Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aceste evaluări independente vor conduce „la îmbunătăţirea serviciilor precum sănătatea, educaţia, aprovizionarea cu apă sau transportul public”, spun inițiatorii, având în vedere că politicile publice sunt stabilite la nivel central, iar implementarea la nivel local variază semnificativ, ONG-urile vor putea semnala atât întârzierile și discrepanțele care apar, cât și problemele cu care se confruntă cetățenii.
Propunerea legislativă pusă recent pe masa senatorilor vizează completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ și este semnată de doi deputați USR, Diana Stoica și Alin Apostol, care au solicitat dezbaterea proiectului în procedură de urgență.
Conform legislației în vigoare, autoritățile administrației publice „au obligația de a monitoriza, evalua și controla modul de prestare a serviciilor publice din sfera lor de competență, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată, în limitele competențelor stabilite de legislația aplicabilă fiecărui tip de serviciu public”. De multe ori însă, aceste controale și evaluări sunt părtinitoare sau lipsesc cu desăvârșire, din nepăsarea ori din lipsă de personal.
Prin urmare, autorii proiectului vor să introducă posibilitatea încheierii unor protocoale de colaborare între autorități sau instituții publice și ONG-urile care au, printre activitățile asumate, monitorizarea prestării serviciilor publice.
„Autoritățile publice încheie protocoale de colaborare cu organizații neguvernamentale în vederea desfășurării unor activități de monitorizare a prestării serviciilor publice”, prevede proiectul legislativ, conform căruia ONG-urile pot fi atât persoanele juridice constituite conform legislației referitoare la asociații și fundații, cât și organizațiile înființate prin legi speciale, care urmăresc desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale.
Protocoalele amintite mai sus trebuie să conțină: serviciile publice care sunt monitorizate, activitățile ce pot fi desfășurate, reguli de etică, drepturile și obligațiile părților și situațiile de încetare/reziliere.
Citește pe Antena3.ro
5 ani vechime și plata taxelor la zi, printre criteriile de selecție
Anterior încheierii protocoalelor, prin ordin de ministru, este stabilită o procedură de selecție a organizațiilor neguvernamentale care vor putea face monitorizarea, pe baza unor criterii, precum:
- experiență de cel puțin 5 ani în domeniul vizat de protocolul de colaborare;
- mai mult de 40% dintre activități să fie de monitorizare a serviciilor publice;
- să dețină patrimoniu, logistică, membri și personal angajat - corespunzător scopului propus;
- să nu aibă restanțe la plata impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor la bugetul statului.
De asemenea, valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori încheierii protocolului să fie „cel puțin egală cu valoarea patrimoniului inițial/de 3 ori valoarea salariului brut pe țară garantat în plată”.
Conform documentului, ONG-urile vor avea obligația de a coopera cu autoritățile în procesul de monitorizare, „furnizând informații relevante” și vor face rapoarte de monitorizare în care să evidențieze potențialele nereguli sau deficiențe identificate, precum și recomandări pentru remedierea lor.
„Autoritățile publice au obligația de a examina rapoartele și recomandările organizațiilor non-guvernamentale și de a răspunde în mod motivat într-un termen rezonabil, indicând măsurile luate, precum și publicarea acestora pe site-ul propriu, în termen de 5 zile de la data primirii”, stipulează proiectul de act normativ.
Intermediari între cetățeni și autorități
Inițiatorii spun că, de multe ori, autoritățile publice „nu sunt conștiente de toate problemele cu care se confruntă cetățenii”, iar ONG-urile pot acționa ca intermediari pentru a colecta și transmite aceste informații. Totodată, pot contribui la reducerea inegalităților prin monitorizarea alocării resurselor și prin solicitarea unei distribuiri echitabile a serviciilor publice, pot atrage atenția asupra regiunilor sau grupurilor sociale defavorizate și pot milita pentru o alocare justă a resurselor publice.
„Evaluările independente și rapoartele ONG-urilor pot conduce la îmbunătățirea serviciilor precum sănătatea, educația, aprovizionarea cu apă sau transportul public”, sunt de părere autorii proiectului, potrivit cărora participarea asociațiilor și fundațiilor la monitorizarea serviciilor publice „este un fenomen global”.
Ce doi deputați dau și câteva exemple din alte țări, unde astfel de colaborări dintre sectorul neguvernamental și cel public au avut rezultate pozitive.
În Kenya, spre exemplu, ONG-uri precum „Transparency International” și alte organizații locale monitorizează furnizarea de apă, sănătatea publică și alte servicii esențiale pentru a reduce corupția și a asigura că resursele sunt distribuite corect.
În India, inițiativele de „Social Audit” (audit social), organizate de ONG-uri împreună cu comunitățile locale, sunt frecvente în sectoare precum programul de muncă rurală NREGA (National Rural Employment Guarantee Act), pentru a se asigura că fondurile publice sunt utilizate eficient și corect.
De asemenea, în SUA, organizații precum „Common Cause” și „Project on Government Oversight” (POGO) monitorizează constant activitățile guvernamentale, inclusiv furnizarea de servicii publice în domenii precum sănătatea, educația și protecția mediului, pentru a asigura transparența și responsabilitatea autorităților publice.
„Politicile publice sunt adesea formulate la nivel central, dar implementarea lor locală poate varia semnificativ. ONG-urile pot monitoriza modul în care politicile publice sunt implementate la nivel local și pot semnala discrepanțele sau întârzierile în aplicarea acestora. De asemenea, pot evalua dacă politicile adoptate își ating obiectivele și au un impact pozitiv asupra cetățenilor”, se arată în expunerea de motive.
