Sărbătoarea vinului nou

La iniţiativa dr Ion Puşcă şi a Clubului Presa de Vin, la 14 noiembrie s-a sărbătorit "Ziua vinului nou romănesc". Festivitatea este o continuare a datinei.

Petrecere - Licoarea lui Bachus in butoiul lui Puşcă

La iniţiativa dr Ion Puşcă şi a Clubului Presa de Vin, la 14 noiembrie s-a sărbătorit "Ziua vinului nou romănesc". Festivitatea este o continuare a datinei.

Â
In acordurile muzicii populare romăneşti, cu două "ţărăncuţe" pe post de gazdă, cu butoaie de vin, ştergare romăneşti şi multă voie bună. Aşa s-a desfăşurat "Ziua vinului nou romănesc", festivitate ce a avut loc la 14 noiembrie, la "Casa Vinului-Dr Puşcă". Cu această ocazie a fost prezentat şi degustat vinul nou, "Floare de Toamnă", obţinut din recolta acestui an. Infăşurat bine, intr-un butoi de lemn, vinul roşu şi sec a desenat un zămbet pe feţele invitaţilor. Cu o aromă subtilă şi limpede la culoare, vinul poate fi asezonat cu succes la o friptură de porc - asta dacă nu se bea pănă la Crăciun, sau cu una de vită. O raţă bine rumenită in cuptorul incins sau brănzeturi fine aruncate pe un platou se aşază de minune lăngă Merlotul nostru.

Cred că la asta s-a găndit şi Dr Puşcă, fiindcă la prezentarea vinului a adus şi căteva platouri cu brănzeturi, pe care le-a aşezat frumos pe ştergarele ce impodobeau mesele. Şi, dacă la inceput invitaţii au gustat timid din bucate, după primul pahar de vin roşu atmosfera s-a destins. Feţele s-au imbujorat şi frunţile s-au descreţit. S-au incins discuţii despre vinurile romăneşti, despre vechile tradiţii, despre bucatele alese şi, uşor, s-au legat prietenii. Căci aşa-i şade bine romănului, cu un pahar de vin in mănă şi cu firul poveştii pe buze.

Â

Cum erau odinioară călătorii, strănşi in jurul focului, la Hanu’ Ancuţei, aşa mi-au părut şi mie romănii noştri la "Ziua vinului romănesc". Numai că de data asta, vinul roşu, sec a fost cel care a aprins focul discuţiilor. Şi dacă iniţial intălnirea părea a fi una scurtă, pănă la urmă discuţiile s-au intins pănă spre orele amiezii. Soarele limpede a indulcit frigul unei zile de toamnă tărzie, iar voia-bună a dovedit reţinerea unor oameni care parcă au uitat să guste bucuriile mărunte ale vieţii. Ni se intămplă tuturor celor prinşi in vărtejul acestui secol dar, cu ajutor potrivit, ne revenim in fire. De fapt şi pe eticheta vinului cel nou scrie: "Sosirea toamnei, culesul viei, intălnirea cu prietenii, aromele proaspete, vinul nou savurat atăt in atmosfera de bar, căt şi in cea de restaurant, fac din «Floare de toamnă» un motiv de sărbătoare".

S-a hotărăt: vinul nou e făcut pentru sărbătoare şi sărbătoarea pentru dănsul.

Tradiţie. In datina străveche vinul este asociat cu petrecerea, cu voia bună, cu iubirea. Spun iubirea fiindcă vinul este licoarea magică a nunţilor. Indiferent de meniu, la nici o nuntă romănească nu lipseşte vinul roşu. De fapt, dacă ne intoarcem in timp, obiceiul era acelaşi. Prima minune săvărşită de Iisus Hristos este preschimbarea apei in vin, la nunta din Cana Galileii. Iar acum, la creştinii ortodocşi se citeşte această Evanghelie in timpul cununiei religioase. In popor, nunţile erau străns legate de culesul viei. Astfel, primăvara nunţile se ţineau imediat după Paşte cănd incă mai era vin făcut de cu toamnă. Şi fiindcă vara gospodarii erau ocupaţi cu munca la cămp şi vinul era pe terminate, cununiile se făceau toamna. Dar nu oricănd toamna, ci la sfărşitul lunii octombrie, inceputul lunii noiembrie. Asta fiindcă la jumătatea lui septembrie incepea culesul viei şi, pănă in noiembrie, vinul nou se limpezea şi devenea tocmai bun de petrecere. Petreceri care insă nu treceau de jumătatea lui noiembrie, cănd incepe Postul Crăciunului.Â

Pe 14 septembrie, cănd incepe culesul, se sărbătoreşte Cărstovul Viilor. Atunci gospodarii aveau obiceiul de a chema preotul pentru săvărşirea rugăciunii la locul unde vor aşeza butoaiele pentru vin. Creştinii obişnuiau să postescă o săptămănă şi să facă rugăciuni la vii şi pivniţe. La cules era obicei că, după ce se călcau strugurii, cănd să se toarne in butie cea dintăi vadră de vin, se adunau toţi culegătorii şi dădeau chiot. Asemenea se făcea la toate butiile, cănd se incepea a turna in ele. In timpul culesului, seara se făcea căte un foc mare de viţă uscată, imprejurul căruia jucau culegătorii iar lăutarii căntau. La culesul viilor nu este uitat strugurele lui Dumnezeu şi nu se culegeau strugurii de pe ultimul buştean al viei, aceştia fiind lăsaţi ca ofrandă divinităţii sau păsărilor cerului. Aşa cum, in anumite zone, se mai procedează şi astăzi.

Iniţiativă. Dr. Ion Puşcă şi Clubul Presa de Vin vor să reimpămăntenească datina. Aşa că pe 14 noiembrie se face strigarea pentru "Ziua vinului nou romănesc". Vin prieteni, vecini, colegi, colaboratori sau simpli clienţi. Se "dă de băut", ca să ne convingem cu toţii, dacă mai era cazul, că vinul romănesc merită sărbătorit. Ar fi totodată o modalitate in plus pentru a ne promova identitatea naţională. Nu de alta, dar pe meleaguri străine astfel de obiceiuri sunt deja tradiţie. In Franţa, Elveţia, Germania...

Â

"Lansarea vinului obţinut din recolta acestui anotimp este cel mai important eveniment al anului, pentru Casa Vinului-Dr Puşcă. Prin festivitatea pe care am organizat-o, noi vrem să revigorăm tradiţia romănească"

dr Ion Puşcă

Â

"In istoria viticulturii sunt amintiţi romăni care vindeau vinul nou. Carele incărcate cu butoaie porneau spre podgorii ca Odessa şi Kiev, cu vinul nou romănesc. Nu trebuie uitat nici celebrul «Tulburel de Dră-găşani» apreciat de secole intregi"

dr Ion Puşcă

Â

Beaujolais Nouveau, din 1951

In Franţa, sărbătoarea vinului nou este o tradiţie. Aici vinul roşu din podgoria Beaujolais este prezentat incepănd cu 15 noiembrie, sub numele de Beaujolais Nouveau. Iar vinul se bucură de aşa un succes incăt pănă la Crăciun se termină. De fapt licoarea, cu un conţinut scăzut de tanin (factor de conservare al vinului) nici n-ar rezista mult. Obţinut din viţă-de-vie Gamay şi must alb, bogat in arome de fructe roşii, vinul este uşor de băut, potrivit pentru mesele de prănz luate pe cămp de ţărani şi, in plus, este un vin gata de a fi băut la căteva luni după recoltare, spre deosebire de Pinot Noir care necesită ani de maturare in butoi. Astfel că, in Franţa, se păstrează tradiţia vinului incă din 1951 cănd ţăranii din regiune au inceput să-şi văndă vinurile noi in noiembrie