Scrisoare deschisă către Traian Băsescu

Cele 14 ONG semnatare, care au onoarea de a se adresa dumneavoastră, primesc zilnic numeroase sesizări şi rapoarte, de la persoane fizice sau asociaţii, cu privire la situaţia dramatică în care se află peste două milioane de cetăţeni români din casele naţionalizate care sunt aruncaţi în stradă ca urmare a retrocedărilor dispuse de cei care conduc astăzi România, în ciuda faptului că toţi aceşti oameni sunt proprietari în aceste case, în care au fost chiriaşi de peste 50 de ani, în baza Legii 112/1995.

Dorim să vă atenţionăm foarte serios asupra apariţiei şi proliferării unui fenomen de injustiţie socială care afectează pe proprietarii pe Legea 112/1995, în general pensionari cu venituri mici, târâţi în tot felul de procese de retrocedare, care suferă în tăcere şi care sunt supuşi unui stres zilnic cu efecte asupra sănătăţii, mulţi mor până să li se facă dreptate, deoarece Guvernul se face că nu aude glasul lor şi nu doreşte să clarifice situaţia retrocedărilor, aşa cum au făcut celelalte ţări foste comuniste din centrul Europei, de peste zece ani, unde pe primul loc au fost protecţia socială a foştilor chiriaşi, actualii proprietari, şi despăgubirea parţială a foştilor proprietari.

Statul prin puterile sale constituţionale - legislativă, executivă şi judecătorească - trebuie să se implice mai mult în rezolvarea retrocedărilor, să respecte legile date, să retrocedeze numai casele care nu s-au vândut în baza Legii 112/1995, iar pentru restul să acorde despăgubiri în conformitate cu prevederile Legii 1/2009, dar cel mai important este să dea un semnal şi un motiv celor două milioane de români din casele naţionalizate ca să trăiască şi să muncească.

Putem vorbi despre Constituţie, legislaţie, decizii ale CCR, ale ICCJ, ale CEDO şi multe altele pe tema retrocedărilor, dar cel mai important lucru este că dumneavoastră, cei care ne conduceţi, să nu lăsaţi să se transforme retrocedarea într-o afacere pentru "băieţii deştepţi", aşa cum s-a întâmplat cu privatizarea averii statului. Toţi aceştia sunt apărători ai drepturilor de proprietate, nimic nu le stă în cale, produc pe bandă rulantă acte de proprietate, de cele mai multe ori dubioase - din Studiul SAR din 2008 rezultă că 20% din cererile de retrocedare au fost respinse, probabil false (38.000 de cereri cca 120.000 de apartamente) - sau preiau drepturile de proprietate şi invocă, pentru a forţa retrocedarea în natură, "condamnările" de la CEDO pe care statul român trebuie să le plătească anual, în jur de 9-12 milioane de euro, sau ca un pretext de a modifica, din nou, legile retrocedărilor în favoarea celor favorizaţi temporar de soartă.

Nimeni nu apreciază cât va plăti statul român în urma condamnărilor pe care le va primi de la CEDO pentru cei peste 600.0000 de proprietari pe Legea 112/1995 care vor da statul în judecată dacă vor fi discriminaţi şi îşi vor pierde proprietăţile în instanţe.
Toate aceste "condamnări" puteau fi evitate dacă ele se acordau din ţară, dacă ANRP şi FP şi-ar fi îndeplinit rolul pentru care au fost înfiinţate, şi nu pentru a produce bani pentru cei care nu au nici o legătură cu retrocedarea. Ca un argument aducem faptul că statul a încasat o mare sumă de bani din vânzarea celor peste 600.000 de case naţionalizate, după părerea noastră peste 7 mld de dolari în anii '90, din care acum se regăsesc numai 7 mil. de euro. Nu se poate ca statul să încaseze astfel de sume şi apoi să se vaite, prin diverşi miniştri, că suntem "condamnaţi" la CEDO şi trebuie modificate legile pentru a se evita astfel de situaţii.

Este cu atât mai regretabil cu cât în acest joc al retrocedărilor au intrat şi oamenii politici, cum a fost cazul domnului Gh. Flutur, vice-preşedinte al PDL, şi al ministrului Justiţiei, care au declarat că o comisie interministerială va modifica din nou legile proprietăţii care au fost declarate constituţionale prin numeroase decizii ale CCR şi care, conform Constituţiei art. 147 alin. (4), sunt definitive, irevocabile şi general obligatorii. Orice modificare a Legii 1/2009 va întări suspiciunea care planează cu privire la legătură dintre mafia imobiliară a recuperatorilor şi puterea actuală.

Nu faceţi ca retrocedarea să devină mai rea decât naţionalizarea şi luaţi măsuri ca cei două milioane de români din casele naţionalizate să nu mai fie umiliţi în propria ţară. Efectele proceselor de retrocedare asupra proprietarilor pe Legea 112/1995, pe baza analizei unui grup de 600 de persoane, sunt dramatice şi traumatizante şi în cifre se prezintă după cum urmează: 10% din ei decedează în primii doi ani de procese, 30% se aleg cu boli grave care duc la decese în următorii 3-5 ani, 50% sunt puternic stresaţi cu efecte negative asupra calităţii vieţii şi numai 10% suferă efecte minore, în general copiii sub 15 ani.

În lipsa unei dorinţe politice de a face ceva pentru propriii cetăţeni s-ar putea ca, aşa cum azi judecăm crimele comunismului, mâine să judecăm crimele capitalismului, din care cea mai monstruoasă a ajuns retrocedarea.
Pentru rezolvarea problemelor prezentate apelăm la responsabilitatea Executivului, Legislativului şi a judecătorilor în respectarea şi rezolvarea următoarelor propuneri:

1. Să se publice normele, să se respecte şi să se aplice Legea 1/2009 care răspunde în forma actuală cerinţelor CEDO şi ale Convenţiei, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin trei decizii, şi în baza ei statul român să îşi asume răspunderea retrocedărilor din România şi să retrocedeze numai imobilele care nu au fost vândute în baza Legii 112/1995, iar pentru cele vândute să acorde despăgubiri, ţinând seama şi de declaraţia preşedintelui Jose Manuel Barroso, din octombrie 2009, la semnarea Tratatului de la Lisabona de Cehia, cu privire la retrocedarea proprietăţilor germanilor-sudeţi: "Convenţia nu se aplică retroactiv".

2. Statul român, prin reprezentanţii ei, agentul guvernamental MAE de la CEDO, judecătorii şi europarlamentarii de la UE, să susţină legislaţia actuală la CEDO în vederea luării unei decizii-pilot pentru România, în luna septembrie 2010, prin care să se statueze că legislaţia retrocedărilor este corespunzătoare şi nu mai trebuie modificată. În România, actuala legislaţie este similară cu cea aplicată în fostele ţări comuniste din centrul Europei. În plus, spre deosebire de celelalte ţări foste comuniste, foştii proprietari domiciliaţi în România au beneficiat şi de locuinţe construite de stat, cu efortul întregului popor, pe care le-au putut cumpăra la preţuri sociale în baza Decretului-Lege 61/1990.

3. Statul român să-şi respecte propria legislaţie cu privire la despăgubiri şi să ia măsurile necesare pentru ca Fondul Proprietatea şi fondurile speciale de la Ministerul de Finanţe să fie operabile. Măsurile constau, în principal, în listarea la bursă a Fondului Proprietatea şi pentru aceasta statul trebuie să verse cota parte de 2/3 din capitalul social, iar pentru fondurile speciale de la MF să se facă un control al cheltuirii acestora.

4. Ministerul Finanţelor Publice să clarifice despăgubirile plătite de statul român, în perioada 1965-1975, cetăţenilor străini care au avut proprietăţi confiscate în România şi să găsească datoriile şi averile ilicite ale proprietarilor, înainte de 1945, pe care să le facă publice conform art. 5 din Legea 1/2009. Aşa cum afirma academicianul Iulian Văcărel în ziarul Economistul, încă din 6 ianuarie 1998: "Ar fi de neiertat ca din necunoaşterea tratatelor internaţionale să se ajungă la plată de indemnizaţii în contul unor arierate deja stinse".

5. Parlamentul României să ceară Curţii de Conturi să verifice la Ministerul Finanţelor Publice modul în care au fost cheltuite fondurile obţinute în baza art. 13 din Legea 112/1995, precum şi situaţia financiară de la Fondul Proprietatea, de la înfiinţare şi până în prezent.

6. Guvernul României să dea o OUG pentru a stopa imediat evacuările în stradă ale celor care au pierdut în instanţe până la asigurarea unei locuinţe corespunzătoare sau compensări în echivalent pentru cumpărarea uneia noi.

7. Interzicerea, prin lege, a preluării drepturilor litigioase de intermediari.

8. Foştilor proprietari să li se acorde bani sau acţiuni cu termene scadente după posibilităţile de plată ale statului.

9. Noi, cele 14 ONG, care reprezentăm societatea civilă şi pe cei peste două milioane de români din casele naţionalizate, să fim consultaţi de comisia interministerială, în cazul în care se vor modifica legile proprietăţii.

Cu mulţumiri şi speranţa că de această dată vom fi auziţi!
1. Federaţia Naţională a Sindicatelor Pensionarilor din România - FNSPR
Preşedinte FNSPR - Preda Nedelcu
2. Asociaţia Proprietarilor pe Legea 112/1995 - Preşedinte APLegea112/1995 Stelian Opriş
3. Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului - FACIAS
Director Ovidiu Raetchi
4. Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului - OPADO
Preşedinte OPADO - prof. univ. doctor Florentin Scaletchi
5. Asociaţia Foştilor Parlamentari (AFP)
Preşedinte AFP, avocat Vasile Rădulescu
6. Societatea Civilă pentru Democraţie (SCPD)
Preşedinte SCPD, Răzvan Zamfir
7. Societatea Civilă pentru Reforma Morală (SCPRM)
Preşedinte SCPRM - Iris Constantin
8. Asociaţia Culturală şi de Prietenie Egyutt-Împreună (ACPRME)
Preşedinte ACPRME, Hajdu Gyozo
9. Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (LCPURP)
Preşedinte LCPURP - prof. dr Victor Crăciun
10. Asociaţia Pensionarilor "Seniorii Sânmiclăuşeni" - jud Timiş
Preşedinte Dupţa Petru
11. Asociaţia Pensionarilor Petrolişti - Sucursala Petrobrazi, jud. Prahova
Pantazi Ştefan
Vasile Andronescu
Nicolae Ion
12. PPPS - Organizaţia Ţării Făgăraşului
Preşedinte Lascu Ioan
Vicepreşedinte Queller Iosif
13. Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă din Jandarmeria Oltenia
Preşedinte Mihail Cristian Negulescu
14. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
Preşedinte Mircea Dogaru

CONTACT
FNSPR-+40(21)3133655/ Strada Cristian Popişteanu 1-3, cam. 581, Bucureşti, Sector 1, cod 010024/ fnspr10@gmail.com/
FACIAS--0788570010/ Str. Gârlei 1B, Sectorul 1, Bucureşti/office@facias.ro/
APLegea112/1995 - aplegea112@yahoo.com, Str. Leonida 33, 0744.36.29.36, 0757.07.53.25, 0749.14.57.54.