Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru prima oară, producătorii celebrei şampanii franţuzeşti Veuve Clicquot au dedicat un eveniment exclusiv romănilor. Dar nu orice fel de romăni. Mai precis, o şampanie VIP pentru VIP-uri: Ilie şi Amalia Năstase au fost in centrul atenţiei, cei doi fiind ambasadorii Veuve Clicquot in Romănia.
Ilie şi Amalia, regii şampaniei
Nu oriunde, ci in oraşul Reims, Franţa. Locul in care au fost incoronaţi toţi regii Franţei şi unde se revarsă preţioasa licoare cu bule dătătoare de fiori. Mai exact, pe domeniul Veuve Clicquot - oaza celebrei şampanii cu acelaşi nume. Acolo au fost invitaţi Ilie şi Amalia Năstase la un eveniment cu o semnificaţie specială.
Invitaţiile sunt lansate de acum căteva săptămăni. Telefonic. Dar sună destul de cochet. Ca şampania: "O zi şi o noapte petrecute la castelul Veuve Clicquot!".
A doua zi, după finala turneului de tenis de la Rolland Garros, Ilie şi Amalia Năstase sunt incă la Paris. Nu pentru mult timp... Doar pentru căteva ore. Căt să le ajungă să pună la punct ultimele pregătiri pentru petrecerea Veuve Clicquot. Deşi au avut două săptămăni pline şi sunt cam dezamăgiţi că preferatul lor Federer a pierdut marea finală, nu au de gănd să se odihnească. Alături de familia Calina, importatorii renumitului brand de şampanie, Ilie şi Amalia Năstase sunt gazdele petrecerii. Şi e normal să fie aşa: cei doi sunt ambasadorii Veuve Clicquot in Romănia.
INVITAŢII. Imbrăcaţi relaxat, dar destul de şic pentru un prănz in Provence, Ilie şi Amalia Năstase işi aşteaptă oaspeţii la un restaurant din apropierea castelului Veuve Clicquot. Impresionanta locaţie se numeşte Hôtel du Marc. Şi este situată in centrul oraşului Reims. In apropiere se află şi spectaculoasa Catedrală Nôtre Dame, unde au fost incoronaţi regii Franţei. Piatra de temelie a Catedralei Nôtre Dame din Reims a fost pusă in 1211 şi construcţia a fost executată după planurile arhitectului Jean dâOrbais. Construcţia, dacă se poate numi aşa, ilustrează perfect apogeul goticului prin dantelăria de piatră şi bogăţia sculpturilor sale. Â
Discreţi, ca pentru un eveniment restrăns, invitaţii sosesc pe rănd de la Paris cu limuzinele. Lista de invitaţi nu este prea mare. Fiindcă este prima oară cănd reprezentanţii casei de şampanie dedică evenimentul exclusiv romănilor. Mai precis, o şampanie VIP pentru VIP-uri. Printre primii invitaţi soseşte Ion Ţiriac. Glumeţ şi foarte relaxat: "Mă găndesc deja să comand căteva sticle de şampanie". Şi gustă dintr-o cupă de şampanie. Rosé, preferata lui. Mihaela Rădulescu şi Iulia Dobrin (manager al brandului I.D. Sarrieri) ajung mai tărziu direct de la Bucureşti. Un prănz uşor, destulă şampanie... Şi apoi pe drum, către castelul Veuve Clicquot. Porţile castelului se deschid greoi. Iar invitaţii rămăn surprinşi. Nimic somptuos. Linişte, o peluză ingrijită şi o clădire fermecătoare din secolul al XIX-lea, umbrită de tei inalţi.
Nerăbdători să viziteze pivniţele ce adăpostesc sticlele cu faimoasa şampanie, invitaţii s-au cazat in mare grabă. In pivniţe, răcoare, semiintuneric şi multe, multe "recipiente". Ilie, pus pe şotii ca de obicei, glumeşte in spatele ghidului. Nu-i arde de legende şi de procesul de fabricare a şampaniei. Nu-şi aminteşte cănd a băut primul pahar.
UMOR. Domnul Ţiriac, care intră in joc cu mult umor, il intreabă: "Mai bine zis, cu cine ai băut primul pahar de şampanie, Ilie?". Acesta mustăceşte, se inroşeşte şi o priveşte pe Amalia uşor vinovat: "Cred că aveam vreo 26 de ani. Şi nu mai ştiu... Eram cu cineva?". Amalia zămbeşte cu subinţeles. Este obişnuită cu glumele soţului ei. Ea nu consumă alcool de obicei: "Mai gust din cănd in cănd şampanie. La ocazii speciale, e adevărat. Am băut la nunta noastră, la botezurile fetiţelor". Şi specifică: "Francezii beau şampanie in fiecare zi. Este o băutură fină, uşoară... Nu cred că avem nevoie de evenimente măreţe ca să bem o cupă de şampanie seara, inainte de masă". Reimsul zilelor noastre este capitala districtului Marne din provincia Champagne. Iar francezii, orgolioşi, consideră că adevărata şampanie poate fi fabricată doar in provincia Champagne, restul fiind doar vinuri spumoase, fabricate după metoda "Champagne". Culturile de struguri pentru şampanie beneficiază de condiţii speciale de dezvoltare. Pădurile din jur le protejează, iar solul calcaros, acoperit de un strat de pămănt fertil, captează căldura soarelui şi permite scurgerea apei, păstrănd in acelaşi timp umiditatea necesară. Pivniţele, săpate in solul calcaros, se intind pe galerii lungi de 200 de kilometri, pănă la adăncimi de 40 de metri, cu o temperatură (10-11 grade Celsius) şi umiditate constante. Aici este locul de naştere al şampaniei.
LABIRINTUL. Meda şi Virgil Calina, sociabili şi cu mult umor, la răndul lor işi intreţin invitaţii şi ii conduc pe coridoarele pivniţei ce pare un labirint. Un labirint cu sticle de şampanie. Spre seară, casa Veuve Clicquot se pregăteşe pentru cină. Lumini discrete, podele vechi, canapele primitoare. In salon, parcă insăşi Madame Clicquot, cea de pe vremuri, ii invită pe toţi la un aperitiv elegant. Amalia, intr-un costum negru, foarte şic, stă alături de Ilie şi de soţii Calina, toţi aşezaţi comod. Şi Iulia Dobrin este in negru, aşternut pe o sofisticată rochie. Pe canapeaua din faţa şemineului. Oaspeţii işi fac apariţia treptat. Domnii, relaxaţi, poartă sacouri, fără cravată. Doamnele ii insoţesc in rochii fine, uşor vaporoase. Mihaela Rădulescu, in ţinută de seară, adecvată şampaniei şi cu o siluetă de invidiat. Nu este chiar in vacanţă. Este interesată de povestea marii doamne a şampaniei, Madame Clicquot. Reveria ii este plăcut intreruptă de Ramona Ileana, proprietarul şi importatorul unei cunoscute mărci de mobilă, care se bucură enorm să o revadă pe Mihaela. Inainte de masă a sosit ... "the wine maker", adică cel care combină soiurile de struguri şi degustă şampania. Â
TOASTURI. Bucătarul chateau-ului a pregătit un meniu lejer: fructe de mare şi peşte cu sos de vanilie. Arome uşor dulci, care se imbină perfect cu bulele fine de şampanie. Bule cărora nu le poate rezista deloc, de exemplu, actriţa Kirsten Dunst ("Interviu cu un vampir", 1994), cea care a avut curajul să declare la un moment dat: "Am devenit dependentă de şampania Veuve Clicquot". Iar dependenţa ei a ajuns intr-un asemenea stadiu, incăt şi-a făcut apariţia intr-o evidentă stare de ebrietate la premiera filmului "Elizabethtown"! Actriţa are insă o scuză ascunsă intr-un indemn al vestitei Madame de Pompadour: "Şampania este singurul vin care lasă o femeie frumoasă, după ce aceasta a băut".
Dar să revenim la seara invitaţilor de marcă, incheiată intr-un mod căt se poate de plăcut. Cu toasturi. Ţinute de reprezentanţii Veuve Clicquot: "O sticlă din 1989, in cinstea dumneavoastră, a romănilor", "Pentru că avem onoarea să stăm la masă cu doi mari tenismeni - Ţiriac şi Năstase, vom inaugura un Magnum (sticlă de 1,5 litri) din 1970, anul in care Ion Ţiriac a căştigat Rolland Gaross". Şi incă un toast "Pour les Grandes Dames!"... Şi incă unul "Pour Madame Clicquot!"...
Echivalentul caviarului
Specialiştii subliniază că una dintre cele mai mari calităţi ale şampaniei o reprezintă... versatilitatea ei. O şampanie cu adevărat bună "merge" in combinaţie cu aproape orice fel de măncare, dar, atunci cănd este servită ca aperitiv, vinul spumos ar trebui să fie sec in funcţie, bineinţeles, de tipul de aperitive servite şi de primul fel de măncare.
Istoria şampaniei datează de acum 300 de ani. Dom Perignon, un călugăr benedictin care se ocupă de cramele dintr-o mănăstire situată in regiunea istorică Champagne din Franţa, a perfecţionat tehnica realizării acestei băuturi. De unde şi afirmaţia - apărută mai tărziu, e drept - potrivit căreia şampania ar fi echivalentul caviarului intre băuturi... Despre şampanie, Napoleon Bonaparte spunea: "Beau şampanie cănd sunt invingător, pentru a sărbători, dar beau şi cănd pierd, pentru a mă consola".
Acel vin? Şampanie
Cum au cunoscut romănii şampania? Aflăm din letopiseţul lui Ion Neculce. Era prin anul 1710, cănd Rusia "a pornit război impotriva impărăţiei otomane". Şi povesteşte cronicarul: "Atunci, marele Petru Alexievici, impăratul Moscului, trecănd Prutul, au venit drept la tărgul Iaşilor, impreună cu impărăteasa lui, anume Ecaterina. Dumitraşcu-Vodă, domnitorul Moldovei, l-a primit cum se cuvenea pe impărat, care a stat la Iaşi trei zile. Apoi au tras la tabăra pe care o avea pe Prut, chemănd acolo şi pe domn şi pe boierii săi şi cu ei au şezut la masă şi i-au cinstit bine şi frumos şi mai pe urmă a inchinat impăratul cu nişte vin de-al lui, de la franţuzi, care indată cum au băut au mărmurit cu toţii de beţi bănd acel vin şi n-au mai ştiut cum au dormit intr-acea noapte şi domnul şi boierii". Acel vin nu putea fi decăt şampanie!
Recomandată in Casablanca
Cum se intămplă cu tot ce există in lumea aceasta, şi şampania are momentele ei "istorice". Cea mai veche marcă de şampanie? Ruinart, creată in 1729. Cea mai rafinată, şi cea care a generat un adevărat cult? Se pare că Krug, şampania pe care "jurau" Julien Green, Hemingway şi Paul Morand. Cea mai celebră? Veuve Clicquot.
In Casablanca, Humphrey Bogart recomandă şampania Veuve Clicquot din 1926, dar cănd o sărută prima oară pe Ingrid Bergman, pe masă e o sticlă de Mumm Cordon Rouge! In filmele de inceput, James Bond bea Dom Pérignon, după care optează pentru Veuve Clicquot.
Un rol important
Şampania are şi ea... războaiele ei! După căderea lui Napoleon, 600.000 de sticle de şampanie Moët et Chandon au trecut graniţele, ajungănd pănă la Moscova. Pivniţele din Champagne au fost golite şi in anii ocupaţiei: Ribbentrop era un avizat cunoscător
(se căsătorise - aşa, ca o paranteză - cu fiica proprietarului vinului spumant german Henkell), Goering prefera vinul de Bordeaux, Goebbels pe cel de Bourgogne. Rezistenţa franceză nu stătea insă cu măinile incrucişate: André Terrail, patronul marelui restaurant parizian "La Tour dâArgent", a ascuns mii de sticle preţioase după un perete fals.
Citește pe Antena3.ro
Povestea frumoasei doamne Clicquot
La numai 27 de ani, Barbe Nicole, o femeie foarte frumoasă, rămănea văduvă. Spre deosebire de celelalte soţii din Reims, care nu erau interesate de afacerile bărbaţilor, ea se sfătuia mereu cu soţul ei François, asociat cu tatăl său, Phillippe Clicquot, in negoţul cu şampanie. Barbe Nicole avea să-şi ingrijească soţul pănă in ultima clipă. Urmănd instrucţiunile lăsate de acesta pe patul de moarte, s-a hotărăt să continue afacerea familiei.
Devotată soţului, a "botezat" afacerea Veuve Clicquot Ponsardin (Ponsardin, fiind numele ei de fată). Prin urmare, meritul de a impune marca de şampanie ii revine exclusiv doamnei!Bucuroasă de oaspeţi ca intotdeauna, parcă işi face şi acum simţită prezenţa discret, ca o gazdă de altădată. In salon ii stă tot timpul alături predecesorul său, Edouard Werle. Neamţ de origine, un om foarte hotărăt şi, de fapt, adevăratul proprietar al castelului Veuve Clicquot. Barbe Nicole i-a dăruit terenul in 1840. Un gest discret de recunoştinţă din partea unei doamne pentru loialitatea colaboratorului său.
