Fara radio, televiziune si programa scolara adecvata nimic nu se va schimba.


Corespondenţă din Stanford, California