SFĂNTUL ANDREI:Peştera de foc a românilor

Este zi mare 30 noiembrie pentru creştinii din România, ziua Sfântului Andrei, Apostolul care i-a făcut creştini pe strămoşii noştri. Din 2002, este şi ziua noastră naţională religioasă. Şi anul acesta s-au strâns câteva zeci de mii de pelerini la peştera unde a trăit Sfântul printre geto-daci.

Am plecat spre mănăstirea din Dobrogea în preziua sărbătorii. "Semn bun!", a spus soţul meu, deţinătorul unui proaspăt permis de conducere profesionist – de care este este foarte mândru – când a atins maşina noastră de cârligul de remorcare al unui microbuz oprit la semafor. Noroc că o lovisem eu în urmă cu câteva zile şi aveam dovadă de la poliţie, iar microbuzul nu a păţit nimic. Ploaia ne-a însoţit tot drumul, atât de tare încât orice tir care ne depăşea sau pe care îl lăsam în urmă crea în jur un nor de câţiva metri prin care treceam ca printr-un tunel. De la Cernavodă încolo, o dată cu o ploaie mai liniştită, drumul ne-a purtat şerpuitor pe colinele dobrogene, prin sate pavoazate de alegeri, cu bannere mari şi afişe de pe care ne zâmbeau promiţător candidaţii. Lăsând Dunărea în dreapta, dar cu ploaia tot deasupra noastră, am ajuns înainte de vecernie.

VENIREA SFINŢILOR
Chiar la intrare, un cort alb, imens, pregătit pentru a primi pelerinii la hram. Mirosea a sarmale de post peste tot. Aveam să aflăm că femeile care ajutau de bună voie la treabă, au fiert la ele în mai multe rânduri, vreo trei zile.  
Câţiva călugări, printre care şi părintele stareţ, trebăluiau prin curte.
"Număraţi câte becuri lipsesc să le înlocuim acum", a spus părintele Cosma unui monah, iar acela s-a prezentat urgent cu o cutie cu becuri. Stareţul a completat luminile lipsă pe aleea care urma să-i primească pe sfinţi. Câteva sute de credincioşi coborâţi din microbuze sau maşinile personale treceau încoace şi încolo, unii spre izvorul sfântului, alţii spre peşteră, spre biserica mare sau paraclis. "Vine Înaltul!", am auzit deodată vestea care i-a precipitat pe toţi prin curte. O aşteptare febrilă i-a cuprins pe oameni când au aflat că vor sosi de la Constanţa raclele cu părticele cu moaştele sfinţilor Andrei, Pantelimon, Epictet, Astion şi Dasie şi ale celor patru sfinţi de la Niculiţel.
Mai întâi  a sosit episcopul, modest, coborând dintr-o maşină, fără girofar şi escortă. ÎPS Teodosie a binecuvântat oamenii, aflând că au venit de departe pentru a-i cinsti pe sfinţi în aceste zile de sărbătoate pentru neam.

După puţin timp clopotele au anunţat sosirea moaştelor, care au fost întâmpinate cu cântări. Tot o singură maşină le-a adus, arătând smerenia sfinţilor dintotdeauna.
Ierarhul, preoţii şi credincioşii au purtat raclele pe umeri, dorind fiecare să fie cât mai aproape de sfintele odoare. Au fost aşezate spre venerare în peştera care în vremea comunismului a suferit profanarea necredinţei şi indiferenţei. "Peştera aceasta unde a locuit şi s-a rugat o vreme Sfântul Apostol Andrei este pentru noi, românii, ceea ce este pentru întreaga creştinătate peştera Naşterii Domnului", le-a spus credincioşilor ÎPS Teodosie, adăugând şi că trebuie să-i fi fost foarte greu apostolului să vină în aceste locuri foarte îndepărtate de Ierusalim. Nu le-a fost uşor nici pelerinilor veniţi la slujbele din aceste zile, dar pelerinii iubesc şi caută această stare de jertfă. Ştiu că este spre binele lor sufletesc. "Suntem din Iaşi şi o să stăm toată noaptea la priveghere în peşteră. Aici e frumuseţea, o să citim acatiste cu voce tare la Sfântul Andrei", a spus o femeie în grai moldovenesc. Mai erau cu ea vreo şapte-opt. Prinseseră loc în gura peşterii, nu mai duceau grija cazării, aveau să facă noapte albă.

Oamenii se mai înghesuiau, mai săreau peste rând spre a ajunge în faţă, la raclele sfinţilor. "E cam dezordine, nu sunt jandarmi, sunt la alegeri. Acum un an ei făceau ordine aici" , spunea o femeie din Constanţa care se afla cu fiica ei în pelerinaj.
"O să mă duc şi la vot dacă am timp după ce plec de aici, dacă nu, Sfântul Andrei să ne ocrotească, pentru că noi nu ştim pe cine să mai alegem." Fiica ei, în schimb, spunea că n-o să meargă la votare, n-are niciun rost: "Ori de faci o ciorbă în fiecare zi, ori te duci la vot tot aia e!". Mama şi fiica, dornice de pelerinaje, mai că ar fi dat o fugă la Braşov dacă ar fi avut o maşină a lor. Ştiau că acolo se află capul Sfântului Andrei adus din Grecia.

DORINŢE ÎN ZIDURI
Zeci de căndeluţe aprinse la icoana imensă a Sfântului de sub cupola din peşteră, genunchi plecaţi pe covoraşul de acum murdar de atâtea îngenuncheri, cântări religioase intonate spontan, aparate de filmat, poze cu blitz, bileţele cu dorinţe vârâte în ziduri, dar şi în cutiile pe care scria "pomelnice", bănuţi strălucind ca nişte ochi de felină în pereţii poroşi, icoane şi iconiţe pretutindeni. Mai ales reprezentându-l pe apostolul neamului nostru. Afară frig, în biserică tot frig, dar oamenii au rezistat eroic la slujbele care au continuat până târziu în noapte. Locurile de cazare nu au ajuns pentru toată lumea care a venit la hram, aşa că unii s-au dus la Mănăstirea Dervent să doarmă, alţii, mai rezistenţi, au rămas în maşini, iar unii au plecat, din păcate. Era un grup din Lunguleţu, Dâmboviţa, care a făcut cale întoarsă după ce membrii grupului au făcut turul mănăstirii, au luat apă de la izvoarele unde se spune că Sfântul Andrei boteza noii creştini şi după ce au cumpărat câte ceva de la magazinul cu obiecte bisericeşti.  

SOARE ŞI SLUJBĂ ARHIEREASCĂ
De ziua Sfântului Andrei, lumea a dat năvală încă de la primele ore ale dimineţii. O dată cu oamenii – câteva mii de persoane – au venit şi câteva camioane de jardami care au aşezat gărduleţe şi au asigurat ordinea. A fost soare şi frumos, semn de binecuvântare a celui care a adus prima dată pe aceste locuri vestea că s-a născut Hristos, "Soarele dreptăţii". La prima oră a dimineţii a fost rostit în biserica mare Acatistul Sfântului Andrei. Liturghia a început în jurul orei 10:00, fiind săvârşită de opt ierarhi, dintre care patru din Bulgaria. ÎPS Teodosie a îndemnat oamenii să se roage ocrotitorului românilor să le îndeplinească dorinţele de sănătate şi mântuire. Pelerinii au continuat întreaga zi să strângă cu bucurie în bagajele lor sticlele cu apă luate de la izvorul sfântului. Nu s-au supărat că era aşa de mult noroi pe acea cărare, în fond, frământau sub tălpi acelaşi noroi pe care şi Sfântul Andrei a călcat cu aproape două mii de ani în urmă, când a frământat aluatul creştinismului la noi.

Scurt istoric

Mănăstirea de la peştera Sfântului Apostol Andrei este, se pare, primul lăcaş de cult din ţară. Argumentul principal în favoarea acestei presupuneri este acela că Sfântul Andrei, care a venit în acest colţ de lume în jurul anului 60, a săvârşit aici şi slujbe împreună cu ucenicii săi. A propovăduit oamenilor credinţa în Hristos, dar a uns şi primii episcopi şi preoţi ai ţinutului acesta. După plecarea lui, credincioşii au format o obşte monahală în jurul peşterii, pădurea din apropiere fiind numită "sfânta", iar valea "a călugărilor". Mai târziu, pe vremea invaziilor turce, vatra monahală a decăzut, nemaiştiindu-se nimic de ea, fiind complet părăsită până în secolul trecut. În vremea comuniştilor călugării au fost forţaţi să plece de aici, iar din 1990 s-a reînfiinţat iarăşi mănăstirea. Obştea are 20 de călugări, stareţ fiind părintele Cosma Mitu.