SCANDALUL PETROLULUI DE LA MAREA NEAGRĂ/În spatele canadienilor apar cazacii

O afacere începută în 1992 cu girul premierului de la acea vreme, Theodor Stolojan. Punctul forte al afacerii, în noiembrie 2008, la Bucureşti, cu girul premierului Călin Popescu Tăriceanu. O firmă din Calgary cu un singur angajat obţine exploatarea a 10% din platforma continentală a Mării Negre. Cine sunt cana­dienii lui Tăriceanu? Care sunt conexiunile?

O  afacere începută acum 17 ani şi care îşi are rădăcinile în Calgary, un oraş cana­dian din Munţii Stâncoşi, dar şi la Londra sau în anumite castele din Scoţia. O poveste în care apar şi alţi kazahi decât partenerii de afaceri ai lui Dinu Patriciu la ROMPETROL. Evident, sunt doar o parte din piesele acestui puzzle pe care încercăm să îl recompunem.

AVOCATUL ESTULUI COMUNIST
În 1992, premierul Theodor Stolojan dă dreptul unei companii canadiene, Occidental Petroleum Corporation, de a explora în bazinul românesc al Mării Negre. O firmă reprezentată la aceea vreme de un anume avocat Peter Buzescu, care în anii '80 a plecat în Statele Unite. Un avocat implicat în mai multe afaceri interesante.

Într-un articol publicat în 1987, în prestigiosul cotidian financiar Wall Street Journal, Buzescu milita pentru afaceri cu Uniunea Sovietică. Mai mult, cu un an înainte, Buzescu publicase la editura Congresului american un studiu despre investiţiile în România şi impozitarea pentru investitorii străini.

Nu era pentru prima dată când tânărul avocat se remarcase ca un lobbyist în favoarea Europei de Est, Buzescu scrisese şi anterior articole şi studii despre investiţiile în Europa de Est. Era tocmai momentul în care România lui Ceauşescu devenise non grata pentru Occident şi Congresul ridica Clauza Naţiunii celei mai favorizate acordate României. În 2008, tocmai firma lui Buzescu a continuat afacerea începută în 1992 şi a supervizat pentru Sterling Resources înţelegerea cu Guvernul României.

FILIERA SCOŢIANĂ
De data aceasta, avocatul afacerii a fost Emilian Ijdelea, fost director al Agenţiei pentru Dezvoltare în 1992-1993, adică exact în perioada în care canadienii au bătut palma cu Stolojan. Extrem de interesant din 1993, Ijdelea a lucrat la companii irlandeze şi la Agenţia de Dezvoltare a Scoţiei, exact unde acum se bănuieşte că au fost făcute presiuni la adresa României pentru dezvoltarea afacerii din Marea Neagră. Şi, mai ales, unde se află Melrose Resources, compania care s-a aliat cu Sterling pentru exploatarea Mării Negre.

Tot firma lui Buzescu a patronat şi afacerea Repsol-Rompetrol din Libia, adică tocmai unul din dosarele penale ale lui Dinu Patriciu.

DOI POLITICIENI. UNUL DE ORIGINE UCRAINEANĂ
Canadian Oxy şi-a schimbat numele de mai multe ori de-a lungul timpului. Acum se cheamă Nexen. Firma a început în 1971, pornind de la Los Angeles. La începutul anilor '90 a cumpărat Wascana Petrol şi Gaze, firmă cunoscută sub numele de SaskOil. Aceasta a fost fondată cu sprijinul fostului premier din provincia canadiană Saskatchewan, Allan Emrys Blakeney. SaskOil fusese privatizată între timp în beneficiul Canadian Oxy.

În 2001, compania şi-a schimbat numele în Nexen Incorporated. Firele sunt mult mai complicate şi se pierd printre companii mai mici sau mari. De-a lungul timpului, mai multe entităţi s-au rupt din Oxy. Allan Emrys Blakeney, împreună cu mâna sa dreaptă, Roy Romanow, a fost cel care a patronat privatizarea SaskOil către Cana­dian Oxy şi mai apoi a avut o poziţie importantă în noul grup. John Romanow, urmaşul lui Blakeney la cârma partidului, a fost şi el premier de Saskatchewan, între 1991 şi 2001. Blakeney şi Romanow şi-au fost de-a lungul a peste patru decenii şef şi subaltern. Mai întâi Blakeney şi mai apoi Romanow. În vremea când Blakeney a fost premier de Saskatchewan, provincia vecină Albertăi, unde se află Calgary, Romanow a fost adjunctul său. Mai apoi, după 1987, când Romanow a fost ministru, el l-a avut mână dreaptă pe Allan Emrys Blakeney. Presa canadiană a legat de multe ori interesele celor doi de tot felul de corporaţii din Saskatchewan. Întâmplător sau nu, astăzi firma Canadian Oxy este condusă de un anume Romanow. Ar mai trebui spus că Roy Romanow este una din perso­nalităţile de origine ucraineană din politica canadiană. Un personaj cu foarte multă influenţă văzut în ultimele două decenii la dreapta fostului premier canadian, Jean Chretien, un alt nume care apare în această afacere.

VIETNAMUL UNUI PREMIER CANADIAN
16 noiembrie 1994. Firma canadiană care obţinuse în 1992 susţinerea Guvernului Stolojan dă o nouă lovitură. Occidental Petroluem Corporation (Canadian Oxy) anunţă obţinerea unui important contract de producţie în Vietnam. Semnarea contractului s-a făcut în timpul unei vizite la Hanoi a premierului canadian de la acea vreme, Jean Chretien, însoţit de ministrul pentru Comerţ Internaţional, Roy McLaren. Semnarea contractului a fost făcută de Ho Si Thoang, preşedinte al PetroVietnam, şi Bernard Isautier, preşedinte şi Chief Executive Officer al Canadian Oxy.

FRANCEZUL
Cheia în afacerea Canadian Oxy este un anume Bernard Isautier, preşedinte al Canadian Occidental Petroleum. Conform presei cana­diene, era la acea vreme cel de-al 16-lea şef exe­cutiv cel mai bine plătit din Canada. Conform da­telor din presa canadiană, Isautier avea 560.000 de dolari canadieni, bonusuri de 250.000 şi alte prime de circa două milioane şi jumătate de dolari. Anul 2000 este cel care schimbă soarta Canadian Oxy. Isautier mai apare ca director în alte două firme din Calgary, dintre care una dă faliment la nici jumătate de an de la înfiinţare.

SALVAREA KAZAHILOR
"Lumina" a venit pentru Isautier din Kazahstan, mai precis de la autoritarul preşedinte al fostei republici sovietice, Nusultan Nazarbayev. Isautier tocmai înfiinţase la Calgary compania PetroKazakhstan, care preluase nişte afaceri petroliere în Kazahstan. Isautier a fost binecuvântat direct de Nusultan Nazarbayev, în cadrul unei vizite pe care acesta a făcut-o în Canada în 2003. În timpul vizitei, Nazarbayev anunţa implicarea din ce în ce mai activă a Kazahstanului pe piaţa petrolului. El vorbea chiar despre un plan de extindere până în 2015 în faţa directorilor şi a lui Isautier, la o reuniune la Calgary. Iţele afacerii kazahilor la Calgary nu sunt foarte bine cunoscute. Presa canadiană spunea că afacerea ar fi început în 1996. Cert este că, în timpul vizitei în Canada, preşedintele Kazahstanului vorbea despre participarea PetroKazakhstan la conducta către Vest, dar şi extinderea către Iran şi China.

MISTERIOSUL ISAUTIER ŞI IARĂŞI CHRETIEN
Bernard Isautier, în vârstă de 66 de ani, este un personaj caracterizat de Financial Times ca "arogant" şi "plin de sine". A studiat fizica, matematica şi ingineria. A lucrat opt ani la Ministerul Industriei din Franţa. Mai apoi a ajuns la Elf Aquitaine. La mijlocul anilor 1970 Isautier a fost trimis pentru a conduce afacerile Elf din Canada. Acolo a ajuns în miezul afacerilor cu petrol şi a început o ascensiune fulminantă. Rolul său pentru PetroKazakhstan a fost să aducă investitori. În afacerea cu kazacii, un rol l-a jucat şi fostul premier canadian, Jean Chretien. Artizan al unor afaceri ale Canadian Oxy, Chretien ajunge mai apoi consilier al corporaţiei canadiene-kazace. În 2004, din afacerea PetroKazakhstan, Isautier a câştigat 92,6 milioane de dolari canadieni. Multă lume a privit cu multă rezervă afacerea PetroKazakhstan. Profesor Frank Atkins de la Universitatea din Calgary, un expert în politica mondială de petrol, spunea: "Compania arată că încearcă să ascundă ceva". Ce exact nu prea se ştie, dar se poate bănui.

MAREA AFACERE CU CHINEZII
Isautier şi Chretien au fost, se pare, artizanii afacerii PetroKazakhstan cu China. China National Petroleum Corporation (CNPC), cel mai mare producător de petrol şi gaze, a ajuns la un acord cu PetroKazakhstan Inc., pentru a cumpăra pachetul majoritar cu 4,18 miliarde de dolari. Han Xuegong, un veteran senior analist cu CNPC, spunea după încheierea tranzacţiei: "Kazahstan, de asemenea, va beneficia de parteneriatul cu CNPC, prin îmbunătăţiri în exploatarea de petrol şi gaze, tehnologie şi aprovizionarea pieţei locale". Interesante sunt şi planurile comune dintre Kazahstan şi China. Cele două părţi au dezvoltat 3.000 km de conducte, care au costat 3 miliarde de dolari, pentru a pompa ţiţei în toată Asia Centrală de stat. În afacere apare şi Kaz MunaiGaz, firma care deţine 75% din ROMPETROL. Kaz MunaiGaz şi China National Petroleum au pus la cale construirea unei conducte la Atasu, în estul Kazahstanului, pentru aprovizionarea cu Petrol a Chinei, unul din cei mai mari consumatori din lume.

MISTERUL STERLING RESOURCES
Mai mulţi analişti au ironizat Sterling Resources că ar avea un singur angajat şi mari pierderi. O analiză a persoanelor din conducerea companiei indică prezenţa unor personaje foarte interesante. De exemplu, Teck Soon Kong a lucrat 31 de ani cu Shell. A fost timp de cinci ani consi­lier al ministrului de Petrol al Arabiei Saudite. Este şi preşedinte al Nelson Resources.

LEGĂTURA STERLING RESOURCE-PETROKAZAKHSTAN
Printre membrii boardului de la Sterling Resources se află Graeme Phipps, 56 de ani, care este preşedinte şi Chief Executive Officer CEP International Ltd. Phipps a fost şef şi la Nexen, urmaşul Canadian Oxy, firma care a obţinut în 1992 de la Stolojan o parte din platforma ma­ritimă din Marea Neagră. Din 2005, acesta este vicepreşedinte executiv la PetroKazakhstan Inc. Câteva luni mai târziu, Phipps a ajuns la CEO, iar Bernard Isautier a rămas preşedinte al Consiliului de Administraţie. Şi iţele afacerii din Calgary via Bucureşti se reîntâlnesc undeva la Astana şi la Beijing.

Presiuni

Ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, a declarat că în 2007 ANRM a cerut MAE informaţii în legătură cu regimul juridic al zonei în litigiu cu Ucraina. "În 2007 a existat un schimb de corespondenţă între ANRM şi MAE, care întreba ME despre regimul ju­ridic în zona în li­tigiu", a spus minis­trul Diaconescu. MAE ar fi răspuns, în noiembrie 2007 că "în zona în litigiu nu se pot face operaţiuni de exploatare, pentru că este o înţelegere în acest sens". El a adău­gat că au fost cerute detalii în vede­rea unui răspuns astfel că au fost transmise nişte coordonate generale ale zonei. Diaconescu a precizat că cifrele avansate în legătură cu resursele existente sunt nerealiste.

Dinu Patriciu din Canada

Sabina Patriciu, prima soţie a miliardarului Dinu Patriciu, şi două din fiicele petrolistului trăiesc de câţiva ani în apropiere de Montreal. Dezvăluirea a fost făcută în 2007 de ziarul Pagini Româneşti, care apare la Montreal, în Quebec. În vara lui 2007, în comunitatea românescă au circulat mai multe zvonuri privind cumpărarea de miliardar a unei proprietăţi, ferma Rock Forest, de lângă Sherbrooke. Zvonurile au fost alimentate şi de vizitele în Canada ale lui Patriciu. Pagini Româneşti scria: "La sfârşitul lunii iulie, Dinu Patriciu a comandat mâncare românească la magazi­nele de la Montréal, a tocmit doi cântăreţi români şi a petrecut câteva zile în casa din imaginea de mai sus. De aici a pornit zvonul că «Patriciu şi-a cumpărat ranch la Sherbrooke şi că doreşte să se stabilească în Canada»". Ziarul din Montreal spunea că ferma din Sherbrooke aparţine Sabinei Patriciu, prima soţie a miliarda­rului român. Sabina s-a despărţit de omul de afaceri în urmă cu mai bine de 15 ani. Absolventă a Facultăţii de limbi străine de la Bucureşti, după divorţul de Dinu Patriciu, ea a decis să imigreze în Québec, unde s-a stabilit în Sherbrooke. În pre­zent lucrează la Universitatea din Sherbrooke, unde predă la De­partamentul "Lettres et Sciences Humaines". Cele două fiice sunt studente şi locuiesc împreună cu mama lor, acesta fiind şi motivul, conform mărturiei doamnei Patriciu, pentru care Dinu Patriciu vine în Canada: să-şi vadă fiicele. A mărturisit însă că acesta vine des în Canada.

Sterling Resources, o lance a multinaţionalelor

În urma scandalului declanşat de exploatarea hidrocarburilor din terito­riul proaspăt câştigat la Haga, s-a pus întrebarea cine este beneficiarul acestor resurse. Sterling Resources, compania care are dreptul de exploatare, face parte dintr-un amalgam de bănci, fonduri de investiţii şi corporaţii care investesc unele într-altele.

Conform Financial Post, în aprilie 2008, acţionarii majoritari ai Sterling Re­sources erau Sprott Asset Management Inc. - 23.60% şi Trapeze Capital Corp/Trapeze Asset Managment Inc. - 14.90%. Trebuie spus că Sterling a declarat în permanenţă că are numai şapte angajaţi. Conform Thomson Financial, Sterling avea în 2006 un profit de 1.206.000 de dolari americani, în 2007 - 1.815.800 de dolari, iar până la 30 iunie 2008 declarase 1.046.000.

Sprott Asset Management(SAM) este o firmă de brokeraj şi consultanţă din Toronto, Canada, şi deţine acţiuni la 116 entităţi. Valorea acţiunilor era în ianuarie 2009 de aproape 450 de milioane de dolari. În vara lui 2008, Sprott Asset Ma­nagement a fost cumpărată de Sprott Inc., o firmă care avea sediul în aceeaşi locaţie, pentru o sumă nedată publicităţii. Ambele firme au un numitor comun: Eric Sprott, poreclit în America "investment guru" sau "energy guru".

Talisman Energy, de la care Sterling Resources a cumpărat perimetrele Pelican şi Midia, are, ca din întâmplare, cam aceiaşi investitori importanţi. Printre primii zece se numără Jarislowsky Fraser Ltd., Barclays Global Investors UK Hol­dings Ltd. şi Harris Management Corp., care au investit împreună aproape 1,3 miliarde de dolari în Talisman. În decembrie 2008, Sterling a anunţat că va vinde 32,5% din working interest din Pelican XIII şi Midia XV către Melrose Resources pentru 24 de milioane de dolari, în contul unei datorii mai vechi. Sterling va rămâne cu 32,5% din cele două perimetre. Acţionarii importanţi ai Melrose sunt: Skye Investments Ltd. 52.0%, Caledonia Investments PLC 9.7% şi AXA SA 4.9%. De fapt, în spatele Skye se află Robert Adair, preşedintele Melrose. Axa SA este al treilea investitor ca mărime la Melrose Resources şi investitor de frunte la Cal Maine Foods.

Trapeze Asset Management Inc. are sediul în Toronto, Canada, şi un număr estimat de 20 de angajaţi în 2007. Şeful cel mare peste cele două Trapeze este Randall Abramson. Firma avea în 2007 vânzări anuale, conform Duns and Bradstreet, de puţin peste 2,7 milioane de dolari americani. Investiţiile majore ale Trapeze Capital Corporation sunt în Cano Petroleum şi Storm Cat Energy Corporation. Abramson a investit însă, împreună cu Sprott, şi în firme axate pe aur şi diamante. Trapeze este investitor de seamă la Pacific Energy Resources din Canada, o companie condusă de croatul Vladimir Katic, care a lucrat cu Compania Naţională Iraniană de Petrol, iar în 1996 a câştigat dreptul la exploatare a unuia dintre cele mai mari câmpuri din Kazahstan. El a mai jucat un rol important şi în privatizarea JSC Karazhanbasmunai, al optulea producător de petrol din Kazahstan.

• Adrian Mogoş

ANRM vrea desecretizarea documentelor

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) va înainta Guvernului un proiect de hotărâre prin care să fie desecretizat contractul încheiat în 1992 pentru rezervele de petrol şi gaze naturale din Marea Neagră.

"Am elaborat un proiect de hotărâre de guvern pentru declasificarea contractului din 1992, iar mâine (marţi - n.r.) îl vom depune la Secretariatul General al Guvernului", a spus Gelu Mărăcineanu, preşe­dintele ANRM. Chestionat dacă auto­ri­tăţile au făcut o analiză privind varianta cea mai avantajoasă pentru sta­tul român, respectiv împărţirea producţiei cu compania canadiană sau perceperea unor redevenţe petroliere, Mărăcineanu a spus că nu are cunoştinţă de aşa ceva, dar că o astfel de evaluare trebuie făcută. Premierul Emil Boc a spus şi el săptămâna trecută că şi contractul iniţial va fi desecretizat pentru clarificarea problemei privind împărţirea producţiei. Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, preciza recent că, prin adoptarea actului adiţional ope­rată în luna noiembrie 2008 de cabinetul Tăriceanu, statul român şi-ar fi pierdut cota de 55% din producţia care ar fi fost realizată în perimetrele XIII Pelican şi XV Midia. În 1992, compania Rompetrol, care reprezenta la acea dată statul român, şi consorţiul format din firmele Enterprise şi Canadian Oxy au încheiat un acord de explorare şi împărţire a producţiei. Acordul a ajuns ulterior la compania Paladin, după care, în 1997, la Sterling Resources, care a ajuns să aibă 100% din acesta abia în 2006. Între timp, în 2007 Guvernul a eliminat din legea petrolului o prevedere care sti­pula că vechile acorduri rămân în aceiaşi termeni în care au fost semnaţi.

• Daniel Ionaşcu

Actele la control

Corpul de Control al Guvernului a în­ceput să verifice actele legate de concesiunea către Sterling a perimetrelor din Marea Neagră deţinute de Sterling Resources.

Instituţia de Control a luat la puricat Secretariatul General al Executivului, Cancelaria premierului şi ministerele Justiţiei, Mediului, Afacerilor Externe şi al Finanţelor pentru verificarea respectării legislaţiei privind acest contract. Juriştii Guvernului caută modalităţi de modificare a anumitor clauze din contractul cu Sterling. Acum două zile, premierul Emil Boc a anunţat triumfător că ordonanţa de urgenţă prin care Cabinetul Tăriceanu a modificat legea petrolului în 2007 poate fi respinsă de Camera Deputaţilor. În baza acestei ordonanţe, acordul dintre Agenţia Naţională de Resurse mi­nerale (ANRM) şi Sterling a fost modificat dintr-unul de explorare într-unul de concesiune. Ordonanţa respectivă a fost depusă la Senat la 9 octombrie 2007 şi aprobată la 27 noiembrie 2007. La Ca­mera Deputaţilor a ajuns la 10 decembrie 2007. Interesant este că în luna mai acest act normativ de modificare a legii petrolului a primit raport de respingere din partea Comisiei de Industrii, condusă şi atunci de Iulian Iancu. La data de 13 mai 2008, ordonanţa e dezbătută în plenul Camerei, dar în final a fost retrimisă Comisiei de Industrii.

Hotărârea de Guvern din noiembrie 2008 contestată de Iulian Iancu a fost semnată de Bogdan Găbudeanu, între timp demis de la conducerea ANRM, de Dorin Marian, şeful Cancelariei premierului şi este avizată de Attila Korodi, ministrul Mediului, şi Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor. În cazul Ministerului Justiţiei, ştampila aparţine unui secretar de stat.

• Daniel Ionaşcu