Sarbatoarea Invierii cu familia regala

In perioada interbelica, dar si inainte de primul razboi mondial, familia regala a Romaniei organiza un supeu la Palat pentru a celebra Invierea Mantuitorului.

Sambata Mare. 1922. In Dealul Mitropoliei, bucuresteni si provinciali deopotriva asteapta in liniste deplina slujba de Inviere. Ministri, parlamentari, atasati militari straini, inalti functionari, ofiteri generali si superiori din garnizoane. Toti in haine de gala. Si o mare de romani de rand. La poalele dealului, trasuri elegante, ici colo si masini ultimul racnet. Langa biserica, barbati spilcuiti, imbracati in frac, cu camasi scrobite si cravate albe, doamne de familie buna, elegante, imbracate in alb. Ceasul bate de 11 si jumatate. Voda soseste la Mitropolie intr-o trasura „a la Daumont", insotit de intreaga escorta regala. In liniste mormantala, toti asteapta clipa in care cand Inalt Preasfintia Sa Mitropolitul Primat va spune norodului „Hristos a Inviat".

Din departare, de pe Dealul Spirei, rasuna grav salvele a 101 tunuri. Le-a poruncit Voda sa fie acolo pentru a sarbatori Invierea Domnului.

Conform „vechilor traditiuni", ceremonialul continua cu scrierea Evangheliei Sfantului Ioan. Tacut, Majestatea Sa Regele o semneaza si o investeste la urma cu sigiliul Statului. In fata oamenilor inlemniti, Ferdinand I ia apoi in maini Sfanta Cruce, inaintea careia se inchina intreaga asistenta. Slujba de Inviere se incheie apoi repede, protipendada bucuresteana urcand in trasuri si indreptandu-se catre Palatul Regal. Balul oferit de Pasti de familia regala putea sa inceapa.

 

Oaspetii Regelui

Invitatiile pentru masa de Inviere de la Palat se faceau cu cateva saptamani sau chiar luni inainte de Pasti. Cei invitati erau atent alesi de membrii familiei regale. In perioada premergatoare primului razboi mondial, dar si in anii interbelici, nu toata protipendada bucuresteana avea privilegiul de a lua masa alaturi de Majestatile Lor Regele si Regina. Nu era suficient sa porti un nume ilustru si nici sa fii vreun apropiat sau confident al vreunui membru al familiei regale. In epoca, nu o avere imensa, ci eleganta, civilitatea sau bunele maniere constituiau „biletul de intrare" la Palat in Noaptea Invierii. Se cuvenea ca invitatii sa trimita raspunsul de multumire in plicuri stilate, insotite de carti de vizita. Nimeni nu-si permitea sa lase o impresie proasta la curte.

In familia regala, obiceiurile ortodoxe se respectau, dar nu neaparat „cu sfintenie". Fostul suveran Mihai I isi aminteste ca toata familia regala tinea post inainte de Inviere si mergea la Biserica in Saptamana Mare. Mesele erau simple.

In memoriile sale, Zoe Camarasescu, fiica doamnei de onoare a reginei Elisabeta a Romaniei, Zoe Bengescu, povesteste ca in familia regala postul nu se tinea „draconic", ca in satele romanesti. Se tinea mai ales post nemtesc, adica se manca fara carne si, de cele mai multe ori, doar in Saptamana Mare. Unii membri ai familiei regale tineau post abia din Miercurea Mare.

 

Obiceiuri interbelice

In Saptamana Mare, protipendada bucuresteana se imbarca in trasuri si mergea la cimitirul Bellu, pentru pomenirea rudelor si cunoscutilor „trecuti in lumea dreptilor". „Era o forfoteala prin toata gradina Bellu si animatie, de parca dadeau mortii vreo primire. Din tot cartierul acela marginas, mahalagiii alegeau ca loc de plimbare cimitirul, ca sa guste zilele dulci ale primaverii, amestecandu-se cu oamenii ce ingrijeau de mormintele lor, aprinzand lumanarile ce-si picurau ceara peste florile ofilite", povesteste Zoe Camarasescu, in cartea sa.

Vinerea, lumea Bucurestilor mergea la biserici, spre a se trece pe sub „masa peste care chipul lui Iisus Hristos se ascundea in mormane de flori si verdeata vestede. Usile bisericilor erau deschise si toti copiii se perindau pe la Sfantul Epitaf. Se inchinau, sarutau Evanghelia, apoi in patru labe treceau pe sub masa de trei ori, imbrancindu-se si razand, de fiecare data mai galagios." Seara, nici nu se putea intra in biserici, din cauza multimii adunate.

 

Slujba din Vinerea Mare

In seara de Vinerea Mare, Regele, urmat de Curtea Regala, mergea seara la biserica Sfintei Mitropolii, spre a lua parte la serviciul prohodului.

Cu un sfert de ora inainte de slujba, in fata Mitropoliei se adunau toti ministrii, presedintii si membrii Corpurilor legiuitoare care erau prezenti in Capitala, impreuna cu atasatii militari straini, inaltii functionari, ofiteri generali si superiori din garnizoana. Nici o intarziere nu era permisa, nici un gest necumpatat nu era iertat, dupa cum titrau ziarele timpului cu litere de-o schioapa. Vineri, tinuta obligatorie era cea de doliu. Civilii erau obligati sa poarte frac, cu cravata alba, manusi negre si decoratii, in vreme ce militarii trebuiau sa poarte tinuta de ceremonie si decoratiile.

 

Cina de Inviere

In marile familii, in Sambata Mare se cina in jurul orelor 20:00. Doamna casei, boieroaica, se retragea apoi in iatacurile personale, pentru a se odihni cateva ore, inainte de ceremonia religioasa. Doamnele se intindeau pe pat imbracate in capod. Cu o ora inainte de miezul noptii era trezita de cameriste si ajutata sa se imbrace in tinuta de gala. Toata familia mergea la Mitropolie sa asculte slujba de Inviere. Dupa slujba, urma supeul de la Palat, din care nu lipseau ouale rosii, cozonacii si vinul romanesc. Invitatii se intorceau tarziu acasa si intotdeauna incarcati cu daruri pentru copii de la familia regala. De obicei, cadoul era un „peste mare de ciocolata in care gaseam tot felul de «surprize», oua mici si tablete tot de ciocolata, invelite in hartie colorata, peste care erau lipite diferite fotografii ale familiei regale", povesteste Zoe Camarasescu.

---

 

Exilul

Petru Groza si Gheorghiu-Dej i-au prezentat regelui Mihai I pe 30 decembrie 1947 actul de abdicare. Regele va fi exilat imediat dupa nunta de la Atena cu Ana de Bourbon. Exilul familiei regale va dura jumatate de secol. Pana la sfarsitul anului 1948, ei locuiesc la Vila Sparta langa Florenta, locuinta reginei-mama Elena. Familia se stabileste in Anglia pentru sase ani, pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, regele si regina au deschis o ferma de pui si un atelier de tamplarie. Nici dupa 1989 fostul rege al Romaniei nu a avut dreptul sa vina in tara. Abia in 1997 i s-a acordat pasaportul romanesc. Totusi, a putut sa petreaca Pastile in tara in 1992. Regele Mihai si regina Ana, principesa Elena si fiul ei Nicolae au vizitat Suceava, Putna si Bucurestiul timp de o zi si jumatate. Dupa 1997, familia regala a petrecut si Pastile, si Craciunul in Romania, alaturi de vechi colaboratori si apropiati.

---

 

Pastele la mosie, prilej pentru regina sa colectioneze haine populare

Daca nu se afla in Bucuresti la slujba din Dealul Mitropoliei, familiile bune petreceau Pastele la mosie. In prima zi de Paste toata lumea din satul de pe mosie iesea la hora. Hora se tinea chiar in curtea boierului, care platea si lautarii. La hora erau prezente si conitele, imbracate in straie populare. Straiele erau neaparat autentice, cumparate de la femei in varsta care nu aveau copii si nu aveau cui sa le lase. Un exemplu, in perioada in- terbelica a fost chiar Regina Maria si suita sa. Regina avea o slabiciune pentru toate traditiile romanesti si nu scapa nici o ocazie de a purta straiele populare.

---

CONTINUARE: Crestinii nu renuntau la sfanta sarbatoare