Sa nu uitam Costesti 1999!

Paul Agarici rememoreaza luptele violente dintre minerii dezlantuiti sub conducerea lui Miron Cozma si trupele Jandarmeriei. Penultima dintre mineriadele postrevolutionare ale Romaniei a fost categorisita juridic drept un act de terorism, iar initiatorul ei, declarat terorist.

COSTESTI. Va incepe macelul: romani contra romani

Pe drumul de la Ramnicu-Valcea spre Targu-Jiu, inainte de Horezu, se afla Costesti. Exact peste drum de pancarda care arata ca incepe localitatea exista Muzeul Trovantilor. Este unic in Europa, iar in lume mai e numai unul. Trovantii sunt niste conglomerate din nisip, cu forme ciudate, stranii, a caror formare ramane un mister stiintific.

SOLDATII. Costesti, "frumusetile patriei"

La 20 ianuarie 1999, aici a avut loc penultima mineriada condusa de Miron Cozma. In drumul lor spre Bucuresti, minerii au fost opriti de unitati de ordine ale Romaniei, la Costesti. A avut loc aproape o batalie; minerii au ranit jandarmi, au provocat pagube materiale si au trecut mai departe spre Ramnicu-Valcea. Din partea minerilor a fost o actiune calificabila juridic drept terorism, iar Miron Cozma poate fi socotit primul terorist veritabil din istoria Romaniei.

MINERII. Pietre de multumire catre soldati

JUSTITIE. Romania a cunoscut multe nastrusnicii; "Daciada", "Cantarea Romaniei", iar acum, in timpul libertatii noastre castigate chiar cu sacrificii, "Mineriada". Cu alte denumiri, fireste, aceste activitati s-au mai desfasurat doar in vremea lui Hitler.

Autorii mineriadelor, cu exceptia lui Miron Cozma, in rol de tap ispasitor, nu sunt cunoscuti. Toata lumea ii stie, dar ei nu exista in preocuparile justitiei romanesti. Aceasta inexistenta este incalificabila! Romania de azi are doua feluri de cetateni: romani si judecatori!

Asta in timp ce printre marile calitati ale neamului nostru este dorinta de adevar.

Avem exact ce trebuie democratiei si libertatii noastre: justitia stramba a Romaniei, incostienta civica a justitiarilor nostri. Miron Cozma este un ciob din aceasta oglinda, in timp ce rostul justitiei noastre este sa-l apere pe infractor! In marea lor majoritate, judecatorii nostri ii condamna doar pe cei cinstiti, parca razbunandu-se pe romani!

Cate intrebari simple isi asteapta raspuns? Ei bine, cat timp nu vor fi pedepsiti vinovatii orice neregula se poate repeta. Poate ca noi, prezentul, nu contam dar ce facem cu viitorul?

SOLDATII. Stabilopozii nu sunt la Marea Neagra, ci la Costesti

COSTESTI. Minerii au plecat din Valea Jiului spre Bucuresti. Dupa incercari esuate de a-i opri, facute de forte de ordine bine dotate si instruite, in mod inexplicabil, sute de mineri si-au continuat drumul. S-a organizat apoi un baraj militar la Costesti, intr-un loc care imi amintea perfect de desenele bataliei de la Posada din cartea de istorie. Minerii au innoptat la Horezu. Dimineata au urcat spre Costesti. Cu drapele, cu pancarde, cu bate improvizate smulse din gardurile satenilor, avand in fata un buldozer de la "drumuri". Intalnirea cu fortele de ordine a fost inimaginabila; minerii i-au inconjurat in cateva minute, din toate partile, si i-au macelarit, pur si simplu. Copii in uniforma, soldati la inceputul militariei, aveau oasele de la picioare zdrobite, fetele pline de sange, hainele rupte. Jandarmii romani au fost batjocoriti si stalciti metodic de mineri romani!

SOLDATI. Cine a castigat?

TERTIPURI. Minerii au fost condusi de un strateg necunoscut. Au executat operatiuni de invaluire si atac tip gherila, asa cum numai in manualele de specialitate de la Academia Militara se mai intalnesc. Atacul a fost rapid; plasarea trupelor si a barajelor pe care minerii le-au spulberat le-a fost cunoscuta. S-au aplicat diversiuni: cainilor politistilor le-au fost aduse pisici adunate, in cativa saci, de prin curti. Scena a devenit apocaliptica: minerii zdrobeau Armata Romana, iar cainii instruiti pentru lupta alergau pisicile autohtone!

Multe n-au mers, unele chiar in mod ciudat; masina cu tun de apa, noua si proaspat adusa la Costesti, cu motorina de la Bucuresti, nu a functionat! Soldatii care o deserveau nu au gasit recipientii cu alcool, iar apa din rezervoare a inghetat.

BILANT. Gen. Lupu cascand gura la infrangerea soldatilor sai

Generalul Ghe. Lupu, seful trupelor de ordine a fugit. "Salut, domnule general, ce faceti?", il intreb. Zice: "Draga, vreau sa plec!". Se afla in mijlocul trupelor sale, in mod fizic, protejat de patru oameni pe spatele carora scria POLITIE. A patruns un "Espero"(?!). Unul dintre ei a golit portbagajul, iar generalul Lupu a saltat vioi si tinereste in el. (N.B. In defileul Jiului, Miron Cozma dirija minerii prin portavoce, cocotat pe capota unui "Espero" albastru al Companiei Huilei. Cu aceeasi masina, Miron Cozma a fost la intalnirea nocturna de la Tg. Jiu cu generalul Lupu! Cate "Espero" erau in Romania?). A fugit in vale, la casa unui invatator. L-am regasit mai tarziu. Manca o supa cu taitei. Mi-a zis ca vrea sa vorbeasca si sa raspunda ziaristilor.

Penibil nu a fost numai domnia sa; Sorin Ovidiu Balan, colegul meu de atunci, ziarist si "curajos" prezentator al unor emisiuni tv, a facut si el in pantaloni: a fugit sanatos prin padure de frica. Si-a pierdut telefonul mobil din dotarea "Curentului". L-am intalnit prin Ramnicu-Valcea peste doua zile. Isi revenise si era din nou, barbat: "Ce-a mai fost, zi si mie ca sa pot povesti la redactie ...".

ROMANIA. Secolul al XX-lea

FINAL. Romania este atat de penibila, mediocra si salbatica, incat vreau sa raman aici!
Imi iubesc tara, din pacate, cu defectele ei in locul calitatilor pe care mi le-asi dori. In jurul meu, totul este anormal, chiar si eu, pentru ca mimetismul este o virtute. Care este adevarul?
Mineriada a fost a celor care au facut-o si nimeni, absolut nimeni, nu o revendica. Toti se dezic de ea. Cata lasitate! Mineriada nici nu ar fi existat.
Dar, chiar asa, domnilor, n-a fost totul numai o parere?

foto Paul Agarici