"Sa zbori ca si cum ar fi aripile tale"

02 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Omenirea a putut fi mai aproape de Dumnezeu datorita romanilor care au cucerit cerul cu "pasarile" lor din fier si din panza. O data ce in amestecul divinului cu pamantescul au creat bulevarde aeriene, romanii au croit si o scoala de aviatie. Cea mai veche din lume. Care an de an, incepand cu vremea pioneratului si pana in prezent, formeaza si desavarseste adevarati stapani ai aerului. Pilotii de la Bobocu, profesionistii aviatiei militare.

GABRIEL BURLACU

Inceput de saptamana in Scoala de Aplicatie a Fortelor Aeriene "Aurel Vlaicu". Barierele de la intrare se descotorosesc de stratul de roua stransa din timpul noptii, pentru a permite trecerea masinii. Ofiterul de serviciu saluta batos mai ceva ca la marile parade. Semn ca patrundem in cea mai vestita si totodata cea mai veche unitate a fortelor aeriene romane. Un fel de Forest Gump al carui destin a fost, in mod constient, strans legat de fiece molecula a aviatiei romanesti. Practic, nu a existat eveniment din viata aviatiei romanesti de la care Scoala de la Bobocu, aflata la mai putin de 15 kilometri de orasul Buzau, sa nu participe activ. Fie ca a fost vorba despre o escadrila a unitatii decorata pentru vitejiile din cel de-al doilea razboi mondial, fie ca istoria a prins in chingile ei acrobatii de mare rafinament facute pe timp de pace la mitinguri. Pe aleile ingradite intr-o ordine placuta ochiului cu garduri vii domneste o curatenie farmaceutica. Miroase a verde proaspat. Doar vantul ce adie usor mai aduce cand si cand in calea narilor miros de combustibil pentru zbor si de motor ars. "Fie ca este inceput de saptamana, fie ca este sambata sau duminica, aici se zboara. Si asta pentru ca programul pentru indeplinirea baremului de zbor de 100 de ore trebuie atins de fiecare elev sau pilot venit la perfectionare", spune colonelul Ioan Casuneanu, loctiitorul comandantului, generalul Liviu Burhala.

LACRIMA IN CERURI. La Bobocu, rolul "slefuitorului de inaltimi" il are instructorul-sef de aviatie, comandorul Dragomir Stela. "Imi cer scuze, eu tocmai am aterizat. Am venit dintr-o misiune de la Baneasa - Bucuresti", intra in discutie seful instructorilor de zbor de la Bobocu. Nici nu si-a lepadat costumul de zbor. Provocarea unei discutii despre inaltimile cerului nu simte nevoia de multe scantei. Imi zice ca de peste 30 de ani a avut grija ca pe poarta unitatii de invatamant sa nu iasa nici un elev de care sa nu fie cel putin multumit ca struneste mansa asa cum trebuie. Si o zice asa ca o introspectie in trecut, pe cand urca cu elevii la bord si le povatuia comenzile. "Acolo sus trebuie sa uiti ca aerul te primeste datorita aripilor de metal. Trebuie sa zbori ca si cum ar fi aripile tale. Indiferent ca pilotezi L 29, L 39 sau IAR-ul 99. E o munca titanica sa ajungi acolo", spune comandorul. Dupa ani buni de predare a tainelor zborului, Dragomir Stela isi ocupa prezentul de la Bobocu cu instruirea instructorilor de zbor pentru trecerea antrenamentelor pe IAR 99 modernizat, botezat "Soimul". Peste doi ani, scoala va primi pentru antrenamente 12 astfel de aparate de zbor. In acelasi timp supravegheaza evolutia pregatirii pentru zbor a celor aproximativ 70 de cursanti, veniti ori din unitatile de aviatie ale tarii sau din Academia de profil de la Brasov. "Generatiile viitoare trebuie sa aiba de la cine invata. Deja la Scoala de Aplicatie ni s-a adus IAR-ul 99, avion pentru care avem deja in pregatire patru instructori", precizeaza Stela. Instructorul-sef zice ca peste aproximativ doi ani scoala de aviatie romaneasca o sa scoata de la antrenamente modelele L 29 si L 39. "Sunt cele doua modele de avioane cu reactie pe care am zburat aproape tot timpul. Poate suna banal, dar sunt ca si copiii mei. Nici nu vreau sa ma gandesc la momentul in care ne vom desparti de ele, pentru a fi date la casat. Probabil ca voi face un ultim zbor cu "39"-ul si acolo sus voi varsa o lacrima. Practic atunci va muri o parte din mine pentru ca nu mai pot pilota un alt avion. Nici eu nu mai am mult pana la pensie... Vom iesi impreuna din circuit", scruteaza cerul cu ochii lui albastri comandorul Stela.

"FACUTI PENTUR ZBOR". Amiaza batea la usa, iar elevii naviganti aflati in Scoala de Aplicatie pentru Aviatie aveau de studiat pe simulatoare. Elevii Academiei de Aviatie care au trecut in anul III de studiu faceau impreuna cu instructorii lor de zbor calcule pentru diversele comportamente ale avioanelor in aer. De un lucru mi-am dat seama. Pretul libertatii totale printre nori se plateste. In palmele viitorilor piloti ai avioanelor armatei deja se "citeau" straturi de piele batuta de la "lupta" cu mansele. Despre greutatile inceputului in meseria de pilot militar e mult de spus. Unul dintre instructori, locotenent-comandorul Remus Rusu, poreclit in randurile cursantilor si Cocolino, spune ca dificultatile apasa in egala masura atat pe umerii invataceilor, cat si pe cei ai profesorilor de zbor. "Pentru noi, lucrul cel mai greu si pe care, poate, il invatam an de an de la elevi este acela al atentiei permanente acolo sus. Le spun de multe ori ca nu suntem pasari si ca trebuie sa inlocuim instinctul lor cu mintea", arata Rusu. Profesorul ne asigura totodata ca noi, romanii, suntem facuti pentru zbor. "Materialul ce trebuie modelat pentru viitor este unul bun." Studentul Remulus Panait spune ca de abia asteapta sa invete tehnicile de lupinguri. Deja are la activ peste 100 de ore de zbor si doua parasutari. "Sper sa am norocul sa pot sa termin scoala pe supersonic. Pana atunci insa ne trebuie multa, multa munca."

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

ISTORIE

In 1912 ia fiinta prima scoala militara de aviatie, cu resedinta la Bucuresti

1923 - se infiinteaza prima sectie de elevi naviganti la scoala din Cotroceni-Bucuresti, care urmau sa se perfectioneze la Bobocu (unitate infiintata in anul 1927) pentru calificarea de pilot de razboi

Dupa sosirea trupelor germane in Romania, in 1940, unitatea a fost pusa la dispozitia aliatilor. In 1944, rusii preiau controlul asupra aerodromului de la Bobocu

Pana in 1988, unitatea a ajuns sa ocupe o suprafata de peste 600 de hectare

Din 1980, in Scoala de Aviatie "Aurel Vlaicu" de la Bobocu se perfectioneaza cateva serii de piloti din Zimbabwe, Somalia si Madagascar

1997 - Institutul de la Bobocu se transforma in Scoala de Aplicatie pentru Aviatie "Aurel Vlaicu". Aici se perfectioneaza atat pilotii militari, ofiterii de antiaeriana, cat si cei radiolocatori

BOTEZ IN CIULINII BARAGANULUI

Pentru elevii Scolii de Aplicatie de la Bobocu, fiecare zi de zbor seamana. Numai cerul este altfel. "Inainte de decolare, toti elevii fac vizita medicala. Aici este interesant pentru ca in dragostea lor pentru zbor am avut cazuri in care unii dintre ei, chiar daca se simteau rau, nu raportau. Numai ca avem medici profesionisti care isi dau seama de starea fiecaruia dintre ei si ii opresc", arata colonelul Ioan Casuneanu. Dupa cele aproximativ 400 de ore de zbor pe care trebuie sa le adune obligatoriu in scoala, toti cei care vin la Bobocu viseaza ziua in care vor primi carnetul de pilot-navigant. Numai ca aici vine si partea mai putin placuta. "Botezul" aerului este un ritual aparte. Inainte de primirea permisului, la ultima aterizare, fiecare va fi luat pe sus de colegi, dezbracat de uniforma si trantit cu fundul intr-o gramada de ciulini special pregatita. Bineinteles vin si urarile, care suna cam asa: Cate decolari, atatea aterizari, iar cand aterizezi, asa sa simti pamantul! Si contactul cu ciulinii se repeta de vreo trei ori. E o atmosfera fantastica atunci", arata locotenent-comandorul Adrian Nicoara.

ZBOR DE LA MOS CRACIUN

In primul rand al elevilor, tacute, doua dintre cele patru eleve-pilot de la Academia de Aviatie. Claudia Ciocan si Alexandra Ciubotaru prefera o discretie activa la discutie. Baietii dau de inteles ca sunt sufletul anului si asta pentru ca scoala de aviatie nu a mai avut parte de o promotie de navigante din 1989. "Fetele sunt mult mai muncitoare. Noi, baietii, poate suntem mai "poeti" in zbor", isi incurajeaza colegele Catalin Adochitei. Daca baietii au capatat pasiunea pentru zbor stricand sute de avioane-jucarie, Claudia s-a ales cu ea de laâ¦ Mos Craciun. "Tatal meu lucreaza la fabrica de elicoptere de la Brasov. De mica ma cara cu el in hala unde se fabricau elicopterele Puma. Mai ales ca in fiecare an, de Sarbatorile Craciunului, cand se facea bradul pentru copii, la intreprindere, Mos Craciun venea intodeauna cu elicopterul si imi dadea dulciuri. Momentele astea au ramas intiparite in memorie si in suflet", povesteste Claudia.