Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Când cineva zâmbeste iar lucrurile merg prost, înseamnă că deja s-a gândit pe cine să arunce vina” (Murphy)
“Nu, nu - trebuie să vă descălţaţi”
Victor se uită la femeia de serviciu. E aici de multă vreme. A văzut multe la viaţa ei, a schimbat trei - patru preşedinti. Chiar aşa, nici acum nu au hotărât în Birou dacă Iliescu a candidat de două sau de trei ori...
“Trebuie să vă descălţaţi, aşa a zis dl Preşedinte”
<
“Da bine, mă descalţ”.
Victor Ponta se descălţă şi intră în Salonul de la Cotroceni.
Băse, în capul mesei. Îmbrăcat extrem de casual. O geaca neagră, pulover, şi un fes pe cap.
<
“Dom’ Preşedinte!”
“Ce mai faci, măi Victoraşşş...”
“Bi..”
“Ei las, ştiu că faci bine, că doar te-am numit premier. Hă-hă-hă”
“Păi altcineva...”
“Da, măi ştiu, altcineva nu se sacrifica. Hă-hă-hă. Auzi, nu uita: tot eu l-am numit şi pe Boc, mă!”
“Dacă m-aţi chemat să ma insultaţi...”
“Nu mă, stai liniştit. Te-am chemat la un pahar de şampanie. Să sărbătorim”
Băse apucă paharul de şampanie de pe colţul mesei şi-l dădu peste cap. Lui Victor i se păru ciudat că în paharul respectiv erau şi câteva cuburi de gheaţă. Parcă şi culoarea era schimbată...Cel mai ciudat însă i se părea că nu vedea un al doilea pahar pe nicăieri.
“Vreau să îngrop securea războiului, mă”
Ponta îl privi medumerit. <
“Hă! Hă-hă-hă. Te-am păcalit. Este? Chiar ai crezut, nu?”
Bum-trosc. Lemnaria de la Cotroceni incepe sa trozneasca. Din biblioteca încep să cadă pe parchet câteva cărţi
Un SPP-ist intră şi îi şopteşte ceva la ureche lui Traian Băsescu.
“E cutremur?” întreabă Ponta.
“Lasă mă, nu te da în altă vorbă. Te-am chemat aici să ma uit la tine, când îţi spun asta. (aparte) Eu spun când e cutremur şi când nu e cutremur”, şopti Băse insinuant...
<
“Da, aş putea. Sau poate aş Putin. Hă-hă-hă. Asta chiar mi-a ieşit. Ce-mi plac glumele mele. Deci, Victoraşşş, am vrut să mă uit în ochii tăi..”
Biblioteca se desface în bucaţi şi se prăbuşeşte. Palatul începe să tremure. Parchetul se unduieşte nervos.
“Domnu Preşedinte, cade Cotroceniul!”
“Nu fii tâmpit, Cotroceniul nu o să cadă niciodată. Griviţa – da. Pearl Harbour – poate. Cotroceniul – NICIODATA.
“Dar se prăbuşeşte palatul. Trebuie să vedem ce se întâmplă. Să vorbim cu Mărmureanu... Să dăm pe OTV...În fine, să vedem ce e afară.”
Băse: (solemn) “Afară de mine nu să mai fie nimic”
Se prabuşeşte şi o a doua bibliotecă. Dintr-o altă camera se aud ţipete.
“Cred că trebuie să plecăm!
“Eu spun ce trebuie şi ce nu”. (aparte) <
Ponta face o figura nedumerită. Coloana în stil brâncovenesc din dreapta cedează. Aschiile sar peste tot. Camera se umple de moloz şi praf. Uff...şi se mai luase şi după femeia de serviciu şi renunţase la pantofii aia rosii, noi, de pilotaj.
Base se uită în ochii lui, îşi şterge o lacrima, îşi dădu puţin mai pe ceafă fesul. Paul&Shark, şi-l întrebă uitându-se cu ochiul ţintă (cu celalalt zâmbea complice-şăgalnic către tipul de la servicii, aflat în pragul uşii)
"Ce credei, Victoraşşş, căa las ţara pe mâna ta?"
Palatul se păbuşeste. Din norul de praf se ridică, bâzâind, un elicopter...
