Mitropolia Moldovei adaposteste de sute de ani moastele Sfintei Parascheva. Oamenii se roaga la ea in fiecare zi si mai cu seama la 14 octombrie cand este sarbatorita Cuvioasa. Tot de atatia ani, pe la capataiul ei trec cei mai de vaza oameni ai tarii. Este considerata o minune, fiind cea care ocroteste Iasiul si intreaga Moldova.
In anul 1889, pe cand Moastele Sfintei se aflau in Biserica Trei Ierarhi din Iasi, "s-a intamplat o minune ", ne povesteste arhimandritul Timotei Aioanei. Paraclisul in care se afla Parascheva a ars. Era iarna, cand slujbele nu se tineau in biserica, ci in paraclis. "A izbucnit un incendiu. Se spune ca mitropolitul de atunci a alergat descult spre moaste pentru a le salva. Dar s-a produs o minune. Desi paraclisul a ars in intregime, focul nu s-a atins si de moaste. A ars doar o bucata din racla, care era din lemn si capitonata cu catifea batuta in cuie din argint. Municipalitatea de Iasi a consemnat in acte aceasta minune. S-a scris un proces-verbal care a ramas ca marturie", mai afirma preotul Timotei. De atunci, moastele au fost mutate la Mitropolia Moldovei.Procesiuni
Preotii batrani Nectarie Bostan si Artenie Apetrei au povestit, de-a lungul timpului, ca in timpul unui razboi, zona din jurul Mitropoliei a fost bombardata. O bomba a cazut chiar langa Catedrala, in dreptul altarului, unde se afla Sfanta Parascheva. "Daca ar fi explodat, cu siguranta se producea o catastrofa. Bomba insa a cazut intr-un arbust si nu a explodat", spune parintele Timotei.
O ALTA MINUNE. In anul 1947 a fost o vara fierbinte, care o data cu problemele de pe urma razboiului, a adus si o seceta nemiloasa care inrautatise si mai mult viata atat de linistita altadata. Pentru ca mila lui Dumnezeu sa se arate din nou, multi preoti si credinciosi cereau insistent o procesiune cu Sfintele Moaste ale Sfintei Parascheva prin Moldova. Atunci s-a desfasurat cea mai mare procesiune religioasa de pe pamantul Moldovei. In fruntea procesiunii se afla Arhimandritul Teoctist Arpasu, actualul Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci intaiul dintre slujitorii Catedralei din Iasi.
"Intr-o marturisire de suflet, Patriarhul Teoctist isi amintea de minunile care s-au savarsit in acele zile. Adeseori era obligat sa schimbe itinerariul, deoarece satenii de la cativa kilometri departare implorau sa ajunga si la ei, o data cu Sfanta venind si nori de ploaie. Il ascultam pe Prea Fericitul vorbind despre pelerinaj ca despre un eveniment intamplat cu cateva zile in urma, desi de atunci trecusera mai bine de 50 de ani", ne mai povesteste Parintele Timotei Aioanei, care continua: "Bunica mea imi povestea cu ani in urma cum s-a oprit procesiunea cu Sfintele Moaste si pe izlazul dintre satele Radaseni si Baia. Tot bunica mi-a marturisit ca dupa ce s-au facut rugaciuni si Sfintele Moaste au plecat in drumul lor, deasupra satului Radaseni s-au adunat nori de ploaie, dupa care a plouat. De multe luni nu cazuse nici un strop de ploaie, iar de atunci in satul Radaseni exista o traditie deosebita legata de ziua de 14 octombrie. In fiecare an, la ziua pomenirii Sfintei Parascheva, toate familiile din sat fac pomenire la cimitir
Pana si cersetorii se roaga
treburi, indeosebi cei credinciosi, nu pleaca din oraspana nu merg si la Mitropolie. Ajungem intr-o zi obisnuita din saptamana, cand nu e sarbatoare, dar randul la moastele Sfintei este deja la usa Mitropoliei. Tineri si batrani laolalta spera ca Sfanta sa le poarte noroc si sa le aduca sanatate. "Am venit la un seminar in Iasi si am trecut si pe aici. Intotdeauna vin la Mitropolie, chiar daca nu sunt credincioasa suta la suta, in sensul ca, de exemplu, nu am reusit sa tin post. Dar macar nu am alte pacate prea mari. Cred in sufletul meu ca Sfanta Parascheva este o minune care imi lumineaza viata", ne spune Catalina Petcu, manager, din Brasov. Ma asez si eu la rand si in acest timp imi amintesc cum de fiecare data, la 14 octombrie, cand se sarbatoreste hramul Sfintei, nici macar nu ai loc sa respiri, atat de aglomerat este. Sute de mii de romani vin anual la aceasta mare sarbatoare. Atunci pana si cersetorii se roaga. Ore intregi, pe fundalul slujbei religioase, domina o atmosfera impresionanta a lumanarilor arse pe caldaram, strigate disperate de ajutor catre Cer, inghesuiala, lacrimi, cautari disperate spre drumul care duce la Sfanta. Oamenii care nu au rabdare sa stea la coada interminabila dau celor care se afla langa Moaste manunchiuri cu flori, bucati de voal, batiste, haine de copii, pachete cu vata, si chiar bani, pentru a fi atinse de racla si sfintite. Altii se imbulzesc cu sticle sa apuce agheasma din butoaiele mari, care sunt scose in curtea Mitropoliei.
A murit la doar 27 de ani
Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse la Iasi in anul 1641 de catre domnitorul Vasile Lupu, dupa ce i-a fost data ca o rasplata a faptului ca a platit datoriile Constantinopolului catre turci. S-a nascut la Epitava, langa Constantinopol, pe tarmul Marii Marmara. "Intro zi a mers la biserica, la varsta de 10 ani, si a auzit citindu-se Evanghelia zilei. "Vindeti averea ta si o da la saraci si urmeaza Mie, a zis Domnul tanarului bogat, care voia sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu. Pentru mine vorbeste, a zis micuta Parascheva, ca oarecand Sfantul Antonie care a auzit aceeasi Evanghelie. Si, iesind din biserica, a dat hainele sale primei fete sarace pe care a intalnit-o si s-a imbracat cu hainele ei rupte. A murit pe la 27 de ani, ca o necunoscuta. Corpul ei intreg a fost dezgropat dupa ce fusese inmormantata langa un marinar. Sfanta s-a aratat in visul a doi localnici spunand: "Luati repede moastele mele si le puneti intr-un loc de cinste, pentru ca nu pot sa suport mirosul acestui om". A fost dezgropata si atunci a fost gasit trupul nestricat raspandind o buna mireasma. Unii cercetatori spun ca sfintele moaste au ramas la Epivat aproximativ 200 de ani, altii spun ca a ramas in Kallicrateia, dupa care au fost mutate la Tarnovo - capitala Imperiului vlaho-bulgar. Minunile care au urmat atat in acel sat, cat si in celelalte sate de unde au fost adusi bolnavi aici, dovedesc sfintenia ei" - a mai spus parintele Timotei.
CRISTINA HURDUBAIA