Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La doi ani după ce s-a încheiat perioada de implementare a proiectelor și de monitorizare, statul le cere banii înapoi beneficiarilor, pentru reguli care nu au existat în contracte, la momentul semnării. Instanțele de judecată au început să se umple de acțiuni din partea patronilor de hoteluri, pensiuni și restaurante, însă banii oricum le vor fi luați de stat înainte de a se judeca procesele. La final, dacă hotărârile instanțelor vor fi în favoarea afaceriștilor păgubiți, statul ar putea să le spună că nu are banii pe care trebuie să-i dea înapoi, iar în acest caz se va ajunge la situația fără precedent în care patronii trebuie să meargă la Ministerul Economiei cu executori judecătorești și cu jandarmii, să execute silit instituția care a greșit.
Blocajele care au apărut în 2020 și 2021 la depunerea dosarelor de finanțare pentru măsurile de sprijin din partea Guvernului au provenit atât din nepriceperea angajaților statului, cât și din lipsa de experiență a beneficiarilor. Cele mai multe probleme au fost la depunerea dosarelor de finanțare pe Măsura 2, unde s-a creat o platformă la care au avut inițial acces doar cei care aveau informațiile complete și corecte.
La aplicarea Măsurii 2, a-nceput scandalul din primele 15 minute. Sistemul electronic a fost creat în așa fel încât doar cei care știau exact procedura (în general firmele de consultanță) să poată aplica în primele minute, iar banii s-au terminat imediat. Ulterior s-a constatat că cele mai multe dintre firmele care au apucat să se înscrie în sistem nici măcar nu erau din HoReCa, ci erau firme de consultanță, cu un singur angajat, deși Guvernul promisese acești bani companiilor afectate de pandemie, din turism. S-a constatat că au existat firme de consultanță care au putut aplica înaintea altora, dar s-a pus batista pe țambal. Ca să nu mai fie revoltați, o parte a problemei s-a rezolvat prin ridicarea plafonului stabilit inițial pentru acordarea finanțării și până la urmă au fost suficienți bani pentru cei care au aplicat.
Abia în august 2021, Guvernul Cîțu a reușit să deblocheze banii pentru mult-lăudata Măsură 2 de susținere a afacerilor afectate de restricții, după ce anulase deja Măsura 3, care prevedea alocarea unor sume importante pentru investiții. Așa au ajuns să primească bani cei de la care statul îi ia acum înapoi, în urma unor practici abuzive.
Norocoșii din august 2021 dau banii înapoi
Chiar și așa, în august 2021, pe M2 nu au ajuns banii pentru toți cei care ar fi trebuit să-i primească, peste 10.000 de solicitanți rămânând în așteptare pentru alte câteva luni. În decembrie 2021 s-a reluat munca pentru sprijinirea firmelor afectate de restricțiile pandemiei, iar Guvernul promitea rezolvări, apoi s-a introdus Măsura 3. Aceasta a trecut printr-un proces și mai absurd al transformărilor, ajungându-se la dosare ale DNA.
Al doilea impas în acordarea banilor pe Măsura 2 Covid a fost la 6 luni de la semnarea contractelor de finanțare, când mulți patroni din HoReCa au fost somați să depună documentele doveditoare pentru cheltuieli, iar unii nici nu știau că trebuie să facă acest lucru, riscând să dea banii înapoi. Fiind finanțare din bani europeni, s-au aplicat aceleași reguli ca pentru orice alt proiect, iar cei nefamiliarizați cu birocrația de la Bruxelles, mai ales firmele mici care nu au lucrat niciodată cu așa ceva, n-au înțeles care sunt procedurile sau riscurile.
Firmele mici au fost victime sigure
Cei care au înțeles și și-au permis, din punct de vedere financiar, și-au angajat consultanți care să se ocupe de completarea corectă și la timp a tuturor documentelor doveditoare. Astfel, ei credeau că au fost în regulă și că au trecut cu bine de perioada de un an calendaristic luat în considerare, prin contract, pentru implementarea proiectului de finanțare, pe Măsura 2 pentru HoReCa, sprijin Covid.
Au mai trecut doi ani, iar cei care știau că totul a fost în ordine și credeau că nu mai are ce să li se-ntâmple s-au trezit cu un nou control și cu reguli de care nu știau la semnarea contractelor de finanțare, iar acum li s-au calculat prejudicii și dobânzi, unii având de dat înapoi chiar și jumătate din suma primită ca sprijin Covid.
„Mi-au dat decizie de recuperare de 224.000 de lei, plus 25.000 de lei penalități, deși în contract scrie clar că ei sunt în afara contractului, venind cu acest control și cu aceste decizii la doi ani de la finalizarea perioadei de implementare și de monitorizare. În contract scrie clar că perioada este maximum un an calendaristic, formată din 6 luni de implementare și 6 luni de monitorizare. Eu puteam să închid firma și să plec din țară în perioada asta. Ei consideră acum că o parte din cheltuieli sunt neeligibile. Suntem foarte mulți beneficiari care ne-am trezit cu controale de la unitatea de implementare, la doi ani de la finalizarea perioadei contractuale. Noi îi dăm în judecată. Au încălcat contractul și îmi calculează penalități pe doi ani, deși perioada de monitorizare stabilită era de 6 luni”, explică patronul unei pensiuni și al unui restaurant.
Introdus tardiv, aplicat retroactiv
Deși nu se poate aplica retroactiv o regulă introdusă după ce deja s-au finalizat proiectele, statul a venit acum să ia niște sume uriașe de la patronii care au beneficiat de sprijin. Acest proprietar de pensiune și de restaurant va pierde jumătate din suma acordată de stat ca sprijin în 2021, după ce abia a reușit să-și revină și să facă noi angajări.
În aceeași situație sunt mulți alții, chiar dacă au și plătit specialiști care să-i ajute să nu greșească în cheltuirea banilor, pentru a nu plăti penalități. Dar regulile s-au schimbat după implementare, ceea ce încalcă absolut toate principiile juridice posibile.
„În contract, în procedură și în ordinul ministrului scrie că dacă se constată nereguli financiare, se emite decizie de recuperare pe suma respectivă, plus dobânzi, dar una e să iei dobânzi pe 6 luni și alta e să le iei pe 2 ani și 6 luni. Ei au dat banii în august 2021, i-am cheltuit obligatoriu în 6 luni, iar până în iulie 2022 a fost monitorizarea, perioadă în care eu am fost obligat să păstrez același număr de angajați și să nu închid afacerea. Eu am angajat chiar în plus și m-am extins. Dar ei spun acum că banii au fost dați doar pentru codul CAEN principal, iar noi am făcut plăți și pentru cele secundare. Ei nu au menționat așa ceva în contractul pe care l-au făcut cu noi. Avem 16 coduri CAEN și este normal să fie așa”, explică același beneficiar.
Vor executa silit Ministerul Economiei
În contractele semnate cu Ministerul Economiei se mai specifică și faptul că se vor putea cere banii înapoi doar în urma unei hotărâri judecătorești, dar statul va pune popriri, pentru că trebuie să fie acoperită gaura de la buget, apoi toți cei care vor chema Ministerul Economiei în judecată vor rămâne cu paguba, pentru că procesele se vor judeca în cel puțin trei ani, apoi există posibilitatea ca statul să le spună că nu are bani la buget, pentru a-i da înapoi, iar păgubiții vor mai avea la îndemână o singură procedură, în acest caz: executorul judecătoresc.
Asta înseamnă că sute de patroni s-ar putea duce la Ministerul Economiei cu executorii judecătorești și cu jandarmii, pentru a aplica executarea silită. Chiar și așa, fiind vorba despre un proces împotriva statului, s-ar putea întinde pe perioade mult mai lungi, iar în instanțele de judecată se întâmplă foarte des să nu se dea și motivarea hotărârilor. Fără motivare nu se poate face executarea silită. De aici începe un nou circ legat de efectele dezastrului provocat de implementarea Măsurii 2 de sprijin pentru HoReCa.
Sprijinul a fost blocat de la început de birocrație
Toate măsurile de sprijin pentru HoReCa pentru pierderile suferite în pandemie au fost aplicate cu scandal și cu blocaje, încă de la început. Măsura 1 a fost o bătaie de joc: un ajutor de numai 2.000 de euro, pentru cine a depus cerere. Multe IMM-uri s-au bucurat și de acest ajutor și au luat banii. Apoi a venit Măsura 2, ca un coșmar de care patronii din HoReCa nu scapă nici acum.
Măsura 3 a venit cu și mai multe probleme, fiind blocată de fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, trimisă la DNA, apoi preluată de fostul ministru al Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, același care a scris și PNRR, tot cu dedicație pentru firmele de consultanță. DNA și-a pierdut astfel calitatea în ancheta pe care o deschisese, după ce Măsura 3 a fost refăcută, fiind redenumită de Ministerul Fondurilor Europene, unde a fost transferată, ca Măsura 4.1.1. Dar după ce a căzut Guvernul Orban 2, a mai fost nevoie de un an până când fosta Măsură 3 să se finalizeze și până să se voteze o Ordonanță de Urgență, pentru aplicarea ei.
Măsura 3 trebuia să se refacă, astfel încât să se poată da de cinci ori valoarea cifrei de afaceri din anul 2019 fiecărei firme afectate de pandemie, dar nu mai mult de un milion de euro, bani pentru investiții în modernizare și retehnologizare.
Când Măsura 3 de la Ministerul Economiei a devenit Măsura 4.1.1., fiind preluată de Ministerul Fondurilor Europene, firmele cu adevărat afectate de restricțiile impuse de Guvern în perioada pandemiei au devenit din nou neeligibile pentru a primi banii de investiții, fiind favorizate IMM-urile cu un singur angajat mai ales firme de consultanță și de IT care nu au suferit pierderi în perioadele cu restricții.
Patronatele din turism au arătat că echipa care a rescris Măsura 3, după scandalul inițial de la lansarea acesteia și intervenția DNA, de fapt a transformat măsura în ajutor pentru alte companii, defavorizându-le chiar pe cele pentru care ar trebui să se dea banii. Mai mult, punctajul acordat privind scăderea ratei profitului operațional aferent exercițiului financiar 2020 în raport cu exercițiul financiar 2019, ținând cont de valorile rezultatului exercițiului financiar ca urmare a crizei COVID era stabilit la maximum 35 puncte acordate pentru cea mai mică scădere a ratei profitului - criteriu care, practic, elimina sectorul HoReCa, favorizând afacerile din alte domenii.
