Scanteie celebra

Relatia lui Ilie Nastase cu Diana Ross a fost una fulger.

O diva a muzicii pop si omul care a introdus tenisul spectacol pe celebrele arene de la US Open sau Roland Garros. O dragoste urmarita cu mare interes in urma cu peste doua decenii. In zilele noastre, povestea e reamintita vag, dar greu de uitat. A fost iubirea intre Ilie Nastase si Diana Ross, o racheta si o voce ramase in istorie.
MIHAI IGIROSANU

Din decembrie 1972, dupa ce triumfase pentru prima oara la US Open, Ilie Nastase isi unea destinele cu o superba bruneta, belgianca Dominque Grazia. Relatia lor s-a destramat la putin timp dupa venirea pe lume a fiicei, Nathalie.
Cinci ani mai tarziu, cand Ilie cazuse din topul primilor zece jucatori ai lumii, in viata sa a aparut Diana Ross, diva muzicii pop a vremii. Coincidenta face ca, simtind cum se indeparteaza de varful tenisului, Nastase incerca si el gustul muzicii, inregistrand doua cantece in limba materna a bunului sau prieten, Alain Delon. Ilie si Diana s-au cunoscut in Statele Unite, chiar pe terenurile de la Forrest Hills, frecventate cu regularitate de cantareata, mare pasionata de tenis. In 1977, aflata in circuitul nord-american de turnee, Diana a asistat la meciurile sustinute de campionul roman la US Open.

Diana venea dupa primul divort
Pasul de la amicitie la relatie sentimentala a fost unul extrem de scurt pentru doua dintre personalitatile aflate in mare voga la timpul respectiv. Pasiunea dintre cei doi s-a transformat rapid intr-unul dintre principalele evenimente mondene ale perioadei, aparand imediat dupa destramarea relatiei dintre Jimmy Connors si Chris Evert. La 20 mai 1976, Diana divortase de primul ei sot, cu care avea trei fiice.

Neacceptata de mama lui Nastase
In cele doar cateva luni de relatie, Ilie a adus-o pe Diana si in Romania, dar intalnirea dintre celebra diva si mama celui mai mare tenisman roman n-a fost una reusita. Diana a fost primita cu raceala, doamna Nastase nefiind deloc incantata ca fiul sau are o relatie cu o femeie de culoare. Din acest motiv, vizita respectiva in Romania a ramas singulara.

Revederea in 2002
La o luna dupa intalnirea respectiva, relatia dintre Ilie si Diana s-a destramat, insa ea a ramas si in prezent printre apropiatii si celebrii prieteni ai celui prin care existam si azi in lumea inalta a tenisului mondial. Una dintre putinele intalniri s-a consumat tot la US Open, in 2002, cand Diana a fost invitata sa intoneze imnul american la deschiderea Grand Slam-ului. Povestea iubirii fulgeratoare dintre Ilie Nastase si Diana Ross ramane invaluita in mister.

CE FAC IN PREZENT ILIE SI DIANA
In ziua de astazi, Ilie Nastase e identificat drept un familist convins, mariajul sau cu Amalia fiind unul exemplar, de care Ilie vorbeste intotdeauna cu mare placere si mandrie. Presedinte al Federatiei Romane de Tenis, membru important in structurile clubului de fotbal Steaua si prosper om de afaceri, Ilie Nastase are azi o viata linistita, departe de energia uneori diabolica pe care o emana de pe terenul de tenis. Amintirile spectacolului si valorii pe care le producea se impletesc superb cu caldura caminului si afacerile. Vecina in insorita Californie cu Nadia Comaneci si Ion Tiriac, mama a trei fete (din prima casatorie) si doi baieti (din a doua), Diana Ross continua sa sustina turnee, dedicandu-se si operatiunilor caritabile. Totusi, marea sa problema o reprezinta dependenta de bautura. La 10 februarie, in apropiere de locuinta sa, Diana a fost depistata conduca nd sub influenta alcoolului si trimisa pentru doua zile in spatele gratiilor.

INEDIT
Relatia dintre Ilie Nastase si Diana Ross nu a fost singura dintre doua personalitati de culori diferite. La cativa ani dupa relatia dintre cei doi, chiar Ion Tiriac a fost implicat intr-o scurta poveste de iubire cu o femeie de culoare, egipteanca Sophie Ayad. Momentan, Tiriac se afla in proces cu fosta sa prietena, actiune care are la baza unele neintelegeri de ordin financiar. De altfel, Sophie a fost implicata de curand intr-un scandal similar, producandu-i o paguba de 800.000 de dolari unui miliardar, in urma unei singure iesiri la cumparaturi! Revenind la Ilie Nastase, una dintre amintirile sale celebre este legata de numele monumentalului Frank Sinatra, cel care in 1972 ii dedica superba piesa "My way", impresionat de spectacolul pe care romanul il oferea pe teren.

Idolul s-a transformat in sot

Nu este deloc exagerata afirmatia ca Iolanda Balas-Soter este o adevarata legenda vie. De doua ori campioana olimpica, de 14 ori recordmana mondiala la saritura in inaltime, actuala presedinta a Federatiei Romane de Atletism a repurtat 142 de victorii internationale, fara intrerupere. MADALINA CORBEANU

Insa dragostea nemasurata pentru sport i-a adus si cea mai frumoasa medalie a vietii sale, pe sotul sau, Ioan Hansi Soter.
Povestea de iubire dintre cei doi nu poate fi delimitata strict de sport. A inceput pe terenul de antrenament, in vremea cand Ioli avea doar 13 ani si vedea in campionul Romaniei la saritura in inaltime din perioada 1947-1948 un idol, un mare performer. Viata grea de dupa razboi, cand Iolanda, fetita cu bucle blonde statea in coltul unei strazi din Timisoara si vindea ziare pentru a aduce un pumn de bani acasa, a facut-o sa se agate serios de speranta ca intr-o zi va calca pe urmele lui Soter.
Destinul a facut ca amandoi sa ajunga la clubul Steaua, unde a inceput cu adevarat sa invete ce inseamna performanta. "Marile mele realizari lui le datorez. Prietenia noastra s-a transformat treptat in dragoste, el a devenit antrenorul meu, iar in 1967, sotul meu, si de atunci am fost nedespartiti pana in ‘87, cand a plecat pe lumea cealalta", si-a inceput povestea Iolanda Balas.

Cu Securitatea pe urme
Chiar daca povestea pare simpla, nu a fost deloc asa. Pentru ca Ioan Soter avea un frate plecat in Australia, autoritatile vremii le-au transformat viata intr-un cosmar. Oriunde plecau, aveau un securist pe urme. Cu toate acestea, au strans din dinti si au mers mai departe, avandu-se sprijin doar unul pe altul.
Casnicia lor a insemnat doua decenii demne de scenariul unui film. Cand vorbeste despre sotul ei, Iolandei i se umezesc ochii: "Hansi avea cu 6 ani mai mult ca mine, si probleme mult mai mari, insa tot timpul a stiut sa ma protejeze. Era un om bland si cinstit. Nu uita niciodata de evenimentele importante, nu uita sa-mi aduca flori si imi arata mereu cat ma respecta. O mare bucurie am simtit atunci cand in viata noastra a aparut Doru, fiul care a consfintit casnicia noastra". In putinul timp liber pe care il aveau, Iolanda si Hansi mergeau la cinema sau la Ateneu: "Amandoi iubeam muzica clasica, il adoram pe Enescu. Apoi am inceput sa dezvoltam pasiunea pentru filatelie".

Matematicianul duios

Grigore Moisil a stralucit in lumea stiintifica mai bine de trei decenii. Profesor la Universitatile din Iasi si Bucuresti, academician, invitat de cele mai prestigioase catedre de matematica din lume, Moisil cucerea imediat interlocutorii fermecati de ideile sclipitoare ale genialului matematician filozof. O dragoste la prima vedere i-a umplut viata, cea care avea sa devina doamna Moisil l-a ocrotit si l-a stimulat, asigurandu-i linistea si calmul necesare savantului.
DAN CONSTANTIN

Intreband-o pe doamna Viorica Moisil cum s-a cunoscut cu Grigore, din negura amintirilor, cu rabdare se deapana o mare poveste de dragoste.
"Am mers intr-o seara cu sora mea, Lena Constante, la o petrecere cu mai multi prieteni acasa la familia Moisil, povesteste Viorica. Era prin 1937, cred, datele se incurca. Tatal lui Grigore era academician, seful Arhivelor Statului, si stateau chiar acolo, in cladirea arhivelor care a fost demolata, langa Biserica Mihai Voda, pe Uranus. Un tanar foarte inteligent, cu o conversatie stralucitoare a stat langa mine toata seara. S-a prezentat - Grigore Moisil. Nu stiam nimic despre el. Dupa cateva zile a venit la mine la serviciu, lucram la Monitorul Oficial, m-a asteptat sa termin programul si mi-a spus ca doreste sa se insoare cu mine. Mi s-a parut ca-l stiam de o vesnicie si am spus "Da" in al noualea cer. Mi-a spus ca e casatorit si va divorta rapid, sa am incredere in el. Mi-a rupt inima cu hotararea lui, cu situatia incurcata. Vorbea atat de senin si convingator incat am acceptat sa-l astept."

Sub arme
Razboiul care batea la usa l-a scos si pe Grigore Moisil din linistea bibliotecii, sub arme participand la cedarea Bucovinei. O scrisoare din 1939, datata 3 octombrie, arata cat de mult era legat de Viorica.
"Dragostea mea, minunea mea. Nu mai sunt la Cernauti... Aici n-am telefon, nici telegraf. Scrie-mi pe adresa "la d. sef al garii Poiana Ilvei jud. Nasaud". Sper ca intr-o zi sa ma reped pana la Nasaud sa-ti telefonez. Simt dragostea mea mai tare, mai ferma. Te iubesc nespus de mult. As vrea sa fii linistita si vesela ca te iubesc si ca ma iubesti. Minunea mea, eu acum mai mult simt cat mi-ai facut de bine, cat ma faci mereu fericit. Port mereu cu mine scrisorile tale. E ceva de la tine, care ma incalzeste la suflet. Copilul meu, minunea mea, Tu. Trebuie sa termin ca sa pot trimite soldatul cu scrisoarea la gara. Iti spun inca o data cat imi esti de draga. Si te sarut lung, lung de tot. Fetita mea, Tu."
Vin zile cu adevarat fericite cand Gri-Gri si Viorica se casatoresc. Luna de miere este intrerupta dramatic de un TBC care o loveste pe Viorica.

Sunt 450 de scrisori
Impovarate de ani, amintirile sunt totusi bine ordonate. Arhiva scrisorilor personale, 450 de plicuri, constituie istoria marii iubiri ce i-a legat.
"Sunt sentimente multe, unele sunt foarte, foarte frumoase, imi spunea sa am incredere in el. In unele era chiar exagerat, eu il domoleam, il temperam. El facea poezie. Am stat la Breaza un an bolnava rau, si apoi veneam in fiecare an. Gri-Gri era concentrat si imi scria si de doua ori pe zi, orice gand vrea sa mi-l transmita. Si eu pluteam. Medicamentul cel mai bun erau scrisorile pe care le primeam. Ne iubeam de la distanta si sentimentele se intareau. Vorba "ochii care nu se vad se uita" n-a fost valabila pentru noi. Am mers apoi la Iasi. Acolo, el s-a simtit foarte bine. Era o viata stiintifica deosebita, colabora excelent cu profesorul Myller. Biblioteca de matematica era la zi cu toate revistele. El a intuit ca va veni momentul si era calculatoarelor. A fost un pionier. Toata viata a facut doar matematica. Cand mergeam spre Breaza, eu conduceam masina si el lucra. Ii spuneam scurt "Peisaj!". Si el ridica ochii pentru cateva secunde si se afunda apoi in lectura. Nu era ursuz. In casa mereu fredona un cantecel, era de o veselie molipsitoare. I-a placut si sa bea, si sa fumeze. Si-a trait viata din plin."

AMANTA LUI ERA MATEMATICA
Viorica Moisil
"Intre noi n-a fost gelozie. Era mereu intre studenti, intre femei tinere si frumoase, dar amanta lui era matematica. Sufletul i l-am umplut eu de sentimente. Nu am avut copii si nu regret asta. Copiii nu l-ar fi putut depasi, el era un geniu, si am fi regretat amandoi asta. Exista o limita."

"Aveam o societate de prieteni foarte veseli. Oameni cu preocupari artistice sau stiintifice. Sora mea, Lena Constante, a fost pictorita, lucra foarte mult. Eram prieteni apropiati din copilarie cu Clody Bertola, Catinca Ralea. O data, de doua ori pe an se dadeau niste petreceri grozave in casa Lenei Constante, care era maritata cu Harry Brauner. Cand au fost arestati Lena si Harry in procesul Patrascanu, noi n-am avut de suferit nimic. Autoritatea lui Grigore ne-a fost ca un scut. Dupa 12 ani de puscarie, Lena a avut un mare succes cu cartile pe care le-a scris, in care si-a povestit suferinta. Cand traiesti mult, peste 90 de ani, treci si prin multe.
Dragostea mare care m-a legat de un om cu calitati exceptionale imi conduce si acum viata, dupa 31 de ani de la plecarea lui Gri-Gri. Cand ne vom reintalni, acolo sus, voi avea ce sa-i povestesc, asa cum am facut-o aproape 40 de ani pe acest Pamant unde unii traiesc prea mult, iar altii prea putin."

IN MEMORIAM

Grigore Moisil a murit in 1973. Avea 67 de ani. Geniile se consuma repede.

Jurnalul National: Cum ii intretineti memoria academicianului?
Viorica Moisil: Sunt 30 de ani de cand a plecat. Mai apare prin ziare cate ceva.

Lumea nu l-a uitat. Este o legenda in lumea intelectuala...
Copiii astia care s-au nascut dupa... Vorbesc cu soferii de taxi, ii intreb, numele Moisil nu le spune nimic. Exista Strada Grigore Moisil, undeva prin Tei. Duc clientii acolo, soferii, dar nu stiu de ce-i zice asa strazii.

Ati facut vreo intampinare ca Liceului de Informatica sa i se spuna "Moisil"?
Autoritatile, in vremea lui Constantinescu, au gasit de cuviinta ca liceului asta, care era de matematica, sa-i spuna "Vianu", si nu "Moisil". Este un Liceu "Moisil" in Drumul Taberei, dar mai nimerit ar fi fost ca Liceul de Informatica sa poarte numele celui care a pus bazele matematice ale informaticii in Romania. La liceul din Drumul Taberei nu am fost invitata, nu mi-au cerut nimic care sa intretina memoria lui Mosil. Am avut legaturi bune cu liceul din Onesti, care si el se numeste Moisil. Mergeam in fiecare an acolo, directoarea era o fosta studenta a lui Gri-Gri. Si ea a murit, dar liceul a ramas cu acest nume. La 10 ianuarie, in fiecare an la Casa Oamenilor de Stiinta, se intalnesc toti cei care ii venereaza opera si memoria lui Moisil. Intalnirea este sfanta pentru mine, cat voi avea zile.

PARTITURA UNUI VALS COMPUS DE GRIGORE MOISIL
La Iasi, Moisil a compus un vals, special pentru Viorica. Se canta la Corso, un mare restaurant pe acea vreme, pana in ‘44. "Cand intram amandoi acolo, orchestra incepea sa cante valsul nostru, compus integral de Gri-Gri; el a facut si versurile. Discul exista, il mai am si acum. Mi-e greu sa il ascult ca nu mai este gramofonul", isi aminteste doamna Moisil.

A fost un vis senin
Visat in miez de noapte
In murmure si soapte
Un vals usor si lin

O floare tupilata
In coltul de gradina
O dragoste senina
Si neindurerata

Un cantec vechi si trist
Cantat doar in surdina
Pe-o veche mandolina
De un batran artist

Si-acum nu fara rost
Imi duc viata nebuna
Si-ncerc pe aceeasi struna
Sa-mi amintesc ce-a fost.

CONTINUARE: O viata si o dragoste traite in exil