Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce – medical vorbind – am păstorit ani mulţi la poala obcinelor, pot spune cu certitudine că prostia bucovineană – spre deosebire de cea banal-generală, integratoare – are o făloşenie aparte. Una sintetizată – la numeroşi dintre pacienţii mei – prin starea izmenelor, ce răsăreau irevocabil învinse de sub impecabilele straie albe, imaculate, ornate cu nelipsitele bundiţe “cu dihori”. După îndelungă şi uneori acută folosinţă, aceste veşminte blânde se dovedeau foarte lesne de luat dimineaţa: cu galbenul în faţă şi maroul în spate. Altcumva, oameni şi ei, ca toţi românii: agitaţi, hulpavi, băutori, falnici, atoateştiutori, pripiţi şi gureşi, însă – o spun iar – extrem de făloşi.
Fireşte că şi politicienii ţinutului sunt la fel de mândri. Şi, deşi nu i-am consultat chiar pe toţi, apucăturile unora îmi dau serioase bănuieli în privinţa uşurinţei cu care îşi orientează izmenele dimineaţa. În rest, şi ei sunt ca mai toţi cocoţaţii din politică: au numai năzăriri în loc de proiecte, iar închipuielile despre ei înşişi ţin locul virtuţilor şi priceperilor moderne. Graţie opincii originare fac “în direct” demonstraţii de cosit, muls vaca, săpat şi crăpat lemne, dând de înţeles că – deşi au ajuns “domni”, deşi sunt “altceva”, se pricep şi la astfel de lucrări “populare”. Pe când, doar nişte ţărănoi fiind, numai la astea se pricep cât de cât. Negustând marea cultură, se dau drept “oameni simpli” – nici nu au încotro! –, însă, prea simpli fiind, fac mare caz de “tradiţii şi obiceiuri”, elogiind şi încurajând doar folclorul, autorul anonim şi artiştii din popor, singurii în faţa cărora nu au complexe.
La vanitatea lor faptul e de înţeles: nu ar mai putea “străluci” nicidecum alături de un cineast consacrat, un scriitor bun, un virtuoz al harfei, un artist plastic de renume, un actor adulat ori lângă un savant erudit. Or, pe lângă badea Gheorghe care le zice din fluier, bătând ţărâna cu opincile, el, prima generaţie cu pantofi şi costum Armani – stând pe şuncile turgescente ca aruncat cu furca –, aproape că pare “cineva”...
În urmă cu mulţi ani, un prieten francez care trăise ceva vreme în România, având adesea treabă prin Bucovina, îmi spunea: “Crezi că noi, francezii, nu avem obiceiuri, tradiţii, folclor? Avem din belşug. Însă suntem conştienţi că nu prin această cultură, pitorească oarecum, francezii pot însemna ceva în patrimoniul marii culturi universale. De aceea, Parisul a devenit simbolul afirmării oamenilor cu vocaţie. La voi văd de atâţia ani: parcă nimeni în contemporaneitate nu mai produce nimic notabil. Ieşiţi în faţă, până la saţietatea oaspeţilor, numai cu folclor, cu obiceiuri – unele destul de stranii şi lipsite de virtuţi spirituale şi estetice –, vă lăudaţi numai cu mânăstirile din nordul Moldovei... Ca şi când nu aveţi mare cultură, oameni moderni, talentaţi şi de anvergură. De aceea vă părăsesc ţara indivizii de valoare, validându-se aiurea, fără dorinţa repatrierii. Dar pentru a schimba ceva, ar trebui să aveţi altfel de lideri, nu numai ţărănoi şi ţoape”.
Ameţit de succesul caligrafiei cu oi pe dealuri şi plin de bucovineană mândrie, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, pedelistul Gheorghe Flutur, a anunţat presa că de Crăciun va invita 75 de ambasadori la Gura Humorului, să îi delecteze cu tăierea porcului în Bucovina, după datinile locale, faptul urmând să se întâmple “în ograda unui gospodar”. Dar, pe lângă această rafinată ofertă, instituţia pomenită mai este autoarea câtorva iniţiative ce merită cântărite şi apreciate la adevărata lor valoare, câtă o fi ea.
După ce la etajul clădirii CJ şi-a ornat intrarea în propriul birou cu o “poartă bucovineană” (cu stâlpi prismatici lăcuiţi şi draniţă, dând direct în holul cu covoare persane) şi cu o vitrină cu port popular, Gheorghe Flutur a decis ca de Crăciun să întâmpine ambasadorii cu o variată ofertă de “porţi bucovinene”, diverse modele şi din diverse materiale, după cum li s-a năzărit tâmplarilor: fără acoperiş (asemenea unor porţi de fotbal), cu stâlpi din lemn rotund şi motive orientale sculptate din topor, altele cu acoperiş din draniţă unsă, dar cu stâlpi piramidali cu “solzişori” vopsiţi, unele cu îndemnuri scrise, gama fiind în creştere. Toate vorbind, prin dimensiunile ciclopice, despre “unitatea” stilului “bucovinean-paranoic”.
“Der Bauer isst nur was er weiss” (“Ţăranul mănâncă numai ce cunoaşte”) zice un proverb german, pentru ţăran faptul fiind unul normal şi onorabil. Când însă aplicaţia figurativă a zicalei îl priveşte pe ţărănoiul ajuns la demnităţi publice, ea devine apăsătoare, dacă nu chiar periculoasă. Fiindcă ţărănoiul ajuns şef serveşte tuturor, vor-nu vor, unicul fel de “mâncare” pe care îl ştie.
Citește pe Antena3.ro
În parcul dendrologic “Ariniş”, cu tihnitele sale alei pietonale, la iniţiativa CJ Suceava – fără consultarea cetăţenilor – s-au montat şine de cale ferată. Nu delicatele şine de “mocăniţă”, cum pretinde Gheorghe Flutur, ci ditamai şinele normale, pe traverse ghiolbane de stejar. Motivul e simplu: lipsesc ambele componente ale “sistemului”: atât locomotiva “mocăniţă”, cât şi şinele acesteia. Drept care, pe grosolana cale ferată, ocupând strident asfaltul aleilor pietonale, s-a montat şi o urâtă fierătanie pufăitoare.
Umblă vorba că, spre a proteja urechile ambasadorilor de amarnicul guiţat al porcului înjunghiat, precum şi ochii acestora de kitschurile cu pretenţii de autenticitate, CJ Suceava va servi acestora cantităţi apreciabile de ţuică fiartă. În acest fel, ambasadorii nu-şi vor da seama de multe realităţi jenante. Cum, din acelaşi motiv, nu şi-a dat seama nici preşedintele Băsescu (aflat în vizită în Bucovina) că “gospodarul” îmbrăcat în neaoş strai, servindu-l la masă, nu era “badea” Gheorghe Niţă (cum fusese prezentat), ci domnul Niţă. Preşedintele filialei locale a PDL, patron al firmei de lactate “NIRO” şi director al Întreprinderii de Drumuri, numit pe funcţie de guvernarea portocalie. Veterinar de profesie. Priceput, din acest ultim motiv, mai ales la tăierea porcului. Aşadar, Doamnelor şi Domnilor Ambasadori, “A bon entendeur, salut!”.
