Sibiu, inca o mare enigma a Revolutiei

21 decembrie 1989, dimineata. Piata Mare din Sibiu. Hora Unirii in jurul masinii militienilor, incendiate de demonstranti. Au urmat zile de macel.
La Sibiu s-au aprins lumanari pentru mortii Timisoarei inca din seara zilei de 20 decembrie. Atunci s-a nascut sloganul "Nu va fie frica, Ceausescu pica!". Au urmat zile dramatice in orasul "pastorit" de Nicu Ceausescu: 99 de morti, peste 200 de raniti, zeci de case incendiate. 600 de "teroristi" retinuti, nici unul dovedit.

Sibiul a preluat primul "stafeta" Revolutiei

Dupa 17 decembrie, majoritatea romanilor aflasera cate ceva despre dramele si mortii Timisoarei. Dar nimeni nu avea curajul sa reactioneze. Indrazneala a venit abia dupa 20 decembrie cand, la Sibiu, orasul "pastorit" de "Nicusor", s-a strigat pentru prima data: "Nu va fie frica, Ceausescu pica!". Incepand cu a doua zi, revolta s-a generalizat si in scurt timp lozinca sibienilor s-a adeverit in mod dramatic.

Sibiul este, dupa Timisoara, urmatorul mare oras in care s-a aprins flacara Revolutiei. Multi sibieni isi amintesc si acum ca, in seara de 20 decembrie 1989, strungarul Vasile Lantos de la Intreprinderea Balanta a aprins o lumanare pentru mortii de la Timisoara, a pus-o pe strungul sau si a scandat: "Nu va fie frica, Ceausescu pica!". In lunile si anii care au urmat, anchetatorii au decis ca Revolutia de la Sibiu ar fi inceput abia dupa 21 decembrie, o data cu declansarea primelor manifestatii de strada. Cele doua date calendaristice sunt doua momente diferite, care separa adevarul strict juridic de adevarul real. Primul este inchis intre copertile catorva zeci de dosare penale, dintre care unele s-au si finalizat, prin trimiterea inculpatilor dupa gratii. Cel de-al doilea este adapostit mai ales in memoria sibienilor, care nici acum nu-si pot explica anumite episoade deosebit de stranii sau dramatice trecute insa in mod ciudat cu vederea de anchetatori si neelucidate nici pana in ziua de azi.

ADEVARUL JURIDIC. La fel ca in toate celelalte orase implicate in Revolutia din decembrie ’89, si la Sibiu, victimele au aparut in doua "secvente" diferite: inainte si dupa plecarea precipitata a cuplului Ceausescu. Initial, anchetatorii au stabilit ca intre 21 si 22 decembrie ar fi fost ucise sase persoane, iar alte 19 au fost ranite. In schimb, intre 22 decembrie (dupa fuga Ceausestilor) si 31 decembrie ar fi existat 96 de morti. Ceea ce duce la un numar total de 102 decedati. Asociatiile locale de revolutionari au analizat aceste cifre si in urma cercetarii fiecarui caz in parte au stabilit ca numarul real de victime care si-au pierdut viata in cursul si din cauza Revolutiei este de 99 de persoane. Restul de trei au fost oameni care au murit din cauze naturale, boli sau accidente. In afara celor care si-au pierdut viata in acele zile, bilantul negru inregistrat in acele zile la Sibiu include si aproape 200 de raniti. Fata de toate aceste victime umane, cele cateva zeci de imobile distruse, unele pana la temelii, sunt doar niste simple "pagube colaterale" care nu prea mai au importanta.

"SUMARUL" ACTIUNILOR DE LUPTA. Trecand peste episodul "Lantos" de la Balanta Sibiu, anchetatorii au avut in vedere doar faptele petrecute incepand cu dimineata zilei de 21 decembrie, o data cu declansarea manifestatiilor de strada. In cursul zilei, datorita extinderii miscarilor de protest, comandantul garnizoanei Sibiu, locotenent-colonelul Aurel Dragomir, a dispus trimiterea unor subunitati de elevi de la Scoala de Ofiteri de Infanterie (UM 01512) in Piata Republicii. Sosirea elevilor a fost primita cu ostilitate de catre demonstranti, care i-au atacat, aruncand in ei cu sticle si pietre. In urma acestei escaladari a violentei, comandantul formatiunii a ordonat deschiderea focului de avertisment. Cu toate ca, potrivit regulamentelor aflate si atunci in vigoare, aceasta procedura presupunea doar deschiderea focului in plan vertical, cu acea ocazie s-au inregistrat primele victime: doi morti si doi raniti. Acestia din urma aveau sa declare, in cursul anchetei penale, ca au fost impuscati dintr-o cu totul alta directie decat cea in care era amplasat cordonul de elevi militari. Chiar si dupa aproape 15 ani de la acele evenimente dramatice, unul dintre manifestantii de atunci ne-a relatat un amanunt ciudat pe care nu l-a uitat nici acum: "Cand elevii au deschis focul de avertisment, in plan vertical, pe deasupra lor zbura un stol compact de porumbei, nauciti de galagia din piata. Ca sa vezi cum functioneaza mintea omului in situatii de criza. Evident ca ni se facuse frica de posibilitatea de a fi impuscati, dar cu toata tensiunea acelor momente am putut sa observ ca, desi intregul stol se afla exact pe directia de tragere, nici una dintre pasari nu a fost impuscata. Este imposibil ca nici unul dintre zecile de gloante trase in prima rafala sa nu fi atins macar una dintre pasari. Din acest amanunt am inteles ca tinerii militari trageau cu gloante de manevra, gloante oarbe, fara efect letal, menite doar sa ne sperie". Aceasta a fost doar prima dintre numeroasele ciudatenii ale Revolutiei de la Sibiu.

Ceva mai tarziu, dupa-amiaza, mai multe grupuri de manifestanti au luat cu asalt sediul Inspectoratului Judetean Sibiu al Ministerului de Interne, unde au incercat sa intre cu forta. Lucratorii MI au ripostat cu salve de avertisment si cu gaze lacrimogene. Cu acea ocazie, acolo s-au inregistrat alti cinci raniti. In cursul noptii de 21/22 decembrie, conducerea Inspectoratului MI din judetul Sibiu s-a instalat in incinta UM 01512, amplasata in apropiere. Aici, in biroul sefului de stat major, si in colaborare cu personalul militar de conducere de acolo, a fost pus la cale un plan comun de cooperare. Atunci s-a stabilit ca fortele MApN (care la 21 decembrie participasera activ la reprimarea marsurilor de protest) sa constituie cordoane de aparare a sediilor Militiei si Securitatii. Acest plan a fost respectat si a doua zi dimineata cele doua institutii au fost protejate, pana in jurul pranzului, de cordoane compuse din elevi ai UM 01512.

ARMATA E CU NOI. Cooperarea cadrelor MApN cu angajatii Ministerului de Interne s-a curmat brusc in dupa-amiaza de 22 decembrie. Mai mult decat atat, incepand cu acea dupa-amiaza, precum si in zilele care au urmat, Revolutia din Sibiu a capatat infatisarea unui adevarat razboi dus de Armata contra angajatilor Ministerului de Interne. La un moment dat, manifestantii au patruns in sediul Militiei, iar ulterior au ocupat si cladirea Securitatii. De la cateva geamuri ale acestor institutii, amplasate peste drum de UM 01512, s-a executat foc de avertisment. In haosul ace-lor momente, salvele de avertisment a fost interpretate de catre militari ca un semn de agresiune indreptat contra lor. Pe fondul zvonurilor despre "teroristii" care ar fi provenit dintre cadrele Securitatii, oamenii de sub comanda lui Dragomir au deschis focul, cu toate categoriile de armament din dotare, asupra Militiei si Securitatii. A fost o canonada cumplita care, cu cateva scurte pauze, a durat intre orele 13:30 si 16:00. Situatia a luat o intorsatura catastrofala in momentul in care o parte din angajatii MI au incercat sa se salveze refugiindu-se in incinta unitatii militare vecine. Multi dintre acestia isi luasera si armele cu ei, fapt care, atunci cand au incercat sa escaladeze gardul UM 01512, le-a creat militarilor impresia ca unitatea lor este luata cu asalt de presupusii teroristi. Atunci si acolo s-a inregistrat cel mai mare numar de victime: 49 de morti si 47 de raniti. Dintre acestia, 27 de morti si patru raniti au apartinut Ministerului de Interne, iar 21 de morti si 36 de raniti au fost civili care s-au aflat mai mult sau mai putin intamplator in raza de actiune a armelor de foc. In schimb, in cadrul UM 01512 s-a inregistrat doar un mort si sapte raniti. Cercetarile ulterioare ale anchetatorilor nu au reusit sa identifice, nominal, pe vreunul dintre cei vinovati de provocarea acelui carnaj. Tot ce s-a putut afla cu certitudine este ca nici unul dintre angajatii MI care si-au pierdut viata cu acea ocazie nu au putut fi acuzati de comiterea unor acte de natura terorista. Slaba consolare post-mortem.

"BAZINUL". In orele care au urmat, uitand parca faptul ca, cu doar putin timp inainte, participase activ la reprimarea demonstrantilor, locotenent-colonelul Aurel Dragomir a devenit brusc un aparator al Revolutiei, preschimbandu-se intr-un "vanator" de teroristi, pe care a fost convins ca i-a identificat printre angajatii MI pe care ii protejase conform planurilor de actiune stabilite in comun. Incepand cu dupa-amiaza de 22 decembrie 1989 si pana in primele zile ale anului 1990, la Sibiu s-a derulat unul dintre cele mai cumplite episoade din intreaga Revolutie. Este vorba despre supliciul indurat de cei peste 600 de presupusi teroristi care, adunati de prin tot orasul, au fost inghesuiti in sala de sport si bazinul de inot al UM 01512. Cei mai multi dintre acestia erau fosti angajati ai Ministerului de Interne. Restul erau civili despre care s-a crezut ca ar putea fi "teroristi". Conform jurnalului de lupta al unitatii, si unii, si altii erau considerati "prizonieri" si, saptamani la rand, au fost tinuti in cele mai crunte conditii: fara mancare si fara apa. Desi multi dintre "prizonieri" erau raniti, ei au fost tinuti pe cimentul inghetat al bazinului, dezbracati si fara sa li se acorde nici un fel de asistenta medicala. Retinuti de prin toate colturile orasului si in cele mai banale imprejurari, ei au fost adusi in unitatea militara "pe banda rulanta" si depusi acolo fara ca cineva sa fi tinut o evidenta clara referitoare la imprejurarile in care au fost retinuti, cine i-a adus si motivele pentru care ei au fost suspectati de terorism. Au fost cazuri cand "prizonierilor" nu li s-au luat in evidenta nici macar datele de stare civila. Benfert Aneliza, in varsta de 62 de ani, a fost retinuta si dusa "la bazin", unde a stat pana la data de 28 decembrie, doar pentru ca avea in buzunarul hainei un spray. Studentii Dinu Serban si prietenul sau Iosif Szakacs au fost retinuti in timp ce duceau gunoiul la un tomberon aflat in apropierea blocului in care locuia primul dintre ei. Incepand cu data de 19 decembrie, subofiterul de militie Ioan Trif era internat in Spitalul Militar Sibiu, cu diagnosticul "discopatie lombara in stare avansata". Cu toate acestea, la 25 decembrie, fiind considerat "suspect", a fost scos cu forta din spital si a fost trimis, cu escorta militara, tot la "bazinul" UM 01512. Acolo a fost retinut pana in ziua de 28 decembrie, in frig si fara nici un tratament medical. Fiecare dintre sutele de presupusi teroristi adusi la UM 01512 are cate o poveste asemanatoare. Conditiilor vitrege in care au fost tinuti cu forta in "bazin" li s-au adaugat si elementele unui veritabil "razboi" psihologic indreptat contra lor: umilinte greu de indurat in conditii normale, la care se adaugau, in fiecare moment, amenintarea cu moartea. In cursul cercetarilor penale, Florentin Bece, unul dintre "suspectii" retinuti in acea perioada, le-a declarat anchetatorilor: "La un moment, in sala de sport a venit maiorul Dragomir, comandantul UM 01512, insotit de patru elevi inarmati cu pistoale-mitraliera. Din cate retin, acesta ni s-a adresat spunandu-ne ca el ar fi «stapanul Sibiului», ca el comanda totul. Apoi s-a adresat militarilor din paza spunandu-le ca, daca unul dintre noi se va ridica sau va incerca sa miste fara sa i se fi dat voie, sa se deschida foc fara somatie si sa ne omoare pe toti". Din cauza stresului, a tensiunii pe care au fost obligati sa o indure acolo, unii dintre cei retinuti au luat-o razna, in urma declansarii unor devieri psihotice de comportament. Acelasi Florentin Bece a povestit anchetatorilor: "Tin minte ca, la un moment dat, ofiterul Dinulescu a sarit in sus si a inceput sa strige ca el vrea sa i se aduca neaparat sarmale". Martorul Ion Gandila a descris si el, in amanunt, acele conditii inumane de detentie: "Ne-a fost administrat un regim de teroare psihologica, in sensul ca militarii care asigurau paza manevrau periodic mecanismele de dare a focului ale armamentului din dotare si ne amenintau ca, la cea mai mica miscare, ne impusca pe toti". Abia iesiti din adolescenta, majoritatea soldatilor si elevilor militari pusi sa-i pazeasca pe "suspecti" s-au purtat cu o aroganta nejustificata si greu de inteles. Martorul Ion Munteanu a relatat: "Dupa mai multe zile de foame, militarii care ne pazeau ne-au aruncat in bataie de joc din propriile farfurii niste resturi de tocana de cartofi direct in bazin". Din relatarile martorilor rezulta ca adevaratul zbir, care s-a comportat in acele zile mai rau decat o fiara, a fost chiar comandantul unitatii, locotenent-colonelul Aurel Dragomir. In acest sens, martorul Dorut Muresan a povestit ca "Dragomir s-a adresat arestatilor, carora le-a spus: «Sunt fiul acestei unitati si am ordin sa rad Sibiul de pe fata pamantului pana la nimicirea tuturor teroristilor»". Pe langa toate aceste torturi, fizice si psihice pe care au fost obligati sa le indure toti cei arestati si "depusi" in bazinul UM 01512, multi dintre ei au fost si jefuiti ca in codru. Haine, bani, ceasuri de mana mai scumpe, bijuterii, toate bunurile pe care le aveau asupra lor cei peste 600 de "suspecti" au fost confiscate si adunate pe o foaie de cort. Putini au mai fost cei care si-au mai putut recupera bunurile care li s-au luat atunci cu japca. Ulterior, nici nu au mai incercat sa si le recupereze. Oamenii au fost multumiti ca macar au scapat cu viata din acel infern.

CAMPANIE

Jurnalul National continua serialul dedicat elucidarii misterelor care inca plutesc asupra unor evenimente de mare insemnatate din culisele rasturnarii regimului Ceausescu si din zilele fierbinti ale Revolutiei din decembrie ’89. Cine i-a ucis pe manifestantii pasnici din 21 decembrie, cine au fost teroristii, cine si de ce a dat fortelor militare ordine contradictorii pentru a se macelari intre ele, cine a purtat razboi electronic impotriva Romaniei, acestea sunt intrebari carora, impreuna cu cititorii nostri, le vom cauta raspuns. Pentru aceasta vom publica documente din arhivele secrete ale Armatei si marturiile unor actori ai acelor evenimente care accepta sa se destainuie abia dupa 15 ani, reconstituind faptele din dominoul punctelor de vedere diverse.

Romanii vor sa afle adevarul despre momente cruciale pentru istoria recenta a tarii. Ei nu accepta rezolutia "autor necunoscut" pusa de magistrati pe dosarele a sute de crime comise asupra unor oameni vinovati doar de a fi dorit o viata mai buna. Pentru ca in lipsa adevarului nu poate fi dreptate, Romania nu-si poate cladi viitorul pe un trecut neelucidat. Se fac in aceasta iarna 15 ani de la Revolutie si, dupa acest rastimp, crimele sunt, potrivit legii, prescrise. Din primavara acestui an, cand Jurnalul National a declansat campania de dezvaluiri, Parchetul a redeschis o serie de dosare ingropate, printre care si pe cel al mortii generalului Milea. Finalitatea demersurilor judiciare este, insa, departe. Si numai opinia publica poate strange cu usa autoritatile, invingandu-le inertia. De aceea, contam pe sprijinul cititorilor nostri, coautori si beneficiari ai demersului nostru jurnalistic. (Valentin Zaschievici)

ARMATA

In rechizitoriul dosarului 59/P/1998, pe baza caruia lt. col. Aurel Dragomir si alti cativa militari au fost trimisi in judecata, procurorii anchetatori afirma ca instalarea conducerii Inspectoratului local de Interne in incinta UM 01512 s-a facut in noaptea de 21/22 decembrie 1989, cu aprobarea lui Nicu Ceausescu, primul secretar al judetului, si cu acordul generalului Ion Hortopan, carora lt. col. Aurel Dragomir le raportase avizul sau favorabil. Cooperarea stabilita conform acelei intelegeri a functionat perfect pana a doua zi, in jurul pranzului. Mai mult decat atat, in dimineata de 22 decembrie, in calitatea sa de comandant al garnizoanei Sibiu, lt. col. Aurel Dragomir a patrulat prin oras cu autoturismul impreuna cu Nicu pentru a observa in mod direct starea de spirit a populatiei si pentru a stabili impreuna masurile care urmau sa fie luate. In acele ore dramatice, in care mitingurile de protest cuprinsesera aproape intreg orasul Sibiu, cele mai multe dintre dispozitivele de mentinere a ordinii au fost organizate de comanda militara a garnizoanei si au fost compuse mai ales din cadre ale MApN.

TEROARE

"Militarii care asigurau paza manevrau periodic mecanismele de dare a focului ale armamentului din dotare si ne amenintau ca, la cea mai mica miscare, ne impusca pe toti" - Ion Gandila, martor

FOTO

COMANDA MILITARA. In acele ore dramatice, in care mitingurile de protest cuprinsesera aproape intreg orasul Sibiu, cele mai multe dintre dispozitivele de mentinere a ordinii au fost organizate de comanda militara a garnizoanei si au fost compuse mai ales din cadre ale MApN

MANIFESTATII. Sibiu - al doilea oras in care s-a aprins flacara Revolutiei

LA BAZIN. Peste 600 de persoane au fost inghesuite in bazinul de inot al UM 01512