Scaunul lui Geoană, o miză de 3.600 de lei

Sunt 145, dar numai unul dintre ele e dorit cu disperare. E verde, la fel ca şi tovarăşele sale din sală, căptuşit cu piele ecologică şi are un spătar încadrat în broderie de lemn.

Înalt de vreun metru şi jumătate, este poziţionat cu câteva trepte mai sus decât cele din sală şi îşi înalţă spătarul aproape cu vreo 15 centimetri mai sus decât celelalte două care îl încadrează. Ar putea fi considerat împăratul scaunelor. Dacă te uiţi însă în actele sale, vezi că e evaluat la ceva mai mult de jumătate faţă de cele din sală. Le domină însă prin poziţie. Aceasta este istoria unui scaun verde pe care PD-L l-ar vrea portocaliu.

Dacă cineva ar avea azi curiozitatea să întrebe oglinjoara fermecată care-i cel mai dorit scaun din ţară, în oglindă s-ar reflecta sigur imaginea scaunului verde care îi susţine greutatea preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, atunci când prezidează şedinţele plenului. Şi asta pentru că obiectul cu pricina a devenit cea mai vânată piesă a momentului, fiind singurul înalt scaun pe care PD-L nu îl are, dar îl vrea. Preţul la care e înregistrat însă în acte înaltul scaun nu se ridică deloc la importanţa acestuia.

Scaunul lui Geoană este evaluat la 3.600 de lei, pe când unul dintre cele din sala de plen are o valoare mult mai mare, de 5.000 de lei. Aşadar, până la urmă, scaunul e şef numai prin poziţie, căci prin statut rămâne un simplu scaun, aşa cum figurează ingrat în actele de contabilitate. Asta spre deosebire de cele din sala de plen, înregistrate cu statut superior, de fotoliu. Ce-i drept, la o probă tehnică, dotările scaunului de la prezidiu pălesc în faţa celor ale tovarăşelor din sală: nu se deplasează pe şine, spătarul nu se înclină la o simplă apăsare de buton pentru a relaxa spatele obosit de o zi de discuţii degeaba... ce să mai, e un scaun limitat în facilităţi.

Situaţia se schimbă însă radical atunci când vine vorba despre atribuţiile pe care le are cel căruia îi este destinat. Aici, înaltul scaun verde poate spune că este cel mai important. Este al doilea om în stat. Căci cel care îl ocupă este preşedintele Senatului. Şi are dreptul să convoace senatorii la lucru, să conducă lucrările plenului şi să acorde cuvântul, să modereze discuţiile din plen, să asigure menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea Constituţiei şi a Regulamentului Senatului. Mai mult, preşedintele Senatului reprezintă această cameră în relaţiile cu preşedintele României sau alte instituţii şi asigură interimatul funcţiei de preşedinte al ţării în anumite condiţii.

LOCATARI MAI MULT SAU MAI PUŢIN TEMPORARI
Istoria scaunului verde al preşedintelui Senatului a început în 2005, atunci când Senatul s-a mutat în Palatul Parlamentului, unde Camera Deputaţilor, gestionara fondurilor, amenajase o parte din săli pentru sediul Camerei superioare. Primul care a testat minunea verde a fost deci preşedintele de atunci al Senatului, Nicolae Văcăroiu. Timp de patru ani, de două sau de trei ori pe săptămână, Văcăroiu s-a instalat comod în înaltul scaun şi a dirijat corul dezbaterilor. Împătimit al muncii, rar a lăsat Văcăroiu locul gol pentru vreunul dintre vicepreşedinţi.

Totuşi, în funcţie de situaţie, de la tribună au mai prezidat ba pesedistul Doru Tărăcilă, ba pedelistul Radu Berceanu sau chiar doamne vicepreşedinte, precum liberala Norica Nicolai sau pedelista Anca Boagiu. Plecarea la Curtea de Conturi însă, în octombrie 2008, l-a obligat pe Văcăroiu să lase scaunul liber. În locul său, pentru mai mult de o lună, s-a aşezat săptămânal, cu titlul de nou preşedinte ales, un alt pesedist, Ilie Sârbu. Alegerile din noiembrie 2008 au dus la transmiterea moştenirii din piele şi lemn către Mircea Geoană.

Acum, obiectul respectiv de mobilier a devenit subiect de scandal. Pe principiul "de două săptămâni încoace, gura nu le mai tace, legea nu le mai place", pedeliştii au renunţat la orice preocupare de natură legislativă şi s-au concentrat pe un singur lucru: obţinerea scaunului lui Mircea Geoană. Primul act al piesei gândite de PD-L s-a înregistrat într-o zi de marţi şi i-a avut ca protagonişti pe senatorii independenţi.




Respingerea în Biroul Permanent a cererii independenţilor de a-şi păstra locurile primite în comisiile permanente a dat startul goanei după scaun. În ziua următoare, în plen, vorbitorul grupului PDL- a preluat ştafeta de la independenţi şi a anunţat măsuri pentru obţinerea înaltului scaun: revocarea lui Mircea Geoană. Cu cererea în mână, PD-L a solicitat Biroului Permanent să pună pe ordinea de zi a plenului cererea de revocare a lui Geoană. Respingerea în Biroul Permanent a mutat lupta în plen.

SCHIMBAREA DE TACTICĂ DUPĂ ACTELE 2 ŞI 3
Prin urmare, piesa a continuat săptămâna trecută, PD-L cerând în debutul şedinţei introducerea pe ordinea de zi a cererii de revocare a lui Mircea Geoană. Intervenţiile îndelungate pe procedură, întrerupte de pauze de consultări, nu au avut decât un rezultat: după refuzul lui Geoană de a da curs solicitării PD-L, lucrările Senatului au fost declarate închise.

Victoria lui Geoană a fost numai una de etapă, pentru că discuţiile pe aceeaşi temă au continuat săptămâna aceasta pe tiparul deja cunoscut: PD-L a înaintat o nouă cerere Biroului Permanent, Opoziţia s-a opus, plenul a devenit iar loc de discuţii fără rezultate concrete.

Ieri însă, cei din PD-L au decis să-i dea un moment de respiro lui Geoană, anunţându-l că renunţă temporar la solicitarea lor, dar cu condiţia ca el să sesizeze Curtea Constituţională asupra demersului PD-L. "Un pas gigantic" făcut de PD-L, a clamat vicepreşedinta Anca Boagiu. În fapt, numai o schimbare de tactică, căci atacul la Geoană a continuat pe un alt front. Independentul Şerban Mihăilescu a cerut să fie desemnat membru în Comisia de regulament, cerere pe care, după ce fusese respinsă de Biroul Permanent, Mircea Geoană a refuzat să o supună la vot în plen.

Urmările gestului lui Geoană, catalogat ca neregulamentar, au fost prezentate chiar de Şerban Mihăilescu, care a anunţat că independenţii vor contesta decizia lui Geoană. Imediat, independenţii au depus la Biroul Permanent o cerere de sancţionare cu avertisment scris public a lui Mircea Geoană, ceea ce ar atrage după sine suspendarea din funcţie a lui Geoană timp de trei luni.

Prin urmare, PD-L a renunţat temporar la solicitarea de revocare pentru a trimite în luptă independenţii ca să obţină suspendarea lui Geoană timp de trei luni. O decizie privind sancţionarea lui Geoană s-ar putea lua săptămâna viitoare. Până atunci, scaunul rămâne la PSD.

 

Predecesori în scaunul lui Geoană
Din 1990 şi până în prezent, şefia Camerei superioare a Parlamentului a fost deţinută de şapte politicieni. Primul dintre aceştia, instituit în funcţie în 1990 pentru doi ani, a fost Alexandru Bârlădeanu. A urmat apoi pentru un mandat complet de patru ani Oliviu Gherman, pentru ca în 1996 să fie ales preşedinte al Senatului pedistul Petre Roman. În decembrie 1999, locul lui Roman a fost luat de liberalul Mircea Ionescu Quintus, urmat apoi, pentru două mandate consecutiv, de Nicolae Văcăroiu (foto). Pentru mai puţin de trei luni, octombrie-decembrie 2008, şefia instituţiei a revenit lui Ilie Sârbu, iar după alegerile din 2008, Mircea Geoană s-a instalat în fruntea Senatului.