Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Haiduci au fost in Plaiul Closani pana acum cateva zeci de ani. In urma lor au ramas multe cantece si ulcele cu bani de argint sau de aur.
Prin Plaiul Closani (Mehedinti) au stapanit sute de ani haiducii, apoi au fost si pandurii lui Tudor Vladimirescu. Multi bani au adunat ei in timpul in care au fost stapanii locurilor, ai codrilor si ai muntilor. Pe multi nu au apucat sa-i cheltuiasca: ori au fost prinsi de inamici si trimisi pe lumea cealalta, ori au fugit spre alte zari si nu au mai apucat sa-si recupereze banii ascunsi.Oamenii din Plaiul Closani mai cauta si astazi comorile haiducilor. Si daca nu le cauta ei, vin altii, din alte parti, caci faima tinutului plin de comori a ajuns departe!
"Muntele geme de aur!" spun oamenii din partea locului. Dar semnele s-au pierdut pentru ca padurile acestea au ars de mai multe ori. "Si atunci semnele lasate de haiduci sau de altii care si-au ascuns comorile s-au pierdut" - spune nea Balu, cel mai batran "comorist". Cati nu au fost pe aici sa caute comori! "La un moment dat, oamenii aveau multe planuri de comori, de ajunsesera sa le dea ca zestre fetelor. Uite, nu am sa-ti dau avere, dar iti dau planul unei comori si poate te imbogatesti" povesteste profesorul Cornel Boteanu, cel care a cercetat si cules legendele despre comori. "Intr-o zi chiar am luat un om dintr-un sat si ne-am dus sa verificam informatiile despre o comoara. Sunt ascunse prin munti, se ajunge greu. Daduse febra si in mine, intr-un fel. Am sapat noi ce am sapat si la un moment dat sapa a lovit ceva din metal! Am inmarmurit! Dar nu era decat o scara care te ajuta sa incaleci. E acum la muzeul scolii, si e toata comoara pe care am gasit-o!".
Comoara haiducului Fara
Pe la 1750, in Plaiul Closani haiducea Lupsa Fara. Acesta lua bani de la greci, de la turci, de la boieri. Pentru ca nu avea timp sa-i cheltuiasca, ii ascundea pe unde putea; in pesteri, in scorburi, cu gandul sa vina sa-i ia. Numai ca haiducul Fara i-a suparat pe multi si turcii din Ada Kaleh au primit ordin sa il prinda. Fara a murit fara sa stie cineva unde ii sunt banii. Peste ani, un cioban care pastea oile prin Poiana Izvoarelor a gasit o parte din banii haiducului intr-o scorbura de fag. Si langa bani un inel frumos - despre care se zice ca ar fi inelul Mariei Tereza. Se pare insa ca banii haiducului erau blestemati caci ciobanul, care avea o draguta, a ramas fara bani, pentru ca aceasta, in cardasie cu barbatul ei l-au jefuit. Alti bani au fost gasiti de un anume Gheorghe Tirlui intr-o piatra, pe Cotu Poienii - o ulcea plina de aur. Din banii astia omul si-a facut gospodarie mare si si-a tinut baiatul la scoli inalte, de a ajuns doctor la Bals. Si tot acest Tirlui a mai gasit o parte din banii haiducului la radacina unui fag impletit cu un paltin, la Piatra lui Stan. Aceste povesti cu noroc au fost consemnate de parintele Haralambie Tudor, din satul Saliste, comuna Izverna.
Comorile haiducilor se gasesc la Bratosin, la Gornenti, la Balta, la Podeni, la Rusti - locuri din Plaiul Closanilor. Ulcele, caldari pline cu bani de aur. Oamenii povestesc si despre alti norocosi care au gasit caldari cu bani. In Poiana cu feriga, de pe langa Pestera Ogasul Parului, au venit odata trei banateni si au dezgropat o caldarusa cu aur. Au avut un plan, se pare ca bun si nu din acelea false de care se umpluse, la un moment dat, tot tinutul.
Citește pe Antena3.ro
De gasit...
A ramas cel putin o comoara nedescoperita in aceeasi zona: banii lui Milan - sarbul, haiducul de la Fereastra. Sarbul era mare viteaz si bun manuitor de arme. Se spune ca se folosea de ambele maini intr-o lupta, in fiecare mana avand cate o arma. Multi ani au umblat poterele dupa el sa il prinda, dar era prea iscusit. Refugiul bandei lui Milan era la "Fereastra " - un punct de observatie, existent si astazi, la care se ajunge foarte greu. Aici se strangeau haiducii cu capetenia lor si impartea prada. Avea bani multi Milan, dar erau "castigati" dintr-un omor. Bani blestemati. I-a ingropat si el tot cu blestem, cu multe semne - biserici, o broasca si alte semne, ca sa nu piarda locul comorii. Banii blestemati nu se puteau dezgropa decat cu acordul lui. Numai ca Milan a fost tradat de un tovaras de-al lui si intr-o zi potera l-a ucis. Dupa ce i-au sfaramat cu gloante mana stanga, noteaza in caietele sale acelasi Haralambie Tudor.
Muntii din Plaiul Closanilor sunt plini de seifuri ale haiducilor, ramane de vazut cine poate trece peste blestemele lor. ( CARMEN ANGHEL )
Pacatul popii
Biserica lui Brancoveanu din orasul Baia de Arama. Cu ani in urma, unul dintre preotii care slujea aici a facut pact cu diavolul. A intrat in cardasie cu niste tigani din Strehaia si au spart podeaua bisericii. Casa Domnului a fost devastata. Cautau tezaurul lui Constantin Brancoveanu. De undeva, popa primise informatia ca domnitorul, ca sa-i pacaleasca pe turci, a venit tocmai la Baia de Arama si si-a ascuns averea. Pana la urma au aflat si autoritatile de pacatul popii. Prea tarziu. Popa a fugit in America si astfel a scapat de judecata, iar tiganii Dumnezeu stie unde s-au ascuns. Ceea ce nu se stie este daca au gasit comoara sau nu.
Comoristi
Gheorghe Balu este cel mai batran "comorist" din Izverna. Denumire data mai mult in bataie de joc celor care isi petrec timpul cu dezgroparea de potcoave de cai morti. Nea Balu este om serios, crede in ceea ce face: "Am vazut, domnule, schite de comori cu locurile unde s-ar fi aflat, dar acum planurile au cam disparut din zona, ca oamenii, daca au vazut ca nu gasesc comori, au zis sa scoata un ban din planurile astea". Nimeni nu spune cat a castigat pe o piele de vitel cu desenul comorii. Asa cum nimeni nu recunoaste vreodata ca a gasit o comoara. Nea Balu a sapat multe gropi la viata lui, cautand dupa comori. Dar si el pastreaza tacerea. Asta e secret de familie. Ca sa ne bage in ceata imi spune: "Vad ca nu ai podoabe, mai bine ti-as da eu un koson!". Eee...
Ingroparea comorilor (II)
Odinioara pradara hotii si o biserica. Nu mult dupa aceea se imbolnavi conducatorul hotilor greu. Zacand el asa singur pe patul mortii in vizuina sa, vazu deodata o para mare in al carei mijloc se arata chipul patronului bisericii pradate.
Criminit de spaima, auzia ca in vis: - Cu dureri sfasietoare vei fini in curand viata ta ca pacatoasa, daca nu te vei lepada de mestesugul blastamat de Dumnezeu: iar lucrurile pradate din locasul dumnezeiesc sa le duci indarat!
Dupa aceste cuvinte, hotul hotilor se trezi in mijlocul tovarasilor, cari-l deplansera, tinandu-l mort. El le povesti despre vedenie si amenintare, si dupa ce lua dela fiecare juramantul ca se va lepada de hotie, se impartira dupa insanatosirea baciului, cu odoarele si banii pradati.
Capitanul dadu fiecarui partea sa, le aminti inainte de despartire mai o data despre fagaduinta lor, si gandi unde sa-si ascunda el partea sa, treisprezece poloboace, ticsite cu galbeni. Intr-o pivnita, pe coasta dealului, in fata orasului Siret voia sa-si cufunde averea. El isi aduse patru zidari, le fagadui multi bani, daca vor zidi in timpul noptii o pivnita. Pivnita era gata, dar in zadar se opintia sa bage toate butile cu galbeni: numai douasprezece aveau loc. De aceea ingropase al treisprezecelea poloboc inaintea pivnitii. Dupa toata munca le dadu zidarilor voie sa-si iee din butile puse in pivnita atatia bani cat vor putea duce. Dar vai! baciul incuia pivnita si intrâinsa, pe sarmanii zidari. Acuma de-abia era el sigur ca nu va sti nimeni de comoara ascunsa. Cu un saculetde galbeni se sui pe o trasura, carnind spre un oras invecinat, unde avea sa se pecestuiasca. Aproape de orasul amintit, pe cand trecea e prin padure, gandita capitanul hotilor cum sa omoare si viziteul, tovarasul sau cel din urma. Cu un cuit ascutit, il strapunse pe nestiute in spatre, Viziteul cazu mort intre cai, acestia se speriara, rasturnara trasura, si aninat de un protap, fu nevrednicul hot tariat de moarte. Asa fini el vieata sa cea pacatoasa. Comoara ascunsa inca nâa ridicat-o nimeni, macar ca pivnita se deschide totdeauna de Pasti pe timpul Invierii Mantuitorului nostru.
