S-a dus malaiul pe apa Siretului!

Satul Corbu Vechi a ramas in picioare dupa inundatiile din iulie, dar recolta a fost toata distrusa. Multumind lui Dumnezeu ca nu le-a bagat Siretul in case, oamenii spera ca, la iarna, nu vor muri de foame nici ei, nici animalele.

Satenii din Corbu Vechi puteau sa fie cei mai napastuiti dupa inundatii. Au scapat ca prin minune cu casele intregi. Apele au prapadit insa toata recolta, dar, zic ei, "se putea si mai rau". Nu au pornit vrajba unul contra altuia, ca doar sunt toti in aceeasi oala. Si la propriu, si la figurat.

Soseaua ce leaga localitatea Maxineni de satul Corbu Vechi e si acum sub ape, asa ca, de vrei sa ajungi in sat, trebuie sa o iei pe dig. Vreo 12 kilometri poti sa mergi cu masina, cu maximum 20 de kilometri pe ora, daca nu ai de gand sa ramai acolo, in gropanele facute de masinile grele. Digul, ce inconjoara ca un brau asezarea, a fost ridicat in 1960, pentru a proteja casele in caz ca Siretul isi iese cumva din fire. Pe vremea lu Ceausescu, spun oamenii din sat, nimeni n-avea voie sa umble pe creasta digului, nici macar cu bicicleta ori cu caruta, daramite cu masina. Mai mult, pe atunci se faceau periodic lucrari de intretinere si consolidare a lucrarii. Dupa ’90, cand fiecare roman a priceput ce i-a convenit din democratie, digul a inceput sa fie folosit de cei care au purces la taierea padurilor, astfel ca pe spinarea lui se transportau cu camioanele tone de busteni. N-a mai fost consolidat de ani buni, motiv pentru care oamenii nu pot acum decat sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca a avut grija de ei si nu le-a bagat Siretul in case. La cateva sute de metri de sat s-a facut o bresa, atunci, in iulie, la initiativa acelor experti, pentru ca apa de pe ogoare sa se poata varsa mai repede in Siret. Atat i-a trebuit digului, putin ajutor uman, ca, "zdravan" cum era, intr-o noapte s-a cascat, rupandu-se in doua, inghitind si o masina. Intr-o curte vad o alta masina facuta praf. "Am legat-o noaptea cu lanturi, sa nu ne-o ia apa si a cazut stalpu’ de telegraf pe ea."

BALTI SI SALBATICIUNI. Satul e ca-ntr-o caldare. De-ar fi intrat apa acolo, printre fisurile digului, nici nu ar mai fi avut pe unde sa iasa pana nu se domolea Siretul. Pe camp, ravagiile facute de ape se intind cat vezi cu ochii. Oamenii din sat le si simt, mai ales in stomac. Apa mare le-a distrus orz, porumb, grau, orzoaica, floarea-soarelui. Peste 300 de hectare. Din loc in loc s-au format ochiuri imense, iar de unde s-a retras apa, plantele zac la pamant, mocirlite, arse. De la acidul din ape.

PROBLEMA, DIGU’. Corbenii sunt acum prin jurul casei cat e ziua de lunga, fiindca alta treaba n-au. Se scoala cu noaptea in cap si dau o fuga pana dincolo de dig, unde le este pamantul, sa vada daca s-a scurs apa de pe el. Solul e "plostinos rau". Nea Costache tocmai se pregatea sa plece pe camp, sa-i caute calului o mana de iarba. Mai are ceva din prima coasa, dar prea putin. Atat ii trebuie, sa-i moara animalele de foame. Se gandeste ce buna era o asigurare, numai ca nimeni nu a venit vreodata la ei, in Corbu Vechi, sa le vorbeasca de chestii din astea. Zice ca digul nu e sigur, a fost batut mult si trebuie consolidat, fiindca data viitoare, daca apele vor apuca sa-si faca loc prin dig, vor matura totul in cale. Gospodarii, camin cultural, de curand renovat, mandria satenilor, scoala, cu termopanele ei cu tot. "Cand au fost apele mari, in iulie, au venit aici tot felul de sefi, cu elicopetere, cu salupe, au promis ca fac, dreg. Un sef de la OGA (n.r. - Oficiul pentru Gospodarirea Apelor) ne-a zis atunci ca o sa inalte digul si o sa-l intareasca. Credeti ca a mai venit vreunul de atunci?! Apa trece, pietrele raman." Unii au inceput sa-si ridice case aici, dar asta in primavara, cand "cine, Doamne iarta-ma, se gandea ca va deveni zona cu risc la inundatii", zice Virgil Mucu, un baiat la vreo 30 de ani, cu nevasta si doi copii.

VACCINUL... Satul a scapat intreg de inundatiile din iulie, ceea ce i-a facut pe oameni sa fie mai buni, cel putin asa se cred ei. "Pana la urma, ce avem de impartit unu’ cu altu’, ca doar suntem in aceeasi groapa cu totii." Din ajutoarele stranse de Primaria Maxineni, fiecare familie din sat a primit cateva kilograme de malai, porumb, faina, fasole, ulei. "Avem in sat cateva familii cu patru-cinci copii, iar o vaduva a ramas cu trei copii, asa ca am hotarat ca ei sa primeasca mai mult din ajutoarele astea. N-am avut certuri si ne-am multumit cu ce am primit." Copiii nu au fost vaccinati impotriva hepatitei A, a febrei tifoide. "Cine v-a spus ca nu i-am vaccinat? Vedeti, asa sunt oamenii in sat, indiferent ce am face, nu sunt multumiti si vorbesc prostii. I-am vaccinat pe toti", spune secretara de la Primarie, strigand la o fata sa-l sune urgent pe Fanel (doctorul) sa-l intrebe ce vaccin le-a facut oamenilor de la Corbu Vechi. "Nu au fost vaccinati", a venit raspunsul de la Fanel prin intermediar. "Au fost injectati", incheie secretara discutia.

BANII DIN PAMANT. Un hectar de pamant pregatit pentru semanat costa 4 milioane de lei. Nea Costache are 4 hectare. I-a ramas porumbul de pe vreo 50 de arii din sat. Tanti Mandica are 6 hectare de pamant, pe care le-a muncit luni de zile, si acum n-are ce culege. Noroc cu alocatiile copiilor, ca poate sa mai cumpere cate ceva de mancare. "Muncim pamantul ca sa avem noi si animalele ce manca. Vindem animale, iar banii intra tot in pamant, pentru recolta urmatoare", spune femeia. Luam drumul spre sosea. Pe dig, nimic schimbat. In Maxineni, la Primarie, aflu ca Guvernul a dat 665.000 de lei noi pentru "lucrari de consolidare dig centura Corbu Vechi, pe raul Siret, judetul Braila". Ma gandeam la vorbele lui nea Costache, "digul e batut rau, trebuie consolidat. Dar, stiti cum e la moda, se incepe ceva si se lasa. Trece timpul si se mai face nimic".

"MAI BINE MOR, DECAT SA PLEC DIN SAT!"

Asezarea Corbu Vechi dateaza de cateva veacuri. Pe la inceputul secolului XX, multi oameni au plecat de aici, speriati de apele ce intrau in sat si formau rauri pe ulite, si au infiintat localitatea Corbu Nou, aproape de comuna Maxineni. In vechea asezare sunt acum 110 familii, in total 350 de suflete. Cei mai multi sunt tineri, unii intorsi de la oras. In vara asta nu au fost nunti in sat, in schimb "multe despartiri", asa ca nu au mai ramas nici o suta de varstnici. Desi s-a tot spus ca este un sat care "nu are ce cauta in locul acela", riscul inundatiilor fiind foarte mare, putini dintre sateni si-ar parasi gospodariile ca sa se mute prin alte parti. Mai ales daca au inceput sa-si ridice o casa.

GREU

"La tara, n-ai pamant si un animal, nu traiesti! Acum avem animale, da’ n-avem ce sa le dam sa manance! De ma duc sa vand un porc, bisnitarii stiu ca vin dintr-o zona inundabila si imi dau un pret de nimic!" Virgil Mucu satean