Rusia-Ucraina: încleștarea „trântorilor” și istoria armelor silențioase

De la primele încercări de navigație celestă și până la tehnicile de recunoaștere militară prin satelit din prezent, știința s-a pus în slujba politicii, sprijinindu-i acțiunile belicoase prin intermediul tehnologiilor descoperite în laboratoare. Înainte însă ca savanții să mute bătăliile în spațiul aerian și să utilizeze tehnologii performante de supraveghere, recunoaștere și atac, precum drona - cuvântul vine din limba engleză, unde „drone” înseamnă „trântor” (de regulă un aparat de zbor fără pilot uman la bord, ghidat de la distanță sau cu pilot automat) -, fotografia a reprezentat și reprezintă încă o armă mai puțin obișnuită, a cărei poveste vom încerca s-o deslușim în următoarele rânduri. Pe vremea când comunicațiile radio și aviația erau un vis împlinit doar parțial, știința a oferit armatelor lumii o armă silențioasă, concepută la mijlocul secolului al XVIII-lea: aparatul fotografic. Doar că fotografia n-a fost percepută de la început ca o modalitate de înlesnire a victoriilor în războaie. De altfel, unul din inventatorii fotografiei, Louis-Jacques-Mandé Daguerre, era preocupat îndeosebi de pictură, căreia îi prevedea un viitor nesigur: „Fie va fi ajutată de această miraculoasă invenție mecanică, fie o va face să dispară”, aprecia Daguerre.

Rădăcini

Unii oameni de știință erau convinși că dagherotipul va fi la fel de valoros pentru artă precum era războiul de țesut mecanic și motorul cu abur pentru fabrici, alții anunțau moartea picturii și înlocuirea ei cu arta fotografică. Nu s-a întâmplat, din fericire, nici una, nici alta. E adevărat că artiștii plastici au fost eliberați de orice obligație de a mai surprinde realitatea vizuală - nici nu puteau concura cu acuratețea fotografiei -, nonconformiști precum Gauguin, van Gogh sau Picasso putând da frâu liber imaginației traduse în lucrări moderne în care obiectul era stilizat, sugerat, simbolizat. „Printre pionierii și susținătorii fotografiei - consemna cercetătorul american Neil deGrasse Tyson în studiul „În slujba războiului. Alianța secretă dintre astrofizică și armată” (Editura Trei, 2020) - s-au numărat câțiva oameni de știință de calibru. William Henry Fox Talbot, inventatorul negativului de hârtie sensibil la lumină în anii 1834-1835, a fost unul dintre matematicienii medaliați cu aur de Societatea Regală și membru al Societății Astronomice Regale”. Tot el a fost autorul primei cărți ilustrate cu fotografii („The Pencil of Nature”, 1834-1836). 

Pionieri

Un alt englez, Sir John Frederick William Herschel, președinte al Societății Astronomice Regale, a inventat termenul „fotografie” în 1839. De asemenea, a scornit expresia „instantaneu”, a introdus cuvintele „pozitiv” și „negativ” în terminologia fotografică și a descoperit că hiposulfitul de sodiu - „hipo” pentru „sub” - poate fi folosit ca fixativ fotografic (făcând ca emulsia să nu mai fie sensibilă la lumină). „Herschel l-a cunoscut pe Fox Talbot, a corespondat cu Daguerre și, în general, s-a lăsat absorbit atât de timpuriu și de profund în noua activitate de desenare cu lumina încât este considerat unul dintre inventatorii fotografiei”, specifica astrofizicianul Neil deGrasse Tyson în lucrarea amintită anterior. În primii ani ai existenței recunoscute oficial a fotografiei un alt sprijinitor de seamă al acesteia a fost astronomul și fizicianul francez François Arago, director al Observatorului din Paris, secretar al Academiei Franceze de Științe și, după revoluțiile din 1848, ministrul coloniilor în guvernul provizoriu, în care a deținut și portofoliul de ministru de război. Așadar, un om cu greutate, care a intuit în mod remarcabil utilitatea noii invenții. 

Luna, luată la țintă

Pe 7 ianuarie 1839, Arago a anunțat la Academie inventarea dagherotipului. „Domnul Daguerre - a menționat Arago în fața oamenilor de știință - a descoperit unele suprafețe speciale pe care o imagine optică va lăsa o amprentă perfectă - suprafețe pe care fiecare caracteristică a obiectului este reprodusă vizual, până la detaliu, cu o exactitate și o subtilitate incredibile”. Arago a continuat entuziasmat: „Noua tehnică va pune la dispoziția fizicienilor și astronomilor metode de investigație extrem de valoroase”. Și, pentru a fi și mai convingător, a dezvăluit câte ceva din preocupările inventatorului: „Domnul Daguerre a reușit să obțină o imagine a Lunii, formată de o lentilă obișnuită, pe una dintre suprafețele sale special preparate, pe care a lăsat o amprentă albă vizibilă, devenind astfel primul cercetător care a produs o schimbare chimică perceptibilă cu ajutorul razelor luminoase emise de satelitul Pământului”. Complicată operațiune pentru obținerea unei fotografii, nu? Mai ales dacă ne gândim că astăzi, printr-un simplu click, putem obține instantanee (foto) de înaltă calitate. 

Primul dagherotip

Grație intervenției lui Arago, Daguerre s-a ales cu o pensie  viageră în schimbul permisiunii ca Franța să anunțe lumii minunata invenție. „Primul dagherotip impresionant al unui obiect ceresc datează de la începutul anului 1840 - evidenția Neil deGrasse Tyson. Era un portret al Lunii cu diametrul de 2,5 centimetri, rezultat în urma unei expuneri de douăzeci de minute de pe acoperișul unei clădiri din New York, performanță concretizată de fizicianul-chimist John William Draper. În 1845, doi fizicieni francezi, Léon Foucault și Armand-Hippolyte-Louis Fizeau, au obținut o imagine a Soarelui expunând o placă argintată timp de a 60-a parte dintr-o secundă. Cercetătorii au prins curaj, astfel în 1850 John Adams Whipple, fotograf profesionist, și William Crunch Bond, primul director al Observatorului Colegiului Harvard, ambii din Boston, au realizat un dagherotip al stelei Vega, a șasea ca intensitate a strălucirii pe cerul nopții, expunând o placă fotografică timp de o sută de secunde. 

Astrofotografia, în plin avânt

În anul următor - mai arăta astrofizicianul Neil deGrasse Tyson - un alt fotograf profesionist, Johann Julius Friedrich Berkovski, în colaborare cu directorul Observatorului Regal din Königsberg, Prusia, a expus o placă fotosensibilă timp de 84 de secunde pentru a obține imaginea unei eclipse solare. Astrofotografia era, clar, în plin avânt. În același timp, alți pasionați oameni de știință luptau să facă fotografia mai accesibilă, mai ușor de utilizat. Și au reușit, fără îndoială. În doar câteva decenii de la strădaniile lui Daguerre, de pildă, pozitivul unic pe care îl propunea dagherotipul avea să devină o relicvă, fiind înlocuit de o placă de sticlă acoperită cu o emulsie fotosensibilă din care se obținea un negativ. „În 1880 - sintetiza Neil deGrasse Tyson - mecanizarea luase deja locul producției artizanale odată cu înființarea la Rochester, New York, a companiei Eastman Dry Plate and Film. Până la sfârșitul deceniului, fotografia a devenit un instrument esențial pentru astronomi”. Care n-au ezitat, bineînțeles, să-l pună în slujba războaielor. Așa s-a ajuns astăzi, de pildă, ca în conflictul armat dintre Rusia, Ucraina și multe alte state care susțin din culise principalele combatante să fie utilizată ca armă nu doar fotografia - executată cu acuratețe dintr-o dronă ce poate survola spațiul aerian din zona unor obiective strategice - ci și stereoscopia, ramură a opticii care studiază procedeele de înregistrare și de redare a imaginilor în relief.  

Încleștarea dronelor pe cerul Europei

Raporturile ministerului ucrainean de război au făcut publice, de-a lungul conflictului cu Rusia, mai multe informații legate de doborârea unor „trântori” de înaltă performanță rusești. Dronele lui Putin - marca Orion - n-au fost utilizate doar pentru culegerea de informații în terenul adversarului, ci și pentru atacuri violente. Capacitatea de transport a unui astfel de dispozitiv aerian poate ajunge până la 1.000 de kilograme, poate atinge altitudini de până la 8.000 de metri și viteze de 200 km/ h. De remarcat că dronele Orion pot lansa atât muniții aer-sol, cât și rachete aer-sol pregătite să atace drone inamice sau elicoptere.

Lupte aprige și în domeniul comunicării

Nici ucrainenii nu s-au lăsat însă mai prejos. Ei au răspuns atacurilor „trântorilor” lui Putin cu drone construite de turci, marca Bayraktar TB - 2. Au distrus astfel blindate, tancuri și sisteme antiaeriene rusești. N-au ezitat apoi să-și expună isprăvile pe canalele oficiale de comunicare. Aproape instantaneu, ca într-un joc video, ministerul de apărare al Rusiei a răspuns cu imagini asemănătoare postate pe rețelele sociale. „Războiul trântorilor” e, din păcate, și astăzi în plină desfășurare.

200 km/ h este viteza pe care o pot atinge dronele rusești Orion, folosite la invadarea Ucrainei

8.000 de metri este altitudinea la care se pot ridica cele mai performante drone de război

Prima fotografie de război a fost executată de Carol Popp de Szathmari. Acesta a realizat sute de imagini în timpul Războiului din Crimeea (1853-1856)