Sarbatoare in tot satul

Nunta traditionala romaneasca este incarcata de obiceiuri pline de frumusete si simboluri ritualice menite sa aduca tinerei perechi mult doritul plus de bunastare si prosperitate.

Nunta este considerata o taina ca si nasterea si moartea. Daca nasterea corespunde zorilor vietii si moartea amurgului, nunta este lumina zilei, cea mai limpede pentru fiinta omeneasca, dar si cea mai grea, deoarece omul in floarea varstei participa constient la trecerea celui mai important prag al existentei sale.

Ritual de trecere

In satul romanesc traditional, nunta constituia un moment important in cadrul comunitatii. Casatoria reprezenta un obicei din ciclul vietii, care concentra un numar mare de rituri de trecere dintr-un stadiu de viata intr-altul, rituri de purificare si altele menite sa aduca fertilitate in noul cuplu. Se cunosc multiple variante locale de nunta in Moldova, Transilvania, Maramures, Tinutul Padurenilor, dar elementele esentiale sunt aceleasi. Scenariul nuntii se derula pe parcursul a 4-5 zile (de joi pana marti), iar ceremonialul se desfasura pe etape dedicate preparativelor, anumitor secvente ritualice, culminand cu desfasurarea nuntii propriu-zise, care era concentrata in ziua de duminica. Fiecare secventa a nuntii era exprimata prin strigaturi sau oratii specifice folclorului romanesc. Nuntile aveau loc in doi timpi fasti: la Caslegile de iarna - imediat dupa Sarbatori pana la inceputul Postului Pastelui si la Caslegile de toamna - pana in primele zile ale Postului Craciunului. Aceste perioade erau considerate momente de ragaz in viata satului. Tot atunci, oamenii agoniseau in camara destule bucate pentru a organiza nunta.

Am descoperit obiceiurile nuntii traditionale romanesti la Muzeul Taranului Roman si la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti" din Bucuresti. Aici am gasit obiecte si lucrari literare referitoare la nunta traditionala romaneasca. Dimitrie Gusti, intemeietorul Scolii sociologice monografice din Bucuresti, a efectuat cercetari despre nunta, impreuna cu discipolii sai, dar nu a publicat o lucrare in acest sens. Cel care a conceput cea mai ampla opera literara dedicata nuntii romanesti este academicianul Simion Florea Marian, autorul volumului „Nunta la romani", publicat in 1890.

Petreceri inainte de ziua nuntii

Sambata se organizau multiple pregatiri in case diverse. La casa mirelui se adunau prietenii de-o varsta ai mirilor. Dintre ei se alegeau chematorii la nunta, cei care mergeau prin sat cu o plosca impodobita pentru a invita la nunta neamurile si vecinii din partea ginerelui, nasului si miresei. In Transilvania, insotitorii mirelui se numeau „Vornici", „Gazda", iar insotitoarele miresei se numeau „Druste", in Oltenia acesti tineri se numeau „Coltunari" si „Coltunarese". Acesti tineri aveau obligatia sa pregateasca mirele, respectiv mireasa pentru nunta, insotindu-i apoi pe tot parcursul evenimentului.

La viitorul sot se organiza o petrecere pentru gatitul steagului (Transilvania) sau al bradului (Oltenia, Moldova), la care participau baietii si fetele. Acestia impodobeau o lancie cu naframe ale fetelor, basmale, panglici, ciucuri, clopotei si plante vesnic verzi. Culorile predominante erau rosul (viata, bucuria) si verdele (vitalitatea). In sudul tarii, impodobirea bradului se facea cu panglici, colaci si un clopotel. Bradul a reprezentat dintotdeauna simbolul demnitatii (verticalitatea) si al tineretii. Steagul sau bradul sunt simboluri fundamentale ale nuntii ce vizeaza rolul fecundator al elementului masculin intr-un cuplu, ocrotitoarele intregului ceremonial care erau purtate in fruntea alaiului de o persoana anume - „Stegarul" sau „Bradasul".

Drustele se adunau la casa miresei pentru petrecerea numita „la margele". Fetele pregateau darurile care se ofereau nuntasilor (batiste, flori) acasa la mireasa.

Duminica cea mare

Inca de dimineata, mirii paseau in timpul sacru, desprinzand-se de ceea ce au fost pentru a deveni „gospodari". Aceasta perioada de vulnerabilitate insuma o serie de practici ritualice cu functie propitiatoare, menite sa pastreze integritatea fizica si psihica a mirilor si sa asigure viitoarei familii belsug si prunci. In prezenta nasilor se facea imbaiatul ritual pentru curatirea perfecta a trupului inainte de a intra intr-o alta stare. Simultan, baietii asistau la barbieritul ginerelui, iar fetele la pieptanatul miresei. Parul acesteia era impletit in suvite impare, perechea fiind sotul. Florile naturale rosii sau vesnic verzi, banii de argint sau aur, beteala constituiau principalele elemente de podoaba, care se adaugau pieptanaturii ca simbol al fecunditatii. Peste pieptanatura se aseza cununa de forma circulara, pentru ca astfel raul sa nu patrunda prin nici o parte.

Alaiul format din mire si vornicii sai impreuna cu lautarii porneau prima data spre casa nasilor pentru a-i lua. Acest drum spre casa miresei era parcurs in mod zgomotos, cu strigaturi, chiuituri, dar era presarat si cu incercari ritualice pentru testarea viitorului sot. La casa acesteia, zestrea era etalata in curte si pe prispa casei. In vazul tuturor, cu emotie si plini de curiozitate, nuntasii asteptau sa fie „scoasa" de catre un vornic mireasa, prezenta de maxima stralucire. Fata se desprindea acum de familie, cerandu-si iertare de la parinti. Dupa „Iertaciune", mireasa rupea deasupra capului un colac care era impartit nuntasilor. Alaiul pornea apoi spre biserica pentru cununia religioasa, care era momentul de unire a mirilor in fata lui Dumnezeu. Preotul punea pe capetele lor asa-numitele pirostrii (cununile imparatesti). Mirii ieseau impreuna din biserica si mergeau tinandu-se de o naframa, care se pastra pana la moartea unuia dintre ei, cand se rupea in jumatate pentru a fi pusa in sicriul celui plecat primul. Naframa era semnul de recunoastere pe cealalta lume.

Dupa cununie se desfasura „masa mare", in general, acasa la parintii ginerelui. Era un prilej de veselie si petrecere pigmentat cu diverse obiceiuri dedicate bunastarii si fertilitatii noului cuplu. Un moment foarte important al nuntii era „strigatul cinstei" (darului). Vornicul, uneori, impreuna cu mirii mergeau la fiecare nuntas care le daruia cate ceva trebuitor in noua gospodarie: unelte, tesaturi pentru casa, animale tinere etc.; mai rar se ofereau bani. La sfarsitul mesei, miresei i se scotea cununa si era „legata la cap" cu o basma sau ceapsa, semn ca fata intra in randul nevestelor. Apoi se juca mireasa pe bani.

Proba virginitatii

In dimineata zilei de luni „se juca rachiul rosu" sau „camasa" - proba virginitatii fetei. O „stolniceasa" de-a mirelui impreuna cu cativa nuntasi si alti „stolnici" porneau spre soacra mica pentru a-i duce camasa. Pe drum ei fac larma multa, chiuiesc, lautarii canta, iar in mana poarta o sticla cu rachiu rosu, semn ca fata a fost fecioara. Daca nu, rachiul era alb, spre rusinea parintilor fetei, care erau supusi oprobriului satului.

Tot in aceasta zi, nuntasii erau chemati la „zama acra", vestita ciorba de potroace. Marti, nasii erau condusi la casa lor, iar tinerii casatoriti urmau sa se integreze in noua lor viata.

Costumele populare de sarbatoare

Alaiul de nunta poate fi comparat cu o parada a costumului traditional de ceremonial, deoarece oamenii participau la acest moment festiv al intregii comunitati imbracati in hainele lor de sarbatoare cele mai frumoase. Vestimentatia miresei constituia o varianta spectaculoasa a costumului de sarbatoare specific fiecarei zone. Camasa era frumos brodata, catrinta sau fota mai viu colorata sau tesuta cu fir de aur. Insemnul cel mai important, ce o diferentia de celelalte fete participante la nunta, era cununa de mireasa din flori naturale initial si apoi artificiale. La randul sau, mirele era imbracat in haine noi de sarbatoare, la care se adaugau o batista brodata si o floare („peana") plasate la palarie sau pe piept.

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Nunta la romani

Cum a zburat puiul de cuc din Casa Regala

Petreceri domnesti

Sarbatoare in tot satul

Idila se nastea la sezatoare

1944: „Se desfac cu viteza inimaginabila..."

Voie buna cu secera si ciocanul in spate

Dumnezeu a cerut oamenilor sa fie perechi

La "Nunta Zamfirei" astazi se joaca altfel

Nunta cu protocol, in Marginimea Sibiului

Pirostriile se pun in Cimitirul Vesel

Nunta in Frumusita

„Sa imbatraniti pe aceeasi perna!"

Masa bogata si voie buna

Mireasa de ieri, mireasa de astazi

A fost mai intai sot si apoi a devenit print

Ceremonii cu fite

Virginitatea e o floare pe cale de disparitie

Afacerea "Nunta"