Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dragă Moş Crăciun,
A trecut mai bine de 30 de ani de cănd ţi-am scris prima mea scrisoare... Imi amintesc... parcă ar fi fost ieri... Iţi aminteşti şi tu de-acele vremuri? In Ajunul de Crăciun il aşteptam pe Moş Gerilă care din poveştile bunicilor ştiam că vine cu un sac mare, plin de cadouri, pentru toţi copiii cuminţi. Moş Gerilă avea o sanie de aur şi doi cai argintii cu care zbura printre stele şi ducea daruri la copiii din toată lumea.
Pe-atunci locuiam in casa bunicilor, intr-un frumos sat cu dealuri şi păduri din judeţul Sălaj.
Inainte cu mai multe zile de Crăciun, bunica făcea curăţenie in casă. Spăla ştergurile din etamină sau pănză albă de in pe care erau cusute flori şi motive şi motive populare specifice zonei, acestea erau puse deasupra farfuriilor de lut pictate, pe pereţi, şi impodobeau casa.
Toate ştergurile şi feţele de masă, după ce le spăla, le punea la uscat apoi le călca cu fierul de călcat in interiorul căruia punea cărbuni incinşi din sobă.
In camere, pe jos punea preşuri ţesute la război de ea, iar pe paturi punea cuverturi ţesute din lănă divers vopsită.
Agăţată de-un cui, intr-o oglindă, era o lampă mare deasupra mesei. Semăna cu lampa fermecată din poveste. Avea culoarea argintie, deasupra avea o cupolă de proţelan pictată cu flori. Lampa era susţinută de cinci lanţuri mici cu nişte modele metalice aplicate pe ele, unite la mijloc cu o agăţătoare. Bunica o ştergea cu atenţie, apoi o punea la locul ei. Cănd toată casa era curată şi aranjată, bunica pregătea covata(un fel de văniţă din lemn cu două mănere, im ambele capete, in care se frămănta aluatul pentru păine) şi tot ce era necesar pentru aluatul de păine şi cel de cozonaci.
Făcea bunica nişte cozonaci gustoşi, păine albă şi pufoasă, cornuleţe umplute cu silvoiţă (dulceaţă de prune) şi o măncare bună de-ţi lăsa gura apă...
Inainte cu o zi de Ajunul Crăciunului pregătea răciturile din carne de porc şi piroştele (sarmale) pe care le fierbea in oala de lut in seara de Ajun. Aşa era obiceiul.
Pentru mine, totul era fascinant. Aveam vreo 3-4 ani cănd i-am scris prima scrisoare Moşului, nişte heroglife pe care nici Moş Gerilă nu le-a inţeles, de-aia nu mi-a adus păpuşa pe care mi-am dorit-o. In acele vremuri, copiii nu ştiau cum arată portocalele sau bananele, bomboanele de pom se găseau rar, la oraş, iar jucăriile erau cadouri mai mult pentru copiii bogaţi...
Odată, in oraş, am văzut o fetiţă care avea o păpuşă mare căt ea. Mi-am dorit şi eu de la Moş Gerilă o păpuşă la fel, dar n-am primit-o niciodată; am primit doar păpuşi mici, poate şi pentru că şi eu eram o fetiţă mică...
Ce frumoase erau odată iernile şi Crăciunul... Omătul (zăpada) era mare, iar colindele atăt de frumoase...
Colindătorii veneau pe prispa casei şi colindau la geam. Bunicii ii primeau in casă, le umpleau trăistuţele cu nuci, mere, colăcei şi felii de cozonac, apoi erau serviţi cu căte un pahar de must sau vin de struguri, fiert cu zahăr şi scorţişoară. După ce se incălzeau puţin, colindătorii plecau mai departe, de la o casă la alta pănă in zori de zi cănd, răguşiţi de-atăta colindat şi obosiţi de-atăta umblat, mergea fiecare pe la casele lui cu traistele pline de bunătăţi.
In lumina galbenă a lumănărilor de ceară şi flacăra ce pălpăia in lampă, ingerii parcă se desprindeau din icoanele vechi de pe pereţi, veneau la patul meu şi mă legănau, iar eu adormeam cu găndul la Moş Gerilă, care intotdeauna venea tărziu in noapte.
Dimineaţa de Crăciun era plină de bucurie. De cum mă trezeam fugeam in camera alăturată, unde Moş Gerilă imi adusese un brăduţ adevărat, impodobit cu mere şi bomboane invelite in hărtie albă ca zăpada. Sub brad era cadoul meu. Atunci eram cea mai fericită fetiţă din lume.
Ziua ne adunam toţi copiii de pe uliţa satului (la săniuş) in vărful dealului, de unde porneam cu săniile la vale strigănd de bucurie. Parcă zburam deasupra zăpezii cu săniile, iar dacă ar fi fost să ne luăm la intrecere cu lupii, nici aceia nu ne-ar fi ajuns.
Băieţii mai mari işi ciopliseră schiuri de lemn pe care ni le imprumutau şi nouă, fetiţelor, dar, pentru noi, tot săniuţele erau mai bune.
Intr-o zi, bunicul imi construise in zăpadă un castel unde mă jucam impreună cu căţelul şi prietenii mei. Omătul era mai mare decăt gardul, iar pe drum abia mergeau caii cu zurgălăi şi clopoţei la găt, care trăgeau după ei săniile de lemn.
Gerul ingheţa zăpada ce scărţăia sub picioarele copiilor. Ningea cu steluţe mari, argintii. Seara, uliţa devenea pustie, iar in liniştea nopţii se auzea şuieratul văntului.
In casă era cald şi bine, cămara era plină cu de toate, lemnele mocneau in sobă, iar mămica, mama-bună şi tata-bun (bunicii mei, Ileana şi Octavian) mă iubeau foarte mult. Din familie lipsea tatăl, care a plecat intr-o zi departe şi nu s-a mai intors niciodată inapoi.
Moş Crăciun, a trecut mult timp de cănd n-ai mai venit la mine...
Niciodată nu ţi-am văzut faţa, dar eu ştiu cum arăţi din poveştile mamei şi ale bunicilor care mi-au spus multe lucruri frumoase despre tine. Ştiu că eşti un bătrăn cu barba albă, care iubeşti copiii cuminţi şi le aduci daruri pe care le laşi sub brăduţ in Noaptea de Ajun.
Ştiu că dorinţa mea nu o poţi indeplini... Dacă ai fi un magician te-aş ruga să faci o magie pentru o clipă şi să mă duci in trecut in satul copilăriei mele, să caut in podul casei jucăriile pe care le-am lăsat in lada de zestre, să stau in braţele bunicii la gura sobei, să mă inveţe colinde, căntece şi să-mi spună poveşti pănă adorm...
Aş vrea să ii revăd pe toţi cei dragi din copilăria mea, să le spun căt de mult au insemnat pentru mine şi căt de mult ii iubesc...
Din păcate, tu nu eşti magician, trecutul e prea departe, iar eu nu pot să mă intorc inapoi...
Moş Crăciun tu poţi să mă faci in fiecare an, in Ajun să-mi amintesc de poveştile frumoase din iernile copilăriei mele. Aş vrea, căt trăiesc pe acest pămănt, să mă bucur de această sărbătoare şi te rog ca in fiecare an să vii la băieţelul meu, Denis, care crede in tine şi te iubeşte mult.
Dragă Moş Crăciun, inchei aici scrisoarea mea şi iţi doresc şi ţie "Sărbători Fericite, Sănătate", să poţi merge la toţi copiii cuminţi!
Cu drag Vandana Ciobaniuc
9.12.2007
Scrisoare pentru Moş Crăciun
Moş Crăciun imi cer iertare,
Sper că nu va fi tărziu,
Dar de cănd m-am făcut mare,
Nu am vreme să-ţi mai scriu.
Te-am avut mereu in minte
Şi in suflet te-am ascuns.
Promiţănd să fiu cuminte,
Pe o lacrimă de plăns.
Păpuşica de la tine,
Incă o mai am, şi ştii
Atunci cănd eram, eu, mică
Nu prea erau jucării.
Nu ştiu cum de ai găsit-o,
Cred că te-a costat cam mult.
Aş fi vrut să-ţi păstrezi banii,
Ca să-ţi schimbi paltonul rupt.
Acum porţi hăinuţă groasă,
Nu-ţi mai intră frigu-n oase.
Ce te mai durea mijlocul!
Mergănd la atătea case.
Moş Crăciun, ştii că sunt oameni
Care suferă-n tăcere?
Nu se plăng şi nu aşteaptă.
Lor să le aduci "PUTERE".
Pe orfanii fără nume
Chiar de nu au fost cuminţi,
Fă-i să creadă in iubire
Şi că au şi ei părinţi.
Pentru cei bolnaiv la suflet
Şi viaţa-ntoarsă pe dos,
Pune-le sub bradul verde.
O icoană cu Hristos.
Moşule, ştiu că nu-i timpul
De tristeţi copleşitoare.
Dar mai sunt bătrănii singuri
Care nu mai au răbdare.
Lor să le aduci prieteni,
Pentur zilele rămase.
Nici nu vor să mai mănănce
Şi ies tot mai rar din case.
Iar dacă, şi pe la mine,
Te-ai găndit să treci, aş vrea
Să vii cu zăpadă multă
Ca-n copilăria mea.
Rodica Lazăr, 34 ani. Bucureşti. 7 Decembrie 2007
Dragă Moş Crăciun,
Bine ai venit in lumea şi in inima noastră, cu vestea minunată a Naşterii Măntuitorului nostru, Iisus Hristos. Pe fulgi de nea, cu aromă de cărnaţi pentru oricare bun creştin, cu sfintele colinzi ale neamului romănesc. Pentru mine, cănd eram copil in Apuseni, tu veneai pe cal alb de zăpadă din poveştile bunicii â precum Avrămuţ odată, zicea ea â, pe bota cu colaci cănd umblam cu corinda sau viflaimul, pe flori dalbe de măr in miezul iernii, apoi la şcoală am aflat că eşti Moş Gerilă doar, dar noi sărbătoream doar Crăciunul, căci aşa spunea tata şi bunica şi tot satul. Acum aflu că undeva la Soare Apune eşti confundat cu Moş Niculai, că multe poveşti şi daruri se fac De Saint Claus â ce blasfemie â, care n-are de-a face cu Naşterea Domnului şi ???????rerutează?????? sau manipulează o sfăntă sărbătoare creştină. Fenomenul Crăciun este locul şi timpul Naşterii lui Hristos, nu opulenţa şi festivismul, dar bucuria, da, Bucuraţi-vă!, oameni buni, căci Moş Crăciun nu este nici ateu, nici comunist, nici capitalist, nici american, nici evreu, nici rus, nici romăn â el este creştin, este alesul lui Dumnezeu!! cănd ne amintim de: O ce veste minunată, de păstori se intălniră... de Crescut-o, născutu... de: Colo sus pe după lună, de: Ce-i mirelu tinerelu... de: Corindiţă, corindiţă... â şi alte colinzi-psalmi cristice, ce mi-au fermecat copilăria şi pe care nici bolşevismul, nici internaţionalismul proletar sau... globalizarea pseudodemocratică nu le vor putea distruge, anihila, manipula, deturna... Pentru Moş Crăciun ne răstignim o dată cu Iisus, căci renaştem cu toţii de Crăciun, de Naşterea Dumnezeului nostru!
Ioan Crăciun, Timişoara
Dragă Moş Crăciun,
Mă numesc Ciochină Mihai Cristian, sunt elev in clasa a II-a la Liceul Teoretic Osica de Sus, judeţul Olt.
Eu sunt un copil cuminte şi ţin să te anunţ că eu nu am preferinţe, dar sunt dispus incepănd cu data de astăzi să primesc orice cadou precum: dulciuri, jucării, obiecte de imbrăcăminte şi altele.
Ciochină Mihai Cristian, Olt. 11.12.2007
Dragă Moş Crăciune,
Mă numesc Oprea Mihai şi sunt elev in clasa a III-a B, la Şcoala cu clasele I-VIII "Nestor Ureche" din Buşteni, judeţul Prahova.
Aflaţi dragă Moş Crăciune că la Buşteni mă aflu in plasament familial, fiindcă părinţii m-au părăsit şi nici măcar nu ţin legătura cu mine.
Mie mi-e dor de mama mea de la Bucov şi mi-ar fi drag s-o văd şi să mă vadă. O să aibă surpriza că am crescut mare. Au trecut trei ani! Acum ştiu să scriu şi să citesc.
N-am uitat invăţăturile mamei: credinţa in Dumnezeu, politeţea şi cinstea.
Aici, cu toate eforturile asistentei maternale, dragă Moş Crăciune, sunt incă un străin!
Dar eu cred in tot ce e frumos, IN TINE, Moş Crăciune!
Te iubesc, Moş Crăciune, ca pe tatăl meu!
Nu e puţin lucru să ai un tată de Crăciun!
Aştept un semn că ma iubeşti sau măcar un pupic.
Oprea Mihai, Poiana Ţapului, Prahova.
Dragă Moş Crăciun
Sunt Carla, fetiţa blondă cu ochi albaştri, de 7 1/2 ani, care te aşteaptă nerăbdătoare să vii incărcat cu daruri multe.
Moş Nicolae a pregătit şi a anunţat venirea ta. Am primit pacheţele cu dulciuri (ciocolată, bomboane, figurine de zahăr), dulciuri ce semnifică dragostea moşului pentru noi, copiii cuminţi. Am să-ţi scriu o poezie pe care am invăţat-o pentru Moş Nicolae:
"Sunt cuminte, invăţ bine
Şi n-o spun doar pentru tine.
Spun: tăticul şi mămica
O spune chiar şi pisica.
Şi dacă pe ei nu-i crezi
Pe bunica poţi s-o crezi.
Şi frumos eu m-am purtat
Băţul cel promis in ghete
Cred că poate să aştepte.
Dar te rog incă o dată,
Dă-mi un băţ de ciocolată!"
Mami mi-a spus că in intreaga lume, Crăciunul este cea mai indrăgită sărbătoare. De Crăciun, fiecare trebuie să incerce să fie mai bun, să lase la o parte toate supărările şi nemulţumirile şi să petrecem toţi căteva zile de dragoste şi armonie in familie. Ce poate fi mai furmos decăt seara de Crăciun, cănd feeria ne invăluie, ascultăm colinde, servim tradiţionala cină festivă, iar zarva noastră, a copiilor, umple casa, in timp ce emoţionaţi şi bucuroşi desfacem cadourile de sub brad.
"Dragi copii din ţara asta
Vă miraţi voi cum se poate
Moş Crăciun din cer, de-acolo,
Să le ştie toate, toate!
Iată ce vă spune Moşul:
Noaptea, iarna, pe zăpadă
El trimite căte-un inger
La fereastră să vă vadă.
Ingerul se uită-n casă
Cu-n condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare
Şi de-acolo Moşul ştie
Că-i şiret... nevoie mare!"
Dragă Moş Crăciun, eu imi doresc multă sănătate pentru mine, pentru mami, pentru tati şi bunica şi pentru toţi copiii din lume!
Te iubesc mult şi te aştept cu drag.
Rusciac Sava Carla, 7 ani şi jumătate. Olteniţa, Călăraşi
Pentru Moş Crăciun,
Dragă Moşule, mă numesc Adriana şi sunt elevă in clasa a II-a, sunt cuminte şi invăţ foarte bine.
Eu imi ascult părinţii şi nu fac prostii. Eu am un frăţior mai mic pe care il cheamă Claudiu. Suntem foarte cuminţi şi ne jucăm impreună. Eu am grijă de fratele meu şi il invăţ numai lucruri bune. Moşule, să ştii că sunt frumoasă şi deşteaptă.
Eu nu imi doresc prea multe de la tine, doar căteva cărţi cu poveşti şi pentru fratele meu o maşinuţă. Eu imi petrec seara de Crăciun cu familia.
Iţi mulţumesc pentru că imi citeşti scrisoarea şi promit să fiu cuminte şi să invăţ.
Cu drag Adriana!
Joiţa Adriana, Osica de Sus, Olt. 10.12.2007
Dragă Moş Crăciun,
E iarăşi decembrie, iar pentru mine e luna cea mai frumoasă, pentru că acum vii tu, Moşule. Iţi scriu ca de fiecare dată, dar de data asta pe o altă adresă. Ştiu că stai la Polul Nord, pe Strada Zăpezii, la numărul Speranţei, dar mami mi-a spus că anul acesta Jurnalul Naţional iţi va da personal scrisorile de la copiii din Romănia. Fratele tău a venit deja, mi-am şters ghetuţele, iar el a venit la mine şi la frăţiorul meu, Darius, cu multe dulciuri.
Moşule, de anul trecut de cănd ţi-am scris s-au intămplat multe lucruri frumoase, dar şi mai puţin frumoase. Ai primit scrisoarea mea, nu-i aşa? Ştiu că ai un spiriduş care ne vede mereu, Ralfy il cheamă, aşa am auzit. Ţi-a spus că am luat premiul I şi am trecut in clasa a-III-a? Ştii, Moşule, că m-am operat de apendicită, mi-a fost foarte frică, dar acum nu mai am nimic, sunt sănătos şi sunt foarte, foarte fericit că o să vii iarăşi pe la mine.
Oraşul meu, Cămpulung-Muscel, s-a imbrăcat de sărbătoare in aşteptarea ta. E minunat ca tu să il observi din sania ta fermecată, iar eu abia aştept să impodobesc bradul. O să facem serbare la şcoală, o să ii spun doamnei invăţătoare să te invite ca in fiecare an.
Mi-ar plăcea foarte mult ca anul acesta să vii şi cu zăpadă de Crăciun. Te rog să nu uiţi. O să te aştept in noaptea de Ajun lăngă brad cu familia mea. Ştiu că nu mă vei dezamăgi şi vei veni cu multe daruri. Sper că nu vei veni aşa de tărziu ca anul trecut, vreau să iţi cănt un colind.
Moşule, te rog să imi aduci o sanie, căci abia aştept să cadă primii fulgi de nea. Sania mea e veche şi vreau să alerge pe derdeluş ca altădată. Dar să nu uiţi de Darius, frăţiorul meu, care se va bucura de venirea ta pentru prima dată, căci anul trecut era prea mic ca să inţeleagă.
Lui mami şi lui tati să le aduci ce vrei tu. Ei au spus că vor sănătate, poţi să le aduci tu? Ştiu că poţi!
Tot sănătate vor şi buni cu tataie, să aduci mai multă, ca să le dau şi lor.
Ştii adresa mea, eu te voi aştepta, sper că vei primi scrisoarea mea.
Cu mult drag, Moşule! Narcis.
Acui Narcis George. Comuna Schitu-Goleşti, Argeş. 10.12.2007
Dragă Moş Crăciun,
Mă numesc Ursulean Berty-Daniel şi sunt un copil din Bucovina din clasa a V-a B de la Şcoala Specială din Rădăuţi, judeţul Suceava şi am 11 ani. Familia mea are o situaţie financiară grea, părinţii nu au serviciu, ei prestănd munci ocazionale, şi mai am şase fraţi. Din această cauză nu m-am bucurat de o copilărie fericită. Mereu ne-am dorit să avem şi noi mai multe jucării şi dulciuri de sărbători, aşa cum au alţi copii din cartierul nostru.
Mie imi place cel mai mult iarna cu sărbătorile sale. Privesc copacii ce s-au invelit in mantale albe şi strălucitoare. Gerul cumplit a pus flori de gheaţă la ferestre. Brazii foşnesc uşor, razele lunii tremură, e atăta pace peste tot şi mister. Fulgii pufoşi zboară intr-un joc zglobiu şi se aştern intr-un covoraş strălucitor. Ştii, dragă moşule, că Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos se apropie. Număr zilele şi orele pănă cănd voi putea cănta alături de fraţii şi de colegii mei colinde precum: "Moş Crăciun cu plete dalbe", "Deschide uşa, creştine!", "Cerul şi pămăntul" şi "O, ce veste minunată!".
Sunt tare nerăbdător. Abia aştept noaptea de Crăciun, ca tu, Moşule darnic şi bun, să vii pe la copiii cuminţi şi să le aduci cadouri. Eu sunt un băieţel bun, harnic, cu note mari, care-şi ascultă părinţii şi-i ajută la treburile casei, şi te-aş ruga să-mi aduci o sanie nouă, căci cea veche a fost distrusă de fraţi din neatenţie.
Inchid ochii, dragă Moşule, şi imi imaginez prezenţa ta pe cer in noaptea de 24 decembrie. Cred că vei apărea ca in felicitările şi filmele despre tine, drept un bătrăn cu privirea blăndă, imbrăcat intr-o mantie roşie cu blană mare, albă, şi intr-o sanie trasă de şapte reni călătorind pe cer vegheaţi de lumina lunii.
Eu, dragă Moşule, impreună cu familia mea am imodobit un brad mic, dăruit de nişte vecini inimoşi, cu ghirlande de hărtie colorată realizate de mine, cu globuri vechi şi multă voie bună. Te voi aştepta cu bucate, cu luminiţe şi cu multă bucurie. In preajma acestor Sfinte Sărbători nu trebuie să existe nepăsare şi răutate in lume, ci trebuie să-i ajutăm pe cei mai puţin fericiţi ca noi, pe cei singuri, bolnavi şi suferinzi.
Eu o ajut mult pe bunica mea, care este bătrănă şi bolnavă, şi o iubesc mult. Aş dori, Moşule, să nu uiţi pe cei bătrăni şi suferinzi, care au atăta nevoie de ajutor şi măngăiere.
Te informez că la noi, in localitate se continuă a se păstra obiceiurile şi datinile de Sfintele Sărbători de iarnă: colindatul, umblatul cu steaua, cu pluguşorul, cu sorcova, sfinţirea casei de Bobotează şi a apei la biserică. Eu sunt un copil credincios, merg la biserica catolică des pentru a-i mulţumi bunului Dumnezeu că părinţii şi fraţii mei sunt sănătoşi şi pentru insănătoşirea bunicii.
Să ştii, dragă Moşule, că am participat la un carnaval de Sf. Nicolae la şcoala mea şi eu am fost un inger. Pentru serbarea de Crăciun de pe 20 decembrie am invăţat la ora de limba romănă mai multe poezii, ca: "Moş Crăciun" de Elena Farago şi "Colindătorii" de G. Coşbuc, şi rolul unui mag in sceneta "Naşterea Domnului".
La şcoală sunt un copil cuminte, un elev silitor, mic de statură, dar cu o minte ageră, respectuos cu colegii şi cu profesorii şi plin de voie bună. Mai am un frate in clasa a IV-a şi unul in clasa a VII-a, tot la Şcoala Specială din Rădăuţi, şi alţi fraţi mai mici. Imi plac matematica, desenul, muzica, sportul, desenele animate, basmele lui Andersen, ale Fraţilor Grimm. Pentru Sărbătorile de iarnă am contribuit şi eu la decorarea clasei mele cu ingeri, brăduţi, moşi, ghirlande din hărtie colorată şi poliester de care am agăţat baloane.
Te rog, Moşule, citeşte şi scrisoarea mea şi pune-mă şi pe mine la acest concurs.
Te aştept cu nerăbdare,
Ursulean Berty-Daniel. Rădăuţi, judeţul Suceava. 8 Decembrie 2007
Dana
Dragă Moş Crăciun,
Dacă iţi mai aminteşti, eu sunt Octavia Zegrean din Tg. Mureş, iar in data de 18 decembrie implinesc 7 ani. Sunt in clasa I, iar in carnet am numai F.B.
Moş Crăciun iubit şi bun, te aştept şi anul acesta să vii. Sper că ai cu ce, sper că sania nu iţi e la reparat, iar Rudolf sper că e sănătos. După cum poate ştii, nu am fost nici mai rea şi nici mai bună decăt alţi copii. Sunt un copil obişnuit, şi cu bune şi cu rele.
Nu vreau să fiu obraznică, insă ştiind că timpul tău e preţios, ar fi cazul să iţi spun ce imi doresc de Crăciun. Anul acesta imi doresc foarte mult o pereche de patine, pentru că cele vechi mi-au rămas mici. Mi-ar trebui şi nişte papucei, chiar şi o păpuşă. Insă cel mai mult, mama şi cu mine ne dorim un calculator.
Dragă Moşule, sper că nu ţi-am cerut prea mult, dar poţi fi sigur că mă voi bucura de orice.
Te pup de mii de ori,
Cu drag,
Octavia
Dragă Moş Crăciun,
Poate că nici o altă sărbătoare nu este atăt de mare ca aceea care ne copleşeşte in preajma Crăciunului. Dintre toate sărbătorile din an, Crăciunul este cu adevărat cea mai deosebită. Sărbătoare de căpătăi, fără de care toate ar fi pe lumea asta cenuşii.
Crăciunul este marea Sărbătoare.
Cănd eram mică, Crăciunul insemna vacanţa de iarnă. Vacanţa asta era intăia răsplată pentru notele bune din timpul trimestriului. Imi doream atăt de mult vacanţa cu zăpadă şi cu Crăciun, incăt, dacă nu ningea, mă uitam de un milion de ori pe cer, doar-doar o să văd eu primul fulg şi să-mi anunţ prietenele de la bloc. Cănd am mai crescut, ai mei mi-au povestit despre Naşterea Domnului, şi Crăciunul incepea cu mersul la biserică, imbrăcat frumos. Bunicii dezlegau in preajma Crăciunului sacul cu amintiri din copilărie, iar eu, fetiţa blondă, grăsuţă, cuminte, premiantă şi bineinţeles răsfăţată, mă minunam de copiii cu trăistuţe şi cojocele şi de isprăvile lor. Şi nu ştiu cum se făcea că ei aveau intotdeauna zăpadă, iar in casele lor mirosea a gutui, plăcinte şi cozonaci.
La ei venea numai Moş Crăciun şi ştiau tot felul de căntece şi colinde. La şcoală, vorbeam numai de Moş Gerilă, iar acasă de Moş Crăciun (mi-am pus, fireşte, şi problema dacă n-ar fi mai bine să vină amăndoi, că aveam loc sub brăduţ).
Din adolescenţă numesc ce primesc din sacul Moşului: de Crăciun le spun "daruri", in restul anului "cadouri". Cum să nu te bucure mai mult şi mai altfel decăt ce primeşti in restul anului, cănd ştii că sunt undeva in casă, ascunse cu grijă, că trebuie să rezişti tentaţiei de a răscoli după ele, pentru că le aduce "Moşul"?! Darurile de Crăciun sunt mai frumoase atunci cănd sunt impachetate tradiţional, neapărat cu ceva roşu, ele devin cele mai importante pentru că sunt aşezate lăngă brad. De fapt, cum să vorbeşti despre mirajul Crăciunului, fără să aminteşti de brad?!
Cănd eram mică, păndeam cănd se "băgau" brazi in piaţă şi-mi era o ciudă teribilă dacă ai mei nu apucau atunci. Mi-era frică: dacă o să rămănem fără pomuleţ? Dacă brazii frumoşi s-au văndut? Şi ţin minte momentul unic al sosirii brăduţului in casă. Mama sau bunicul, triumfători, intrau cu trofeul, măndri că au apucat bradul şi anul acesta, iar in hol incepea să miroasă a cetină verde şi-a răşină.
Pănă la Crăciun il vizitam in balcon de 5-6 ori pe zi, mă uitam la sărma cu care era străns şi verificam dacă mai este nisipul uscat ca să putem pune apă şi să-l menţinem in formă, fără să-i pice acele din crenguţe şi să nu se usuce pănă la trecerea sărbătorilor.
Crăciunul se asociază in mintea mea şi cu alte mirosuri: cu cel de cozonaci şi cu mirosul de mere, portocale şi mandarine. Cu cozonacul era o poveste intreagă: drojdia era alarmă de gradul zero. Bunica păndea pe la alimentară, mama făcea schimb de informaţii cu colegele, in sfărşit, cubul preţios işi găseşte locul in frigider, astupat să nu intre aerul. Iar cănd se frămănta cozonacul, o regulă era clară: imi iau tot ce-mi trebuie de la bucătărie, ca să nu mă făţăi pe uşă să-l deranjez de la crescut şi stau la mine in cameră portocalele şi mandarinele erau absolut indispensabile, făceau parte din recuzita Crăciunului. Şi pot să spun că am fost oarecum dezamăgită cănd am inceput să se găsească tot timpul. Parcă imi furase cineva sărbătoarea.
Am tot auzit spunăndu-se: "Crăciunul se petrece in familie". Aşa este. Şi cred că fiecare e bogat atunci: copiii, pentru că ii au alături pe ai lor, iubitori şi veseli, iar cei mari, pentru că au două familii: copiii şi familia din amintiri, a propriei copilării.
Şi să vă mai spun un lucru pe care cu siguranţă l-aţi uitat: Moş Crăciun chiar există. Şi dacă nici acum nu credeţi, incercaţi măcar o dată in viaţă să vă treziţi in dimineaţa de Crăciun tăcănd...
Poate-l veţi redescoperi atunci.
HUNYADI JULIA-ILONA
Pentru Moş Crăciun
Dragă Moş Crăciun, eu imi doresc un calculator, casa mea şi un DVD.
MATEI CRISTI,
Dragă Moş Crăciun,
Mă numesc Vlad-Nicoleta Ioana, sunt din localitatea Săliştea de Sus, judeţul Maramureş, am 9 ani şi sunt in clasa a III-a.
M-am găndit că acum cănd iarna a venit şi ziua cănd tu vei veni in casa mea este foarte aproape să-ţi scriu căteva rănduri despre mine. In anul acesta eu am fost cuminte şi am terminat clasa a II-a cu calificativul de "Foarte Bine", respectiv am luat premiul I şi am mai participat la mai multe concursuri, unde am luat multe diplome. Acum sunt in clasa a III-a şi am note foarte bune, de asemenea vreau să-ţi spun că pe părinţi ii ascult şi sunt cuminte.
Doresc să iţi spun că in noaptea de Crăciun sper că vei trece pe la mine să imi aduci mie şi fratelui meu Ionuţ, care are numai 6 ani şi nu ştie să-ţi scrie, un laptop şi cu un DVD cu poveşti şi căntece pentru copii.
Sper că aceste rănduri pe care ţi le-am scris te vor impresiona şi nu ne vei dezamăgi.
Te aşteptăm mult.
Cu drag, Nicoleta şi Ionuţ
VLAD NICOLETA-IOANA
Dragă Moş Crăciun,
Mă numesc Joiţa Mihaela Cristina, sunt din localitatea Osica de Sus, judeţul Olt, şi am 8 ani. Eu ştiu că tu eşti bun cu copiii cuminţi, deşi eu nu prea am fost. Te rog frumos să-mi aduci şi mie un cadou - laptop.
Moş Crăciun, te-aş mai ruga dacă poţi să le aduci şi părinţilor mei căte un cadou, adică mamei şi lui tata.
In incheiere vreau să-ţi mulţumesc că eşti şi că faci fericiţi milioane de copii.
Iţi mulţumim, Moş Crăciun.
Cu drag, Cristina!
Eu sunt in clasa a II-a.
JOIŢA CRISTINA
Dragă Moş Crăciun,
Mă numesc Alexe Adelina Maria şi locuiesc departe de tine, tocmai la Cămpulung-Muscel. Deoarece am numai 3 anişori şi nu ştiu incă să scriu, am rugat pe bunica să-ţi scrie pentru a-ţi transmite că eu am fost anul acesta o fetiţă f.f. cuminte şi ascultătoare.
Să ştii, dragă Moşule, că eu mă găndesc de multă vreme la tine şi sunt pregătită pentru sosirea ta cu multe poezii, căntecele şi poveşti.
Imi doresc ca tu să fii sănătos (să nu răceşti, dragă Moşule, să te imbraci bine că e tare frig afară) şi să nu oboseşti ca să poţi ajunge şi la Cămpulung.
Te pup, dragă Moşule!
Te aştept cu multă dragoste şi multă nerăbdare.
ALEXE ADELINA MARIA
Dragă Moş Crăciun,
Eu ajut pe părinţii mei la treabă: spăl vasele, mătur, şterg praful, spăl rufele şi sunt cuminte. Eu cănd plec la şcoală mă uit şi in stănga şi in dreapta să nu vină vreo maşină. Iar cănd ajung la şcoală, in ore sunt atentă şi iau Foarte Bine. Iar cănd vin de la şcoală, imi fac temele, iar după aceea fac treabă. Iar cănd termin şcoala vreau să mă fac doctoriţă. Şi in carnetul meu de note am numai Foarte Bine la: romănă, matematică, engleză, ştiinţe, religie, civică, fizică, desen. Şi să mă port cu colegii tot foarte bine şi cam atăt. Şi ascult şi sunt foarte cuminte: nu sunt obraznică, nu fac nebunii. Eu mi-aş dori: o păpuşă Barbie mare, un colier, un inel, un ceas, multe brăţări, un costum de trening, un căţeluş cu o inimă pe el şi ce vrei tu Moş Crăciun, dacă vrei tu. Eu mi-aş dori nu ştiu dacă tu vrei să-mi aduci ce scriu eu aici, dacă vrei, trimite-le. Eu vreau tot ce scrie aici. Sunt cuminte. Iar eu mă numesc Milac Alina Florina, sunt dată la şcoala Calomfireşti. Şi sunt clasa a III-a, am 9 ani. Iar mie imi place la şcoală pentru că: invăţ, sunt atentă şi cam atăt. Şi imi place de Moş Crăciun. Eu atăt imi doresc. La mulţi ani pentru toţi copiii şi să fie cuminţi.
MILAC ALINA FLORINA
Dragă Moş Crăciun,
Pe mine mă cheamă Drăghici Constantin, am 7 ani şi 10 luni şi sunt elev in clasa a II-a.
Sincer să fiu am fost foarte bucuros că de la Moş Gerilă ai revenit la numele de Moş Crăciun deoarece aşa m-a crescut mama, iar la grădiniţă şi şcoală iţi zicea Moş Gerilă şi nu-mi plăcea. A doua bucurie o am cănd văd că mulţi oameni cu dare de mănă fac daruri la copiii care au părinţi foarte săraci şi nu au cizme, incălţări şi chiar nici coşuri la casă unde să poţi intra să le pui daruri.
Şi eu aştept daruri de la tine, căci am fost cuminte şi am note bune la şcoală.
Eu de bine de rău sunt sincer cu tine, am imbrăcăminte şi cărţi şi creioane de la cei doi fraţi mai mari, căci mama le ia lor ce e nou, căci m-a lămurit că nu are bani să-mi ia şi mie doar cănd o să aibă leafă mai mare la serviciu.
Te informez, dragă Moşule, că am fost să văd bradul din Piaţa Unirii, unde cred că de Crăciun, de Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus, ai să vii şi tu să dai jucării la copii.
Mă bucur in fiecare an cănd vii, cănd iţi vine răndul să ne bucuri că vii şi mai ales că vii şi cu daruri.
Imi dai voie să te pup şi să-ţi doresc mulţi ANI cu sănătate şi bani să cumperi Reni cănd imbătrăneşti, căci ai ceva drum din Laponia pănă la noi.
Iţi dau şi adresa mea că mult m-aş bucura să te văd la geam.
Moşule, cu multă stimă şi cu mult drag, Drăghici Constantin.
DRÃ...GHICI CONSTANTIN
P.S. Dragă Moşule, eu doresc de la tine jucării şi DVD-uri cu poveşti pentru copii.
Dragă Moş Crăciun,
Din căte sărbători există in calendarul creştin, nici una nu are strălucirea şi bucuria CRaCIUNULUI. Intrebaţi pe oricine şi veţi vedea că este adevărat. Taina şi vraja lui sunt insă greu de explicat. De vină poate e iarna, cu decorul ei scăntăietor de zăpezi sau poate amintirile din copilărie, străbătute de acelaşi darnic şi nelipsit Moş Crăciun sau poate tradiţia romănească, care a făcut din Naşterea Pruncului Sfănt un basm plin de ingeri şi de lumini, plin de colinde şi stele purtate din casă in casă "spre lauda lui Hristos". Dar chiar dacă răspunsurile lipsesc, sărbătoarea există. Am crescut impreună cu ea. Fiecare avem ţesut Crăciunul in suflet cu fir de aur. Bucuria Crăciunului e dată de credinţa mea in această sărbătoare sfăntă. E un alt fel de bucurie. E una dintre puţinele ocazii din an in care las egoismul deoparte şi mă găndesc mai mult la ceilalţi. Găndurile bune pe care le am faţă de cei apropiaţi şi pe care ei, la răndul lor, le au pentru alţii nu fac decăt să se constituie intr-un lanţ al binelui, al bucuriei şi al iertării care ne leagă pe toţi. De Crăciun, mă bucur pentru lucruri pe care de obicei le trec cu vederea. Abia atunci imi dau seama căt de bine e că suntem impreună cu cei pe care ii iubim, că avem bunătăţi pe masă, că suntem toţi sănătoşi. Cănd această bucurie simplă, creştinească iţi lipseşte, iţi dai seama că toate celelalte bucurii sunt doar slabe pălpăiri. Pentru mine, bucuria Crăciunului inseamnă chiar mai mult decăt atăt. Intotdeauna mi s-a părut că numai de Crăciun, cănd timpul curge altfel şi parcă te predispune la reflecţie, pot să-mi număr paşii de pănă acoloşi să mă găndesc clar ce mai am de făcut in continuare. Crăciunul este o răscruce, o sărbătoare a autocunoaşterii şi a apropierii de oameni şi un motiv in plus să las deoparte orice gănd şi orice preocupare care nu mă onorează. De ce oare se intămplă asta numai de Crăciun? Pentru că, din păcate, iubirea pentru toţi oamenii e ceva foarte rar.
Fără această iubire care să se dăruiască gratuit de la unul la altul nu există nici spiritul, nici bucuria Crăciunului. Iar, noi suntem din nefericire mult prea ancoraţi in viaţa de zi cu zi şi ne trezim cu "n-am timp" pe buze, uitănd că fiecare bine pe care-l facem altora e un bine pe care ni-l facem de fapt nouă.
Bucuria Crăciunului nu se explică. Şi cred că tocmai de aceea este inegalabilă, unică, perfectă pentru că nu se poate explica. Nu ştiu de ce este cea mai importantă zi din an pentru mine. Nici măcar nu mă innebunesc după iarnă, pur şi simplu, insă imi bate inima cu bucurie, cu putere in această zi. Am emoţii, am fluturi in stomac, nu pot sta mai mult de un minut intr-un loc... Cred că una dintre cauze este deosebita insemnătate care i se dă in familia mea. Mama, tata, şi ei doi "copii" de 52 şi 53 de ani, care incă impachetează in ajun cadouri pe ascuns. Cea mai mare grijă este ca nu cumva să ne intălnim sub brad, cănd fiecare işi aranjează cu grijă cadourile, in ordinea unei importanţe numai de el ştiută. Intr-un tărziu, se aude un glas, de obicei al mamei, mai puţin răbdătoare: "Hei, a venit Moşuâ! Aţi văzut că a venit Moşul?". Şi patru oameni in toată firea, iar de ceva timp şi două minuni de nepoţele, se apropie parcă temătoare de brad şi, niciodată n-am reuşit să-mi explic asta, chiar mă intreb cănd o fi venit Moşul. Ne aruncăm cu toţii in genunchi şi camera răsună de ecoul pachetelor rupte şi de exclamaţiile de bucurie. Darurile sunt mai frumoase ca-n vise.
Oare unde le-o fi găsit Moş Crăciun? Bem un pahar cu vin, colindăm, răsetele copiilor se impletesc cu clinchetele clopoţeilor prinşi in brad. A doua zi e prănzul de Crăciun, cănd vin bunicii, care chiar şi acum ne aduc mere, portocale şi ciorapi impletiţi. Miroase frumos a păine caldă. Cum aş putea să explic toate minunile astea? Cănd eram mică, nici nu-mi imaginam că nu toată lumea are acelaşi Crăciun ca al meu. Doar e Crăciun, iar el e unul singur. Bineinţeles că anii au dovedit că sunt norocoasă, că această sărbătoare ar trebui să fie excepţională pentru toţi, dar nu e. Iar după o zi, parfumul lui se risipeşte şi pentru mine. Bradul parcă incepe să se usuce, panglicile şi hărtiile multicolore au ars de mult, păinii i s-a intărit crusta. Şi mă intristez. Cu toate acestea, nu cred că s-ar putea prelungi mai mult de atăt bucuria Crăciunului; dacă s-ar repeta, nu am mai şti să o simţim, s-ar banaliza. In schimb, cred cu toată tăria că bunătatea care ne imbrăţişează sufletul in această zi poate să dureze toată viaţa. Cred că forţa ei este suficient de mare căt să nu se stingă intr-o singură zi. Exact pentru asta trebuie să existe Crăciunul: o scănteie de iubire, de dar şi de bunătate, care să ne incarce pentru un an intreg sau pentru doi sau pentru eternitate. O zi in plus de bunătate este un dar excepţional pe care, dacă ai sufletul deschis, ţi-l poate face inexplicabilul Crăciun.
Aştept fiecare Crăciun cu aceeaşi speranţă şi incredere că dorinţele, urgenţele mele se vor indeplini cu sprijinul "Moşului", cu aceleaşi vise, cu aceleaşi indoieli, cu aceeaşi nerăbdare cu care am aşteptat să mi se nască fiicele. Şi de fiecare dată mă rog, la fel cum m-am rugat aşteptăndu-le pe ele, mă rog să fie un Crăciun bun, un Crăciun frumos, cu sănătate, cu bucurie şi cu lumină, un Crăciun curat, ferit de toate relele.
Şi după ce se termină sărbătorile, o luăm de la inceput. E loc pentru muncă, pentru incrăncenare, pentru alergătură şi nervi, incap şi regretele, şi amănările, au loc şi decepţiile, şi tristeţile, zaţul şi cenuşiul cel de fiecare zi.
Dar dacă ele nu ar fi, ne-am mai putea oare bucura atăt de mult de SÃ...RBÃ...TOARE?
La Mulţi Ani!
DENA MIHAELA-NATALIA
Dragă Moş Crăciun,
Sunt un "copil" ceva mai mărişor care te cunoaşte de pe vremea cănd cei "puternici" ţi-au schimbat numele in... Moş Gerilă!
Dar şi atunci, ca şi acum, dragii mei părinţi mi-au spus cine eşti TU cu adevărat şi pentru mine ai fost dintotdeauna Moş Crăciun.
Copil fiind, m-am bucurat nespus de frumoasele sărbători de iarnă, cănd pregăteam cu grijă colindele cu care cutreieram tot satul; totul miroasea a cetină de brad, cozonaci şi multă bucurie. Dintotdeauna mi-ai adus căte un dar minunat; n-am fost un răsfăţat, dar m-am mulţumit cu orice pentru că acel "ceva" era de la Tine şi mi-a fost oferit din suflet.
Anii au trecut, mi-ai dăruit pe rănd o soţie deosebită şi o pruncuţă minunată, Alina-Adriana. Bucuriile ei din preajma sărbătorilor şi mai ales in noaptea de Ajun ne-au făcut să redevenim copiii de altădată.
In noaptea aceea magică, fetiţa noastră nu mai avea răbdare, adormea cu greu aşteptăndu-te pe tine să vii. Ţi-a lăsat la uşă in fiecare an căte o poezioară şi un desen, amăndouă frumoase ca şi sufletul ei de copil neprihănit. Şi-a dat seama că ţi-au plăcut pentru că nu le mai găsea acolo unde le pusese de cu seară, astfel fiind sigură că n-ai s-o ocoleşti pentru că s-a străduit să fie un copil bun şi cuminte.
Doamne, ce frumos era: rar se intămpla ca pruncuţa noastră să se trezească inaintea mamei sale, dar in fiecare an, de ziua ta, dormea iepureşte, iar cănd se trezea, alerga la pomul impodobit să vadă ce i-a adus "Moşul cel bun". Cu inima curată ce-i bătea gata-gata să-i iasă din piept, căuta in punguliţele ce le găsea acolo sub brăduţul ei frumos. Nu mai avea răbdare. Voia să ştie dintr-o dată ce i-a adus. Se liniştea cu greu, apoi venea la noi cuprinsă de o mare bucurie.
Mami, tati, a venit Moş Crăciun!
Ne căutam fiecare darurile pe care ni le-ai adus, eram tare fericiţi, fără să uităm să-ţi mulţumim pentru sănătate şi dărnicie. Timpul a trecut pe nesimţite, ani de ani ne-ai făcut bucurii pe care nu le vom uita niciodată. Nu vom uita focul din sobele bunicilor care ne adunau in jurul lor la ceas de mare sărbătoare, nu vom uita mirosul de cozonac cald, abia scos din cuptor, care ne gădila simţurile, dorind cu siguranţă măcar o felie, nu vom uita iernile troienite, cănd cu greu ne adunau părinţii acasă, nu vom uita...
Dar dintr-o dată pentru mine timpul s-a oprit in loc: soţia mea, Constanţa, şi mama copilei noastre, s-a grăbit să ajungă in ceruri şi ne-a lăsat singuri. Durerea este fără margini, fata mea nu o mai are pe cea care i-a dat viaţă şi s-o măngăie atunci cănd avea mai mare nevoie de EA. Doar TU, Moşul cel bun, ai rămas cel care ne alină durerea şi tristeţea şi care nu uiţi să ne aduci daruri... aşa cum poţi TU.
Nu mai suntem ca odinioară, dar credem că o dată cu noi se va bucura şi mama noastră.
Cănd ai s-o vezi acolo Sus, să-i spui că noi o iubim şi n-o vom uita niciodată.
Aşa cum te ştim noi, darnic şi bun, să-i duci şi ei un dar ca să se poată bucura aşa cum o făcea cănd eram impreună aici.
Fiica mea şi cu mine am fost cuminţi şi anul acesta şi credem că n-ai să ne uiţi.
Chiar dacă ai mai imbătrănit şi sacul Ţi-e tot mai greu, noi suntem copii inţelegători şi nu ne vom supăra dacă ai daruri puţine.
Te aşteptăm cu drag să ne aduci veşti de la Mama noastră şi să ne călăuzeşti paşii in viaţă, aşa cum ştii Tu mai bine.
La mulţi ani şi sărbători fericite tuturor!
BRATOSIN GHEORGHE
Citește pe Antena3.ro
