"Să nu încercăm să transcriem istoria războiului”

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti explică semnificaţia Zilei Victoriei - 9 mai.

● Jurnalul Naţional: De-a lungul timpului au existat diverse interpretări ale Zilei Victoriei. Am fost într-un fel de Europă în 1945, au urmat transformări politice puternice, apoi a urmat un nou val de mari schimbări politice pe continent. Cu toate acestea, ziua de 9 mai a rămas. Pentru Rusia, care este principala semnificaţie a zilei de 9 mai?
● Alexandr Churilin: Pentru Rusia, 9 mai, Ziua Victoriei, este principalul eveniment din cel de-al doilea război mondial. Noi şi aliaţii noştri am biruit fascismul şi am salvat astfel omenirea de o reîntoarcere la Evul Mediu şi, poate, de la o catasfrofă şi mai periculoasă.
Cel de-al doilea război mondial a fost un eveniment nemaivăzut şi nemaiauzit până atunci în întreaga istorie. A implicat 80% din populaţia Terrei, iar acţiunile militare s-au desfăşurat pe toate continentele. Pierderile de vieţi omeneşti au fost nemaivăzute, estimările arată că au murit 60 de milioane de persoane. Daunele materiale sunt incalculabile, evaluate undeva la aproape 4 trilioane de dolari.

A fost un conflict al unor viziuni diferite ale perspectivei de dezvoltare a umanităţii. De pe poziţia zilei de azi ne putem imagina care ar fi fost urmările victoriei fasciste.
Istoricii noştri posedă materiale vaste despre planurile fasciştilor în ce priveşte Europa de Est. Exterminării fizice sau expulzării îi erau în plan 80% dintre polonezi şi lituanieni, 75% dintre bieluroşi, 65% dintre ucrainenii din Vest. E groaznic să ne gândim numai la ce se puteau aştepta popoarele mici din Europa.

Armata noastră a distrus 70% din dispozitivele armate ale armatei hitleriste, inclusiv tancuri şi avioane. Oştirile noastre au eliberat zece state din Europa, printre care Ungaria, România sau Bulgaria.

Dar nu despărţim victoria noastră de victoria altora. Menţinem în memorie aportul englezilor, francezilor, americanilor, care au contribuit la salvarea omenirii de pericolul fascist, nu uităm nici eroismul luptătorilor antifascişti din România sau Italia şi, pentru noi, este o sărbătoare a frăţiei de arme, a acelei unităţi a bunăvoinţei oamenilor care au salvat lumea. Bineînţeles, ne mândrim şi cu rolul statului nostru.


● În cei 65 de ani care au trecut s-au modificat unele aspecte, unele s-au întărit, altele au devenit mai puţin relevante. Cum priviţi aceste schimbări în interpretarea momentului 9 mai?
● E o întrebare foarte bună. Victoria asupra fascismului a devenit un punct de plecare a istoriei civilizaţiei de după cel de-al doilea război mondial. A deschis calea către democratizarea lumii, spre o renaştere socială, economică, politică. Nimeni nu poate contesta faptul că, fără victoria de acum 65 de ani, Europa şi lumea nu ar fi putut deveni ceea ce este acum. Există însă şi lecţii pe care nu le putem ignora, pe care să le ţinem minte pentru ca trecutul să nu se repete.

Este important să nu încercăm să transcriem istoria războiului. Ştim că între aliaţii participanţi au fost istorii complexe şi că au ajuns în această alianţă pe o cale nu tocmai facilă. Dar, unindu-şi eforturile, au realizat victoria asupra unui inamic foarte periculos. Poate chiar mai groaznic decât au crezut atunci. Astăzi, omenirea se confruntă cu provocări noi. Dar experienţa de colaborare a statelor cu filosofie şi viziuni diferite rămâne un exemplu de urmat. În al doilea rând, trebuie să fim vigilenţi, să ne unim eforturile pentru combaterea unor concepţii rasiste sau orientate spre a semăna duşmănie între popoare. Faptul rămâne fapt: pericolul, deşi într-o măsură mai mică, totuşi persistă. În capitalele unora dintre statele europene se mărşăluieşte de către reprezentanţi semi-vii ai SS-ului şi urmaşilor acestora. Ne putem oare împăca cu faptul că sunt distruse monumente consacrate eroilor campaniei antihitleriste? Persistă antisemitismul patologic, ceea ce înseamnă că germenii hitlerismului încă sunt în viaţă. A treia lecţie este că trebuie să păstrăm adevărul despre război, despre eroismul omului simplu şi jertfele pe care sunt nevoite să le suporte milioane de oameni.

Nu trebuie să admitem revizuirea sau schimbarea istoriei. Nu pentru că revizioniştii de după primul război mondial au dus la declanşarea celui de-al doilea, ci pentru că suntem martori ai unor încercări de a transcrie istoria, de a transpune culpa de pe umerii celor care într-adevăr au fost iniţiatorii războiului pe umerii celor care nu au avut nici o treabă.
Sunt persoane care contestă şi rolul ţării noastre în construirea stabilităţii Europei după război. Dar, dacă aceştia ar fi fost oameni responsabili, s-ar fi gândit măcar un minut dacă sunt gata să revină la atmosfera supraîncălzită din Europa antebelică.


● Care au fost criteriile pentru invitaţii la participarea delegaţiilor la festivităţi? E o întrebare care în România este interesantă în acest moment.
● Nu e nici un secret. Anul acesta, accentul s-a pus pe dimensiunea internă a acestei sărbători. Invitaţii au fost trimise doar conducătorilor de stat din CSI. Noi am fost însă bucuroşi să îi primim şi pe cei care şi-au exprimat dorinţa să vină, inclusiv o parte a liderilor din statele europene, am fost bucuroşi de disponibilitatea lor: preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, premierul Italiei, Silvio Berlusconi. Un caz deosebit se referă la persoanele care au jucat un rol deosebit în cadrul alianţei. În România există o persoană care a jucat un rol deosebit în istoria ţării dumneavoastră, atât în cadrul evenimentelor din 1944, cât şi într-un plan mai larg. Este unicul comandant principal din cadrul forţelor aliate din timpul războiului şi unicul rămas în viaţă dintre cei decoraţi cu Ordinul Victoriei. Personalităţile străine decorate cu Ordinul Victoriei sunt Bernard Law Montgomery, Dwight Eisenhower, Iosip Broz Tito, Michal Rola-Zymierski şi regele României, Mihai I. La Moscova, toată lumea este bucuroasă să îl revadă pe Mihai I împreună cu colegii dumnealui de arme care, din păcate, nu mai sunt aşa de numeroşi.


● Acest lucru s-a întâmplat şi acum cinci ani. De ce nu şi acum zece ani?
● Îmi este greu să spun, pentru că acum zece ani mă ocupam de altceva.


● Festivităţile includ o paradă militară amplă. S-au făcut estimări cu privire la costurile unei asemenea manifestări?
● Se spune că, pe lângă cheltuielile pe linie de stat, Primăria Moscovei şi-a adus, din proprie iniţiativă, un aport financiar consistent. Va fi o sărbătoare mare. Ne pare rău că suntem aici, şi nu acolo, dar asta este situaţia. Ambasada va participa însă, în zilele acestea, la acţiuni comemorative în România, depuneri de flori la mormintele ostaşilor sovietici care au căzut aici, în România, în lupta împotriva hitleriştilor. În România au căzut în lupte cu fascismul 69.000 de ostaşi ruşi. Sunt peste 170 de cimitire militare în ţara dumneavoastră şi, în majoritatea cazurilor, românii au o atitudine foarte grijulie faţă de menţinerea şi păstrarea acestor cimitire. Păstrarea memoriei celor căzuţi e un lucru sfânt, iar la festivităţile din Rusia consacrate victoriei se ridică un păhărel de votcă pentru cei căzuţi în lupte.


ACUM 65 DE ANI
Mesajul MS Regelui Mihai către Excelenţa Sa Mihail Ivanovici Kalinin, preşedintele Consiliului Suprem al Uniunei Republicelor Sovietice Socialiste:
"Domnule Preşedinte, în numele poporului român şi al meu personal rog pe Excelenţa Voastră să primească cele mai calde felicitări pentru victoria definitivă obţinută prin capitularea necondiţionată a Germaniei. Cu acest prilej, ţin să exprim marea mea admiraţie faţă de efortul admirabil al vitezei Armatei Roşii, cât şi pentru Marele ei Conducător, Mareşalul Stalin. România va păstra întotdeauna simţăminte neşterse pentru marele sprijin ce i-a fost dat de Armata Roşie, pentru eliberarea ei. Fac cele mai bune urări pentru prosperitatea popoarelor sovietice, precum şi pentru fericirea Domniei Voastre personal.
Mihai R."

Răspunsul Excelenţei Sale D.M.L. Kalinin:
"Rog pe Majestatea Voastră să primească din partea mea pentru Majestatea Voastră personal şi pentru Poporul Român mulţumirile mele pentru felicitările amicale şi urările majestăţii Voastre trimise cu ocazia capitulării necondiţionate a Germaniei hitelriste.
M. Kalinin"