Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fără să ştie nimic despre "Mişcarea de rezistenţă" lansată de Jurnalul Naţional, un reputat scriitor şi critic de artă francez pledează pentru o mişcare socială de protest la adresa avalanşei de violenţă şi prost-gust care ameninţă să corupă ireversibil lumea în care trăim. Serge Fauchereau crede că tirania agresivă a mass-media şi modelele nocive pe care le propagă se află la originea crizei de valori care afectează azi Europa.
Deşi este un fin cunoscător al culturii româneşti (exeget al lui Lucian Blaga şi Tristan Tzara), Serge Fauchereau nu a vorbit nimic despre România. Şi totuşi, problemele care îl frământă par desprinse din actualitatea noastră imediată: degradarea educaţiei, colapsul sistemului de învăţământ, mirajul internetului, prăbuşirea exigenţelor faţă de generaţiile modelate mai degrabă de televizor decât de şcoală şi de familie. Da, se întâmplă şi la case mai mari.
Serge Fauchereau constată o realitate alarmantă: "Se pare că tinerii devin din ce în ce mai reticenţi faţă de orice tip de ucenicie care nu este rapidă şi imediat gratificantă. Mulţi dintre ei cred, la fel ca unul dintre «preţioşii» lui Moličre, că «oamenii de calitate ştiu totul, fără să fi învăţat vreodată ceva». Se amăgesc că ar exista un fel de cunoaştere înnăscută, spontană". Fauchereau citează o anecdotă a eseistului american Allen Tate. Întrebând o cunoştinţă dacă ştie să cânte la vioară, acesta a primit următorul răspuns: "Nu pot spune, n-am încercat niciodată".
Cum s-a ajuns la această mentalitate bizară? Serge Fauchereau explică: "Nu este uşor să trezeşti şi să reţii interesul tinerilor într-o societate care dispune de mijloace puternice de a-i modela «altfel», potrivit unor valori atractive, care nu necesită nici un fel de cunoaştere.
În Franţa, numeroşi responsabili din învăţământ, încurajaţi de cea mai înaltă autoritate a statului, au considerat că ar fi deopotrivă mai uşor şi mai profitabil să propună majorităţii elevilor obiecte de studiu pe gustul acestora". Fauchereau face aluzie la preşedintele Nicolas Sarkozy, care a stârnit controverse aprinse declarând că elevii de liceu nu ar trebui obligaţi să citească operele doamnei de Lafayette.
"O mare scriitoare a secolului al XVII-lea, creatoare a romanului francez modern", comentează interlocutorul meu. El explică: "Sarkozy n-a citit-o. A zis că a încercat, dar l-a plictisit. Nu mă deranjează că un preşedinte de republică citeşte Tin Tin, e dreptul lui. Ceea ce este grav este să interzici sau să denigrezi ceea ce nu înţelegi".
Serge Fauchereau denunţă epurarea strict utilitaristă a programei şcolare, dar şi concesiile exagerate făcute "gustului" elevului: "Unui copil de 13 ani - pe care azi îl numim adolescent - nu i se mai cere să studieze Cidul lui Corneille, ci textul unui cântec de Leo Ferre; şi i se va explica în ce fel să interpreteze un document administrativ, pentru că îi va fi mai util decât să înveţe o poezie a lui Victor Hugo. Este, după părerea mea, o dilemă falsă, o alegere între categorii care nu pot fi comparate.
Este un eşec al învăţământului să spui că, de vreme ce nu-i putem interesa pe copii, vom încerca să-i amuzăm, să le propunem lucruri mai facile. Nu cred că ar trebui să facem benzi desenate după romanele lui Marcel Proust, sub pretextul că aşa ar deveni mai atractive. Nu cred în abordarea asta. Cred că ar trebui mai degrabă ca educatorii să aibă putere de convingere, să le arate elevilor că este util şi interesant să cauţi ceva, să cercetezi, să descoperi. Poate fi la fel de pasionant ca un joc de şah".
CAPCANELE INTERNETULUI
Ar putea internetul să compenseze prăbuşirea standardelor şcolare? Să devină furnizor de cultură generală? "Nici vorbă", spune Serge Fauchereau. El explică: "Internetul este un minunat instrument de informare. Pentru cei care au acces la el, din punct de vedere material, dar şi intelectual. Fiindcă internetul nu-i informează decât pe cei care au deja informaţii, care şi-au format propria memorie şi au învăţat să navigheze prin reţele. În lipsa unei instrucţiuni solide, oamenii nu vor încerca să înţeleagă lucruri complicate. Vor merge mai degrabă - aşa cum o fac copiii - spre ceea ce e amuzant, facil.
Informaţia e doar informaţie. Ea trebuie interpretată, trebuie pusă în context. Altfel nu valorează nimic. Şi, mai ales atunci când cantitatea de informaţii este enormă, trebuie să ştii să selectezi. Or, numai prin inteligenţă şi educaţie poţi să alegi".
Iată de ce Serge Fauchereau se teme că internetul va mări decalajul dintre minoritatea cultivată şi săracii lipsiţi de educaţie. El avertizează şi asupra unui alt risc: "Dacă într-o zi accesul la această uriaşă bază de date nu va mai fi gratuit? Se vorbeşte tot mai insistent despre privatizarea spaţiului virtual. Google e foarte util, dar ce se va întâmpla când va controla tot? Dacă ni se va spune într-o zi că pentru fiecare informaţie trebuie să plătim 50 de lei? Poţi plăti o dată, dar nu tot timpul. Am putea deveni ostaticii acestui sistem. La fel ca în cazul cerealelor modificate genetic, care nu sunt capabile să se reproducă. Aşa încât cultivatorii sunt obligaţi să cumpere mereu de la compania care le produce. Mă tem că săracii vor deveni şi mai săraci, iar câţiva bogaţi (din ce în ce mai puţini) vor deveni şi mai bogaţi".
TIRANIA TELEVIZIUNILOR
Şi educaţia este afectată de mode, crede Serge Fauchereau. Au existat regimuri dictatoriale care le-au insuflat copiilor cultul efortului, al forţei, al durităţii. Am putea, deci, depăşi şi acest nou cult al facilului, al ludicului şi imediatului? "Da, dacă există o mişcare de masă, în special în mass-media", răspunde scriitorul.
În media identifică el rădăcina răului şi cheia problemei: "Aici se află toată puterea. Ce putem face împotriva televiziunilor? Degeaba le vorbim tinerilor despre nonviolenţă. De cum deschid televizorul, sunt copleşiţi de violenţă. Când nu e fizică, e verbală sau de atitudine. Modelele pe care le văd sunt nişte King-Kong cu cravate la gât. Sau nişte femei smiorcăite, la fel de ridicole. Cred că asta îi afectează pe cei mai slabi şi generează mode cât se poate de îngrijorătoare. Şi nu e vorba neapărat de eroii cu care se identifică. Influenţa e mult mai subtilă. Sunt seriale americane sau chinezeşti în care, în primele cinci minute de film, sunt ucişi 20 de oameni. Pac-pac şi gata. Drogurile, violurile sunt prezentate drept ceva banal, cotidian".
Nu doar desensibilizarea în faţa violenţei îl îngrijorează pe Serge Fauchereau, ci şi faptul că ni se impune o viziune asupra vieţii lipsită de complexitate, schematică, adeseori caricaturală: "Nu mă tem că tinerii ar putea să-l citească pe Marchizul de Sade, pe Henry Miller sau pe D.H. Lawrence". Aceşti autori, cândva interzişi, au profunzime şi nuanţe, propun teme de reflecţie. Acum sexul, violenţa şi vulgaritatea sunt gratuite şi omniprezente.
Putem face ceva împotriva influenţei nefaste a televiziunilor? Serge Faucherau crede că da: "Eu sunt categoric împotriva cenzurii. Ar trebui să existe o mişcare socială de protest împotriva acestei violenţe. Democraţie vine de la demos, popor. Poporul ar trebui să aibă un cuvânt de spus împotriva unor oameni care fac bani intoxicându-ne cu lucruri oribile".
Celor care zic că numai telecomanda poate rezolva problema, Fauchereau le aminteşte că pe copii nu-i poţi controla tot timpul: "Libertatea de expresie trebuie să se oprească la libertatea celorlalţi. Nu avem voie să-i agresăm pe cei mai slabi, care în acest caz sunt copiii şi oamenii lipsiţi de educaţie. Numai presiunea socială poate rezolva această problemă. Situaţia nu mai poate continua".
