La 50 de ani de la revolta anticomu-nista din Ungaria, cunoastem aproa-pe intregul adevar despre relatiile din acea vreme dintre Moscova, Bu-dapesta si Bucuresti. Cum au fost adusi liderii revolu-tionarilor unguri si familiile lor in Romania?
Cititi si: Budapesta, pe baricade!
Cu biciul si zaharelul
Dupa moartea lui Stalin (1953), in tarile socialiste au loc disensiuni intre conducatori, tulburari si revolte ale populatiei. La Bucuresti, pentru linistirea tuturor, Gheorghiu-Dej foloseste metodele vechi ale dresajului - pedeapsa si recompensa suplimentului de hrana.
Moartea lui Stalin (5 martie 1953) a facut sa se cutremure conducerile partidelor din lagarul comunist. Pana atunci, toata aceasta lume paruse sa depinda de vointa si gandirea liderului de la Kremlin. Nu exista nici un proiect, nu fusese emisa nici o strategie pentru momentul cand acesta nu ar mai fi.
REVOLTE SI CONTESTATII. Nu se sting insa bocetele si manifestarile de eternizare ale celebrului defunct, ca mari multimi din "citadele proletare" organizeaza miscari de protest si greve. Cele dintai sunt in mai-iunie 1953 in Cehia si la Poznan (Polonia). Miscarea izbucnita insa in iunie in Berlinul de Est s-a extins in peste 250 de orase din RDG si s-a soldat cu aproximativ 500 de morti.
Intre componentii Politburo-ului sovietic si implicit in conducerile tarilor-satelit incep conflictele generate de "mostenirea" defunctului lider. Pare astazi greu de crezut, dar primele proiecte de reformare a regimului stalinist au venit tocmai de la Beria. Sangerosul sef al serviciilor speciale sovietice a fost
arestat, ulterior executat si transformat, alaturi de Stalin in "tapul ispasitor" al tuturor crimelor si relelor regimului. Intre liderii sovietici incepe lupta pentru primul loc din ierarhie. In plan propagandistic se enunta insa "principiul conducerii colective" si suprimarea cumulului inaltelor functii de partid si de stat.
Dupa comunicatul privind nevinovatia specialistilor arestati in "complotul medicilor evrei" si eliberarea unor fosti detinuti politici sovietici, in tarile-satelit, cominternistii care avusesera de suferit in timpul proceselor staliniste post-belice cer socoteala conducatorilor "stalinisti" care le dirijasera.
LA BUCURESTI. Primul semn pentru romani ca Stalin murise a fost inchiderea lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra. Decizia n-a fost publicata in presa, nici macar in Monitorul Oficial. In dimineata zilei de 18 iulie 1953, muncitorii si cadrele tehnice de pe santier au fost pur si simplu trimisi la stransul recoltei din Baragan. Ca sa se evite orice complicatii au fost platiti cu salariile de pe santier.
Tragand invataminte de pe urma revoltelor muncitoresti din celelalte "state fratesti", la inceputul lui august 1953, liderii de la Bucuresti se aduna intr-o sedinta unde hotarasc "indreptarea cursului politicii noastre economice". Prilej cu care se proiecteaza schimbari importante in relatiile si mecanismele economice din Romania. Printre acestea: respectarea zilei de munca de opt ore, lichidarea muncii voluntare, cresterea salariilor, sporirea de 2,5 ori a volumului constructiilor de locuinte, mai buna aprovizionare a populatiei cu alimente, constructii de obiective social-culturale si abandonarea lozincii de realizare a cincinalului in patru ani.
Constient ca miscarile contestatare care antreneaza mari multimi sunt generate de revendicari economice si sociale, in scop preventiv, la Bucuresti s-au luat repede masuri de ameliorare a starii populatiei. Cele doua mijloace clasice de domesticire ale salbaticiunilor si gloatei - pedeapsa si recompensa - sunt puse in aplicare la scara nationala de nucleul politic
al grupului de decizie condus de Gheorghiu-Dej.
"AGENTII IMPERIALISMULUI". Ceea ce s-a spus mai putin este faptul ca in raport cu numarul victimelor facute de procesele staliniste intentate comunistilor dupa razboi, Romania se situeaza pe ultimul loc. Mai mult decat atat: si Lucretiu Patrascanu si Vasile Luca, fosti lideri marcanti ai PCR, au fost condamnati in 1954, dupa moartea lui Stalin. Tocmai in sedinta Biroului Politic din 2 septembrie 1953 s-au discutat "problemele legate de pregatirea unor procese privind grupuri de spioni". Fie ca e vorba de agenti parasutati in Romania, de francmasoni sau de fosti ilegalisti comunisti, fara nici o reactie de impotrivire, toti participantii decid ca ar fi eficiente "cateva procese de agenturi imperialiste". Din fiecare lot se hotaraste condamnarea la moarte pentru doi-trei, restul urmand a fi pedepsiti cu inchisoare. "O sa starnim frica la toti...", a fost atunci concluzia jubilatoare a conducatorului partidului despre rostul viitoarelor procese.
SE DESCHIDE "CUTIA PANDOREI"! Pana la lectura raportului-secret "Despre cultul personalitatii si consecintele sale" facuta de Hrusciov in februarie 1956, in timpul celui de-al XX-lea Congres al PCUS, numele lui Stalin fusese venerat ca inainte. Din acel moment, cel care fusese "tatal" si "geniul popoarelor" a devenit demonul lor blestemat si hulit. In aprilie s-a anuntat si dizolvarea Cominformului, ceea ce a insemnat camp deschis luptei declansate intre "stalinistii" si "reformatorii" din interiorul conducerilor partidelor comuniste. Criteriul principal dupa care, intr-o prima etapa, se opera impartirea era acela al represaliilor: cei care le aprobasera erau "stalinisti"; in vreme ce fostii cominternisti anchetati care scapasera de la moarte in urma lor se incadrau la "nationalisti" si "reformatori".
Curand va incepe si contestarea Kremlinului ca si centru al lumii comuniste de catre liderii care considerau ca ajunsesera la putere fara ajutor sovietic. Pozitia de eretic "nationalist" al lui Tito (care "se impacase" cu Hrusciov in 1955) este adoptata acum de albanezul Enver Hodja si chinezul Mao Tze Dun.
Interesant poate fi socotit faptul ca nici Gheorghiu-Dej nu considera ca ar putea fi epurat pe motiv de "stalinist". Desi ajunsese la putere sustinut de Stalin, se considera indreptatit sa reprezinte "noul curs" al politicii comuniste, pentru ca nu fusese in URSS inainte de finele razboiului. Iar in Romania - zice el - nu sunt cazuri de comunisti care trebuie "reabilitati" pentru nedreptele sentinte staliniste. Incercarea lui Miron Constantinescu si a lui Iosif Chisinevschi dupa venirea de la Congresul al XX-lea al PCUS de a-i submina autoritatea, prezentandu-se ca o alternativa "reformatoare", este sortita esecului.
|
MEMORIE SCURTA. La catafalcul lui Stalin, liderii comunisti din intreaga lume au jurat credinta vesnica defunctului |
Teroare stalinista
Intr-o scrisoare adresata lui Valter Roman, Nagy motiveaza astfel furia multimii impotriva lui Stalin, a fostului lider Rakosi si a agentilor politiei secrete: "Voi nu stiti, dar la noi e arhicunoscut faptul ca clica Rakosi a ordonat executia a 237 de tovarasi comunisti pe baza unor declaratii false, inscenate de la un cap la altul si ca exista aproximativ 170-180 de persoane disparute in mainile celor de la AVH. Rakosi si ai lui si-au ucis adversarii politici. Ce «metode» utilizau ei? Cadavrele erau incinerate sau distruse cu acid, asa cum s-a intamplat, de exemplu, cu fostul ministru de Interne, Sandor Zolt, si familia lui: el incerca sa fuga de razbunarea lui Rakosi."
Lupta pentru putere
"Romania si celelalte tari din lagar au continuat sa copieze ceea ce intampla in URSS (dupa moartea lui Stalin - n.n.). Pentru a ajunge la putere, Hrusciov i-a pacalit pe ceilalti, introducand principiul conducerii colective. In prima perioada, puterea apartinea lui Malenkov, care era si presedintele Consiliului de Ministri, Beria, Molotov, Vorosilov, Hrusciov, Bulganin, Kaganovici, Mikoian. La fel, la noi si in celelalte tari-satelit s-a desfiintat postul de secretar general al partidului. Hrusciov l-a pacalit pe Malenkov ca functia cea mai importanta este functia de stat. Asa ca si Dej a ramas in functie de stat - cea de presedinte al Consiliului de Ministri, din aprilie 1954 pana in octombrie 1955. La conducerea partidului, pe post de prim-secretar al CC, Dej l-a pus pe Apostol, omul sau de incredere. Intre timp a fost impuscat Beria, iar Hrusciov a reusit sa-si indeparteze din rivali. Cand Hrusciov a luat conducerea PCUS, a luat si Dej conducerea partidului.(...) La moartea lui Stalin, Hrusciov nu era altceva decat unul dintre cei multi. Erau unii cu mai vechi state de serviciu - Molotov, Vorosilov, Mikoian, vechi locotenenti ai lui Stalin. Hrusciov trebuia sa-si faca loc si nu-l putea obtine decat alungandu-i pe acestia. Ce arma mai buna putea avea decat sa-i critice pentru greselile din timpul lui Stalin? Si-a facut un merit din faptul ca a ridicat primul problema cultului personalitatii si, crimelor staliniste". Alexandru Barladeanu, 1997