Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In pamantul Moldovei, la Manastirea Inaltarii Domnului, ce se numeste Neamtu, se afla de 534 de ani icoana facatoare de minuni a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a sfantului mare Mucenic Gheorghe.
La 16 km de Targu Neamt, in umbra codrilor, sta impunatoare Manastirea Neamtu: cea mai insemnata asezare monahala din Moldova. Biserica, cu hramul "Inaltarea Domnului", este ctitorita de domnitorul Stefan cel Mare si Sfant in secolul al XV-lea. Prin ferestrele inguste si inalte aluneca lumina lui Dumnezeu, ivind in fata iconostasului bisericii, Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni. A fost zugravita pe o scandura, acum 1370 de ani. De o parte, Maica Domnului, tinand pruncul in brate, iar de cealalta, Sfantul mare Mucenic Gheorghe, calare pe balaur si injunghiindu-l cu sabia. Icoana este lata de 1 m si inalta de 1,20 m. O imbraca argint aurit si pietre pretioase din 1853.O icoana mai veche decat Manastirea Neamtu
La ora pranzului, aleile manastirii sunt pustii: calugarii se odihnesc in chiliile lor dupa slujba de Buna Vestire. Un singur preot sta la usa bisericii sa intampine credinciosii si sa le mai spuna cateva vorbe de suflet. Ne marturiseste ca nu stie prea multe despre icoana, doar ce a citit in cartea Arhimandritului Ioanichie Balan, "Sfintele icoane facatoare de minuni". Ne indeamna sa o cumparam.
Maica Domnului Lidianca
Imparatul bizantin Manuel Paleologu a donat icoana in 1401 voievodului Alexandru cel Bun. Legenda spune ca este o copie a icoanei Maicii Domnului ce a aparut, nu se stie cum, ca prin minune, spun calugarii, pictata pe un stalp din orasul Lida, in anul 35 dupa Hristos. Patriarhul Ghermano, care se inchina la mormantul Domnului, a vazut-o si a pus mesteri sa o reproduca. Prima ei denumire a fost Maica Domnului Lidianca. In orasul Lida se afla moastele sfantului mare Mucenic Gheorghe, de aceea, chipul sau a fost pictat pe verso. Icoana a fost adusa la Manastirea Neamtin 1415, de catre preasfintitul mitropolit Iosif, domnitorul Alexandru cel Bun si Musat Voda I. In 1821 icoana a fost ascunsa de catre calugari in Muntele Rusu, in pamant, intr-un deal, in padure, de teama sa nu fie luata de catre turcii ce invadasera Moldova si Tara Romaneasca. Un an mai tarziu, a fost adusa inapoi. In timpul Sfintei Liturghii, fata Maicii Domnului s-a innegrit toata, incat preotii s-au infricosat ca "poate s-a stricat in pamant unde a fost ascunsa", povesteste arhimandritul Ioanichie Balan in cartea sa despre "Sfintele icoane facatoare de minuni". "Insa, cand a iesit staretul cu soborul spre intampinare, a inceput a se lumina, mai intai la obrazul din dreapta, apoi toata fata s-a rumenit si s-a facut mai luminoasa de cum era inainte".
Citește pe Antena3.ro
Tamaduirea varfului de lance
Potrivit parintelui Ioanichie, pe vremea lui Stefan Gheorghita al Moldovei, pe cand preoti si arhierei o purtau pe brate in jurul manastirii, icoana s-a smuls din mainile lor, in timpul praznicului Inaltarii Domnului, s-a ridicat in vazduh si a stat deasupra amvonului. Iar de acolo, mergand spre usile imparatesti, a intrat in altar, l-a inconjurat, a iesit pe usile celelalte si s-a asezat unde sta si in ziua de astazi. La varful degetelor mainii stangi a Sfantului mare Mucenic Gheorghe am zarit o scobitura cu o bucata de sfredel inaluntrul ei. In carte scrie ca niste eretici au socotit ca icoana are in ea argintul viu si au impuns-o cu o lance. Fierul s-a rupt, ca prin minune, dar varful a ramas acolo, in coltul din stanga jos al icoanei, la varful degetelor sfantului. Evlaviosii ating fierul acela si se sterg cu degetul pe la durerile lor, vindecandu-se cu credinta, ca prin minune.
Turcul, izbit de ziduri
Paisie Velicicoschi a fost staret al Neamtului din 1779 si pana in 1794, cand a trecut in nefiinta. Pe vremea lui, sosi la poarta manastirii un turc negutator cu marfa de bacanie. Si isi batea turcul joc de acei inchinatori la icoana Maicii Domnului, spunand ca el nu crede ca o scandura nesimtitoare poate face minuni. Auzindu-l, staretul i-a promis ca va vedea o minune, de o va tine in maini a doua zi, la slujba. "Si, rapindu-se icoana in vazduh impreuna cu turcul, a inceput a-l izbi de toate zidurile manastirii, pana cand a lesinat (...). S-a pogorat icoana in mainile crestinilor, iar turcul, dezlipindu-i-se mainile, a cazut ca un mort jos", consemneaza duhovnicul Ioanichie. Tot el povesteste de Maria si Panaite. Sotii au venit la Neamtu cu pruncul Alexandru si l-au pus la picioarele parintelui Paisie, rugandu-l sa-l vindece de epilepsie. Iar preotul, zicandu-le cuvinte de suflet, i-a indemnat sa se duca in biserica si sa aseze copilul inaintea icoanei facatoare de minuni.
Un alt parinte i-a citit pruncului rugaciunile cele randuite si le-a zis parintilor: "Mergeti si va luati copilul si sa credeti cu neindoire ca, de acum inainte, nu va mai patimi nici un rau". Lucru care s-a implinit, caci legenda spune ca pruncul s-a vindecat de boala cea grea.
Credinciosi feriti de holera
Parintele Ioanichie povesteste ca pe la 1847 duhovnicul Iegudiile a orbit de ambii ochi.
Timp de sase ani ceilalti calugari l-au purtat la biserica si i-au citit rugaciunile cele de cuviinta. In al saptelea an insa, duhovnicul a plans si s-a rugat pentru multa vreme la Maica Domnului sa-i redea vederea, ca sa nu mai chinuiasca pe altii. "I-a dat vedere inca mai curata decat inainte, pentru ca fara ochelari vedea si citea", consemneaza arhimandritul Ioanichie.
Tot el spune ca icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a ferit de holera credinciosii ce s-au refugiat la manastire atunci cand boala a cuprins tot principatul moldovenesc, in 1848. Ba, chiar i-a vindecat pe cei ce veneau bolnavi, multumita rugaciunilor neincetate ale calugarilor.
"Privegheri si Sfantul Maslu si sfintiri de apa se savarseau de catre preoti, iar Maica Domnului facea minuni. Fiecare a scapat, nici unul nu a murit de aceasta boala".
Calugarii isi pun hainele sub icoana
Arhimandritul Ioanichie Balan povesteste ca fiecare calugar sau maica din manastirile din jur se simte obligat duhovniceste sa vina o data pe an sa-si plece capul si genunchii in fata sfintei icoane de la Neamtu. "Ei sunt fiii adoptivi ai Maicii Domnului", spune preotul. Calugarii bolnavi zabovesc pana la trei zile. Cel care intra in manastire, ca frate, se duce mai intai si se inchina la icoana Maicii Domnului din biserica, apoi se prezinta si la staret pentru binecuvantare. Cel care este randuit pentru calugarie isi pune, cu o zi inainte, hainele sub icoana Maicii Domnului, pentru a fi binecuvantate
Icoana, "asemenea unei imparatese"
Satenii veneau la manastire in frunte cu preotii si vorbeau cu staretul ori de cate ori se abatea asupra Moldovei seceta cumplita. Scoteau sfanta icoana a Maicii Domnului in curte sau pe camp, in jurul manastirii, unde se facea Sfantul Maslu si numaidecat ploua, scrie parintele Ioanichie Balan in cartea sa. In zilele noastre, icoana nu se scoate niciodata prin sate. Preotii, impreuna cu tot soborul si credinciosii, dupa ce se fac rugaciunile, inconjoara vatra ctitoriei si fac din loc in loc litanii pentru ploaie. "Asemenea unei imparatese ce nu iese din palat, tot asa si icoana facatoare de minuni de la Neamtu nu merge in procesiune prin sate, ci satele, credinciosii alearga la ea cu credinta din toate partile si indata li se indeplineste cererea".
Hramul manastirii: Inaltarea Domnului
Scoaterea icoanei din biserica, la procesiunea de agheazmatar, cand oamenii primesc atingerea apei sfintite, este cel mai important moment pentru pelerinii ce vin la hramul Manastirii Neamtu, ne spune preotul de la usa bisericii. Refuza sa ne zica numele sau. Povesteste cum e la acea sarbatoare: "O masa imensa de credinciosi urmareste preotii ce poarta icoana in maini, pana ajunge la fantana din fata manastirii. Dupa ce este sfintita apa, icoana este purtata inapoi, in curte, unde se face Sfanta Liturghie. Plini de evlavie, oamenii se inchina, o saruta, trec pe sub ea pentru binecuvantare, se ating de chipul ei cu mana, cu baticele: ca sa se sfinteasca. Dupa terminarea slujbei, in sunet de clopot si cantari bisericesti de lauda, icoana este dusa inapoi, la locul sfant".
IOANA MOLDOVEANU
CONTINUARE: "In fata mortii am strigat-o pe Maica Domnului!"
