Acum un an, vestea rapirii lor a cazut ca o bomba in redactii, parand de ne-crezut. Pret de 55 de zile, Purgatoriul lor a fost si al nostru. Dupa eliberarea lor din captivitate, au mai ramas intrebarile. Acum e clar: modalitatea de salvare a celor trei ziaristi romani rapiti in Irak - Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci - ramane un dosar strict secret. Dosarul rapirii e aproape clasat, pentru ca martorii-cheie sunt ori grav bolnavi (Omar Hayssam), ori in custodia altora (Mohammad Munaf).

28 martie 2005. Seara tarziu, cand te gandeai doar la cat de repede sa inchizi editia a doua a ziarului, primesti un telefon. "Cica au fost rapiti doi ziaristi romani in Irak." Atat. Cu asa o veste, in primele secunde chiar nu stii ce sa faci. Marina Constantinoiu Gabriela Antoniu

Era adevarat, aveam sa aflam peste numai o ora, doua, dupa ce digeraseram informatia ca pe ceva ce ni s-a intamplat noua, fiecaruia in parte. Si uite asa, timp de 55 de zile, cat a durat cosmarul numit "ostatici in Irak", presa romana a trecut de la agonie la extaz, neratand nici o etapa a dezinfor-marii, ridicolului, asa-zisei specializari in munca serviciilor secrete, contactelor cu reprezentantii comunitatii arabe din Romania si, de ce nu, a conflictului aproape deschis cu presedintele tarii. Traian Basescu n-a ezitat in a ne da 50 de ani pentru aflarea adevarului despre rapi-rea din Irak. A trecut primul. Mai avem 49. Dar sa vedem cu ce ne-am ales dupa un an de asteptare a adevarului. Noi, cei neimplicati sau implicati indirect in evenimente, si ei, protagonistii.

IN ASTEPTARE. Cei trei ziaristi rapiti, Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci, asteapta si ei adevarul. Si sa se faca dreptate. Omar Hayssam si Mohammad Munaf, cei doi acuzati ca ar fi organizat rapirea, sunt intr-o situatie "precara": ambii in detentie, unul aici, altul aiurea, nici unul cu un verdict clar legat de acest dosar. Cam ca in procesul lui Slobodan Milosevici, incheiat prin decesul acuzatului, asa si in stufosul dosar al ziaristilor rapiti, neextradarea lui Munaf si boala grava de care sufera Omar risca sa ne lase pe toti cu asteptarea nesatisfacuta.

CEVA MAI BINE. Si totusi, doi oameni sunt ceva mai linistiti in urma acestei afaceri: presedintele Basescu, pentru care rezolvarea fericita a crizei ostaticilor a fost cel mai important moment al primului an de mandat si "beneficiarul cinstit al unei parti din averea lui Omar Hayssam", misteriosul doctor Mohammed Yassin. Daca Basescu a rezolvat criza de la Bucuresti, in calitatea sa de sef al celulei de criza instituite acasa, Yassin este cel care a facut poteca pe ruta Bucuresti - Bagdad, fiind intermediarul in aceasta afacere despre care nu-i place sa vorbeasca presei. A declarat acum cateva luni unei publicatii a Uniunii Arabilor din Romania ca, atunci cand a decis sa se ocupe de aceasta actiune, s-a "increzut in voia lui Allah si in puterea Lui". Si a adaugat, cu ho-tarare: "Nu s-a platit nici o rascumparare baneasca. Instructiunile au fost clare, sa nu dam curs nici unei presiuni politice sau financiare.... Intermedierea presedintilor din o serie de state arabe si personalitati religioase care au adresat apeluri repetate rapitorilor si comunitatii arabe din Romania este aceea care i-a convins sa ii elibereze pe ostatici".

Marie-Jeanne: "Procesul n-a inceput"

Marie-Jeanne Ion (foto). Blonda cu esarfa si celularul. Cea care ne-a dat vestea rapirii isi vede de viata si se concentreaza pe realitatea imediata. "Mi-am facut noi planuri si am incercat sa ma detasez un pic de starea aceea, de acum un an. S-a intamplat, a trecut, am avut norocul sa scapam cu viata, totul e in regula", spune acum, la un an de la rapire. Ea a avut cosmaruri, mai la inceput, in primele saptamani dupa eliberare. "Au fost vise urate, cand aveam senzatia ca, daca ma trezesc, o sa fiu din nou acolo." Am intrebat-o daca, in opinia sa, s-a facut dreptate. "Inca nu, procesul nu s-a terminat... nici macar nu a inceput. Sunt convinsa ca exista lucruri pe care le vom afla peste 50 de ani. Important e ca ne-am intors acasa. Restul, am incredere ca-l va face justitia", spune acum. Opinia ei in legatura cu faptul ca Mohammad Munaf, translatorul si ghidul lor din Irak, devenit din rapit rapitor, nu este extradat pentru a fi judecat in Romania, difera usor fata de a colegilor ei de captivitate. "Trebuie sa fim putin realisti. Dupa 10 ani de presa nu poti sa visezi la ceea ce ai vrea tu si sa nu tii cont de legi! Munaf e cetatean american, el ar putea fi extradat in Romania doar cu acordul autoritatilor din tara lui. Va dati seama ca a face presiuni pe tema asta ar insemna declansarea unui scandal, de care nimeni nu are nevoie. Autoritatile de la Bucuresti fac tot ce pot, pe cale diplomatica si juridica." De la 1 martie, Marie-Jeanne e ziarist independent. S-a implicat, impreuna cu colega ei, Nadina Nedelea, intr-un proiect care se axeaza pe sprijinirea romanilor din afara tarii.

Ovidiu: "Autoritatile sa dea socoteala"

Ovidiu Ohanesian (foto) a fost un incomod. Si inainte de rapire, si dupa. Si pentru rapitori, si pentru altii. El a declarat de la bun inceput ca vrea propria ancheta privind rapirea din Irak. Se bucura ca e in viata, dar e dezamagit ca a avut dreptate. "Autoritatile se straduiesc sa ascunda adevarul. E o rusine ce se intampla cu procesul", sustine. Cand il intrebi daca s-a facut dreptate, iti raspunde cu o intrebare. "Dreptate? Ce este aceea dreptate, cand ministrul Justitiei da ordin sa nu fie adus Munaf, omul-cheie in rapire? L-a luat de manuta de pe teritoriul romanesc (ca pe Van Goethem) Ambasada Romaniei din Irak si l-a predat americanilor. Nimeni nu da socoteala." Crede ca, in ciuda starii sale de sanatate, Omar Hayssam ar trebui judecat. "Nu numai pentru rapire, ci si pentru trafic cu armament si explozibili impreuna cu serviciile secrete." De Munaf, ce sa mai spunem? El este cel care a cerut aducerea sa in Romania cu cea mai mare insistenta.

Desi noi nu-l simtim, Ovidiu sustine ca "adevarul a inceput deja sa iasa la suprafata. O parte l-am scris eu, o parte altii. Autoritatile trebuie sa dea socoteala pentru faptul ca dupa un an nu au facut nimic. Cei care ne-au rapit umbla liberi prin Bagdad, sunt audiati si li se da drumul. E clar ca nu ei au pus la cale rapirea. In Romania s-a organizat totul, cu stirea multora din serviciile speciale si nu numai". Si mai adauga Ovidiu: "Munaf si Omar sunt esalonul 2-3. Trebuia facute arestari in media, printre oamenii de afaceri si politicieni".

Sorin: Prima zi la Antena 1

Sorin Miscoci (foto), cameramanul imbracat de rapitori in "camasa mortii", de culoare portocalie, este azi si la casa lui, insurat, si la un alt loc de munca. A plecat la Antena 1 pentru ca i-a facut o oferta mai buna, despartindu-se de Prima TV de comun acord, fara probleme. La un an de la momentul rapirii are un sentiment ciudat de teama, si nu de teama ca o sa fie din nou rapit, ci o teama ca inca nu e liber, ca e doar un vis frumos pe care-l avea si cand era ostatic, dupa cum ne-a declarat ieri. "Diferenta este ca din acele vise lipsea momentul eliberarii." Nu a avut si spera sa nici nu aiba vreun cosmar legat de acele clipe de groaza, cand nu stia daca va mai vedea lumina zilei.

Isi doreste ca Mohammad Munaf sa fie adus in tara, "pentru ca este foarte clar ca el stie destul de multe si ar putea sa ajute si justitia". Ne-a spus ca a fost socat cand a vazut cate scenarii s-au brodat pe marginea rapirii lor. "Dar toate lucrurile astea nu au putut umbri fericirea noastra."

Un caz unic de extradare

Mohammad Munaf (foto), translatorul rapit, dar, de fapt rapitor al ziaristilor din Irak, da batai de cap Justitiei romane. Ministerul de resort se afla intr-un impas fara precedent in cazul extradarii lui. Dupa ce ne-a fost atat de greu sa aflam cate cetatenii avea Munaf, acum, cea mai importanta problema a autoritatilor noastre este a afla locatia personajului-cheie in rapire. Potrivit legii, el poate fi extradat numai de statul pe teritoriul caruia se afla. Numai ca nimeni nu stie exact sub ce autoritate se afla, ci doar se banuieste ca ar fi in arestul fortelor militare americane, pe teritoriul Irakului, intr-o baza militara aflata sub controlul aliatilor. Romania asteapta inca un raspuns pe cale diplomatica privind eventuala audiere a lui ca inculpat. Omar Hayssam a fost operat recent de cancer la colon, afectiune cu sanse minime de vindecare. Din cauza situatiei in care se afla cei doi martori-cheie in acest dosar, l-am putea cataloga drept "aproape clasat". Si n-a trecut decat un an din cei 50.

Sub lupa - ""Terorismul"" care nu-mi iese din cap!

DOSARUL PROBLEMA. Sanatatea precara a martorului Hayssam Omar si neexpulzarea lui Mohammad Munaf fac din dosarul rapirii unul aproape clasat

Actiunea penala impotriva lui Omar Hayssam pentru "acte de terorism", in cazul rapirii jurnalistilor romani, in Irak, este invalidata de interpretarea data de legea romaneasca notiunii de "terorism", care trebuie motivat "politic". In schimb, implicarile politice reale vor ramane, probabil, o enigma.

Se implineste un an de la momentul declansarii crizei ostaticilor romani in Irak! Care sunt astazi semnificatiile majore ale evenimentelor care au tinut cu sufletul la gura mii de romani, pana la 22 mai 2005, cand au fost eliberati jurnalistii ostatici? Necunoscute! Personal, am cateva sute de intrebari fara raspuns! Evident, nu le voi pune niciodata, nimanui! Si, cateva mii de nedumeriri!

De pilda, ce o fi vrut sa spuna ministrul de Externe al Frantei, Michel Barnier, la 23 mai 2005, cand a precizat, conform Rador:

"Intorcandu-ne la jurnalistii romani, ramane de aflat care au fost subteranele acestei rapiri si cat de sus duc legaturile dintre aceasta afacere si unii politicieni de la Bucuresti. Indiferent de implicatii, opinia publica din Romania merita un raspuns onest"? (DEUTSCHE WELLE, 23 mai 2005, ora 14:09). Ati primit raspunsul onest de la domnul Basescu, dragi cititori?

"Terorismul" Si legile lui. Ce mai stiti de "terorismul" lui Omar Hayssam? Mai nimic, presupun!

"Terorismul", ca definitie, este o chestiune destul de complicata. Referiri la el se fac in mai multe documente, conventii internationale si in legi interne. Astfel, documentul emis de Departamentul de Stat al SUA, Biroul Coordonatorului pentru Antiterorism, in aprilie 2001, acoperind anul 2000, "Patterns of Global Terrorism", prezinta o definitie relativ cuprinzatoare, in concordanta cu Titlul 22 al Codului SUA, sectiunea 2656f(d):

"Termenul «terorism» inseamna violenta premeditata si motivata politic, indreptata impotriva tintelor necombatante, de catre grupuri subnationale sau agenti clandestini, pentru a influenta audienta."

Va rog sa remarcati ca, in baza Codului SUA, "terorismul", pentru a fi identificat ca atare, trebuie sa fie "motivat politic"! Asta inseamna ca, in baza legii americane, nu a rapoartelor de presa, daca 1.000 de americani sunt rapiti in Irak, pentru a cere rascumparare, asta nu e terorism! Pot fi rapiti si in SUA! Tot nu-i terorism! Fiindca motivatia nu e politica! Daca ai sa-i rapesti pentru a cere eliberarea prizonierilor irakieni, atunci este terorism, fiindca cererea este politica! Reputatul expert american Raphael Perl a aratat, inca din 2 iulie 2002, la Berlin, in cadrul German Council on Foreign Relations, ca aceasta definitie nu ar trebui sa identifice "terorismul" in baza motivatiei politice:

"Totusi pare sa existe o tendinta pragmatica in crestere, in cercurile politice, pentru a se defini terorismul prin natura actului si nu prin motivatia din spatele lui. Impingand astfel de criterii de definire catre limita, devine imaterial daca motivatia este sau nu politica." Ceea ce este perfect adevarat, doar ca legea este lege si, din aceasta perspectiva, terorismul era definit ca fiind motivat politic, in baza legilor americane.

Formula "motivarii politice" a terorismului este sustinuta si de rezolutia Adunarii Generale ONU, din 9 decembrie 1994, cu privire la masurile pentru eliminarea terorismului international. Conform documentului, "terorismul" este reprezentat de "acte criminale, cu intentia sau calculul de a provoca o stare de teroare in publicul general, intr-un grup de persoane sau in cazul unor persoane particulare, cu scopuri politice".

Recomandarea Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, cu numarul 1426, din 1999, listeaza motivatiile din spatele terorismului, numai unele fiind politice: "aspiratii separatiste, conceptii ideologice extremiste, fanatism sau factori irationali si subiectivi".

Este foarte interesant ca rezolutia Adunarii Generale ONU nr. 1269, din 19 octombrie 1999, "condamna fara echivoc toate actele, metodele si practicile terorismului ca fiind criminale si nejustificate, indiferent de motivatia lor (...)". Acesta este un pas important in a "deposeda" definitia terorismului de o motivatie politica, dar rezolutiile Adunarii Generale ONU nu au valoare juridica obligatorie, desi pot asista, cateodata, la codificarea dreptului international cutumiar.

"Politicul" din spatele "terorismului". Tendinta de a se renunta la motivarea politica, drept caracteristica a actului de terorism, se manifesta intr-un instrument juridic international de tipul Conventiei Europene pentru Prevenirea Terorismului, adoptate de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, la 3 mai 2005. Atunci cand se refera, in articolul 1, la terminologia specifica "infractiunii" (offence) de "terrorism", Conventia trimite la o lista de documente care includ "infractiuni teroriste" si definitia lor. Unul dintre documentele cu pricina este Conventia Internationala impotriva luarii de ostatici, adoptata la New York, la 17 decembrie 1979, care precizeaza in articolul 1:

"Orice persoana care captureaza sau detine si ameninta ca ucide, raneste sau continua sa detina o alta persoana, pentru a obliga o a treia parte, adica un Stat, organizatie interguvernamentala, o persoana juridica, sau fizica, sau un grup de persoane sa faca sau sa se abtina de la a face ceva anume, ca o conditie explicita sau implicita pentru eliberarea ostaticilor, comite o infractiune de luare de ostatici (...)". Dupa cum se vede, in Conventia din 1979, dispare motivatia politica din definirea terorismului. Conventia Consiliului Europei, din 2005, care trimite la Conventia din 1979, a fost semnata si de presedintele Basescu!

Ei, bine, care sunt fundamentele juridice, in baza carora Omar Hayssam a fost acuzat de terorism, in cazul ostaticilor din Irak? Comunicatul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din 27 aprilie 2005, care a pus in miscare actiunea penala impotriva lui Hayssam, precizeaza:

"Procurori din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism au dispus, prin ordonanta motivata, la data de 26 mai 2005, punerea in miscare a actiunii penale in dosarul nr. 540/P/2005 impotriva inculpatilor Omar Hayssam si a lui Mohammad Munaf, pentru savarsirea infractiunilor de initiere, constituire si sprijinirea unei asocieri in scopul savarsirii de acte de terorism prevazute de art. 35 din Legea nr. 535/2004 rap. la art. 12 din Legea nr. 508/2004".

Comunicatul arata si scopul actiunii initiate de Hayssam: "Actiunile de rapire si de amenintare savarsite de catre gruparea din Irak au avut ca scop producerea unui puternic impact psihologic asupra populatiei, menit sa atraga atentia asupra inculpatului Omar Hayssam, in calitatea acestuia de eliberator al jurnalistilor, scopul fiind acela de a fi exonerat de raspunderea penala pentru savarsirea mai multor infractiuni de crima organizata si de natura economico-financiara".

Asadar, in comunicatul Parchetului este clar definit scopul actiunii teroriste a lui Hayssam! Actiunea penala impotriva sa s-a declansat in baza art. 35 din Legea nr. 535/2004. Art. 35 precizeaza la paragraful 2:

"Fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri in scopul savarsirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unei astfel de asocieri, se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 15 ani(...)".

Ei, bine, este nevoie de motivare politica pentru a avea un act de terorism, in baza Legii 535? Aflam din articolul 1 al legii cu pricina: "Terorismul reprezinta ansamblul de actiuni si/sau amenintari, care prezinta pericol public si afecteaza securitatea nationala (...)" si care "(...) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natura politica (...)".

Si acum hai sa punem comunicatul Parchetului, referitor la actiunea penala impotriva lui Hayssam, care precizeaza ca scopul actului de terorism, savarsit de acesta, era "acela de a fi exonerat de raspunderea penala pentru savarsirea mai multor infractiuni de crima organizata" langa Legea nr. 535! Care guverneaza actiunea Parchetului si care spune ca "terorismul (...) are ca scop realizarea unor obiective specifice, de natura politica"! Pai, este scopul de "a fi exonerat de raspunderea penala pentru savarsirea mai multor infractiuni de crima organizata" un scop politic?

Eu spun ca nu! Dar, dumneavoastra? Si acum mergeti inapoi, la cuvintele ministrului Barnier, de la inceputul articolului!

LEGATURI
"Barnier: «Intorcandu-ne la jurnalistii romani, ramane de aflat care au fost subteranele acestei rapiri si cat de sus duc legaturile dintre aceasta afacere si unii politicieni de la Bucuresti»"

EXONERARE
"Scopul lui Omar Hayssam, ca eliberator al jurnalistilor, a fost «acela de a fi exonerat de raspunderea penala pentru savarsirea mai multor infractiuni de crima organizata si de natura economico-financiara»"

SCOP
"Pai, este scopul de «a fi exonerat de raspunderea penala pentru savarsirea mai multor infractiuni de crima organizata" un scop politic? Eu spun ca nu! Dar, dumneavoastra?»"