Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lucrările de modernizare a salinei din Turda s-au urgentat pentru ca Elena Udrea şi Emil Boc să o poată inaugura mai repede. La trei săptămâni de la momentul festiv, gondolele nu funcţionează, camerele video nu sunt conectate, iar turiştii circulă liber pe un balcon neasigurat deasupra unui hău de 40 de metri.
Salina din Turda ar putea fi cea mai solidă bază de tratament balnear din România. Ar putea fi, pentru că potenţialul zonei este uriaş, iar ultimele investiţii de la salină te lasă cu gura căscată. În ianuarie 2008 începeau lucrările la un proiect de reabilitare fără precedent a minei, realizate prin fonduri PHARE, completate de contribuţia Consiliului Judeţean şi a Consiliului Local Turda.
Teoretic s-au finalizat în decembrie 2009. Suma de şase milioane de euro avea să aducă în salină cele mai performante dotări. Lucrările s-au terminat, dar, la trei săptămâni de la deschidere, angajaţii nu mai ştiu cum să le explice turiştilor de ce roata cu gondole nu funcţionează, de ce unele porţiuni sunt închise şi de ce nu există măcar un aparat de cafea. Motivul este simplu, dar neoficial: inaugurarea s-a făcut rapid, cu mare tam-tam, iar panglica a fost tăiată de Emil Boc în persoană, cu Elena Udrea de-a dreapta, la sfârşitul lunii ianuarie. De atunci, nimeni nu s-a mai stresat să pună lucrurile la punct.
ÎNCĂ DOUĂ SĂPTĂMĂNI...
Sergiu Năstase, directorul tehnic al salinei, se turează rapid când vine vorba de detaliile nefinalizate, mai ales pentru că s-a dedicat salinei mai bine de zece ani: "Roata este funcţională, dar nu vreau să-i dau drumul atât timp cât nu am alimentare electrică duală. Dacă, Doamne fereşte, îmi cade tensiunea, ce fac cu oamenii care rămân sus? Băieţii nu au apucat să tragă cablul de la tabloul electric până acolo. Eu suflu şi în iaurt decât să am probleme cu copilaşii, pentru că de ei mi-e frică, nu de adulţi, pentru că se sperie repede. Pun cheie şi când e gata îi dau drumul. Mai sunt mici detalii care nu-mi convin şi asupra cărora le-am atras atenţia. Dacă mai aveam vreo două săptămâni era ok".
"Băieţii" nu au apucat nici să conecteze camerele de supraveghere care arată bine, dar degeaba. La fel de repede s-a dat drumul şi la balcoanele de deasupra salinei, care sunt de fapt nişte scânduri fixate pe grinzi vechi de prin anii 1860 deasupra unui hău de 42 de metri. Capetele sunt bine asigurate, cu balustrade înalte şi închise cu sticlă, dar balcoanele în sine dau senzaţii tari şi unuia care stă bine cu inima. Directorul tehnic spune că balcoanele se deschid doar în cazuri excepţionale, când e prea multă lume, pentru că duc la o a doua scară de evacuare, dar că în 12 ani nu s-a întâmplat nici un accident. "98% din timp sunt închise şi numai cu ghid îi las pe turişti. De obicei oamenii merg cât mai aproape de perete. Avem autorizaţie pentru funcţionarea balconului. Problema este însă alta: dacă ar fi civilizaţi, ar fi ok, dar românii se apucă de tropăit şi nu sunt conştienţi că lemnul este de la 1868, este lemn original, care trebuie să îl păstrezi aşa cum e. Nu pot să las mai mult de 15 persoane concomitent, este făcut pentru circulaţie, dar nu te apuci să faci break-dance", explică Sergiu Năstase.
LIFT BLOCAT ÎN ZIUA INAUGURĂRII
Senzaţii tari îţi dau şi stalactitele de pe tavan, dar care, asigură angajaţii, nu au cum să cadă, pentru că doar cele de trei metri cedează, iar stalactitele cresc în fiecare an doi centimetri. Acolo unde sunt ameninţătoare, zona a fost îngrădită, dar ai ţurţuri deasupra capului în destule locuri încât să vrei să dispari rapid.
Autorităţile nu au apucat nici să încheie un contract cu vreun fast-food, un ceva acolo care să le asigure turiştilor o apă şi un sandviş. "Deocamdată nu se face restaurant în salină, nu a intrat în cadrul proiectului, dar vom concesiona nişte terenuri la suprafaţă pentru hoteluri şi restaurante. Acum am făcut un contract pentru nişte automate de cafea, sucuri, ciocolată, vor veni şase bucăţi. Eu m-am mirat că au semnat băieţii contractul, pentru că la anul sculele alea le aruncă, din cauza sării. Cred că şi-au făcut ei ceva socoteli acasă ca să renteze."
Mai mult, unul dintre lifturi s-a blocat chiar în ziua inaugurării, când Elena Udrea fost nevoită să urce pe scările de lemn pline cu sare. "Am făcut un addendum în care am precizat şi aceste lipsuri, iar lucrările s-au preluat cu menţiunea respectivă că le vor rezolva într-un anumit termen. Dacă nu respectă, e problema lor, după care vor trebui să plătească penalităţi şi alte treburi", a subliniat Năstase. De atunci însă nu s-a mai mişcat nimic, dar nici Elena Udrea nu a mai dat nici un semn de viaţă, deşi a promis că "voi da exemplu acest proiect".
ŞASE MILIOANE DE EURO, CA SĂ MERITE
Schimbările au început în 2008, an în care a salina a început să se tehnologizeze. Cu cele şase milioane de euro au fost construite două lifturi speciale, aduse din Spania, a fost amenajată roata cu gondole, adusă din Ungaria, singura roată de acest gen din subteran. Toaletele sunt speciale, iar aerul este aspirat cu pompe puternice.
Lacul din Mina Terezia a fost amenajat, insuliţa a fost dotată cu bănci şi un compartiment închis special pentru aerul sărat, iar turiştii pot închiria bărci cu care se pot plimba o jumătate de oră pe lacul adânc de cinci metri. Bărcile sunt din fibră de sticlă, pentru a evita conflictul dintre sare şi metal. În Mina Rudolf există teren de joacă pentru copii, piste de bowling, teren de fotbal cu pardoseală adusă din Utah şi o sală de conferinţe cu scaune încălzite electric, izolată fonic şi cu aparatură multimedia. Mai există terenuri de minigolf şi badminton, tenis de masă, mese de biliard şi o biserică.
Accesul turiştilor în mină este permis până la ora 13:00, iar intrarea costă 10 lei pentru adulţi. Sala de conferinţe se închiriază cu 250 de lei ora, terenul de sport cu 100 de lei ora, iar echipamentul sportiv este obligatoriu. Interesantă este sala ecoului, unde sunetul este reverberat de 20 de ori, dar zona nu a intrat în proiectul de reabilitare.
