Sursa revoltei nu a fost Laszlo Tökes

Senatorul Sergiu Nicolaescu a inserat in cateva dintre volumele sale pe tema Revolutiei un pasaj dintr-un raport al Securitatii.

ATITUDINE. Autoritatile au incercat sa sparga grupurile de protestatari pe care tot ele le adusesera

GREUTATILE. Timisorenii s-au adunat incet-incet, nemultumiti de conditiile de trai de care aveau parte

"Concomitent au aparut si au inceput sa se manifeste tot mai insistent si unele grupuri de tineri cu infatisari si tinute diferite ce pareau a nu apartine cetatenilor orasului. De mentionat ca aceste grupuri solicitau pasapoarte, vize, precum si caldura si alimente. Totodata, acestia incitau la actiune, solicitau si altor persoane sa se alature lor, iar daca cetatenii respectivi ii refuzau erau etichetati ca lasi si fricosi. S-a incercat folosirea ca tribuna a unui tramvai oprit. Printre enoriasii ce se miscau in jurul casei parohiale, organele de filaj au identificat agenti ai spionajului strain care incercau sa-si piarda urma in multime."

RAPORT SUMAR. Cercetarea facuta la 14 ani dupa Revolutie arata ca raportul Securitatii invocat de Comisie este o sinteza care acopera evenimente petrecute pe durata a mai multor ore ale zilei de 16 decembrie. Asocierea lejera a aparitiei "grupului de tineri" ceva mai hotarati cu revendicarile lor - pasapoarte, vize, caldura si alimente - este incorecta. Pasapoarte si vize cereau doar cele doua femei apatride, cunoscute in Timisoara de mai toata lumea, caldura si alimente a fost tema primului grup mai serios adunat in fata casei parohiale, care era format din sindicalistii primarului Mot, grupul de tineri a aparut dupa-amiaza tarziu si s-a manifestat cu hotarare o data cu inserarea, iar oprirea tramvaiului si identificarea unor agenti ai spionajului strain s-au intamplat seara, dupa ce miscarea s-a mutat in Piata Maria. Declaratiile fostilor lucratori de Securitate inregistrate dupa 14 ani de la evenimente si dupa ce au trecut prin inchisoare si procese trucate se indreapta astazi spre imagini mai realiste, lucide, spre consideratii mult mai obiective.

CONTROLUL. Mult mai importanta decat relatarile "fierbinti" ale anului 1990, infierbantate de tendinta spre epopee eroica a revolutionarilor si spre exagerarea pericolului din partea ofiterilor care trebuiau sa se apere cumva in niste procese politice, este faptul ca incidentele din zilele de 14, 15 si din dupa-amiaza zilei de 16 decembrie nu au fost provocate de Laszlo Tökes in nici un fel, ca Securitatea nu a inregistrat nici o legatura a lui cu vreo agentura in aceasta perioada, nici un fel de instigare la revolta din partea vreunui agent strain. Acestia existau, erau monitorizati cum se invarteau prin jurul casei pastorului reformat, dar de cele mai multe ori comunicau ce se intampla sau inventau informatii din oras, de la diferite adrese. Pana in dupa-amiaza zilei de 16 decembrie, Securitatea a controlat foarte bine campul informational si zona de misiune. Dupa orele 15:30-16:00, cand apar sindicalistii, dupa ce conducerea Securitatii Timis ia legatura cu Bucurestii si dupa ce este informat colonelul Ratiu la Directia I, in fata casei lui Tökes este activata o retea de informatori ai Securitatii romane, avand misiunea sa se integreze grupului de manifestanti si sa informeze asupra intentiilor acestuia. Primele informatii provenite de la retea dezvaluiau faptul ca sindicalistii au devenit nemultumiti, ca s-au asociat micului grup preexistent, comentand critic masura de a fi adusi acolo, apoi intarzierea salariilor, greutatile pe care le au si ei acasa. Deja in jurul orei 16:00 colonelul Sima si maiorul Tinu informeaza Comitetul Judetean de Partid ca grupul de persoane din Strada Timotei Cipariu s-a marit la aproximativ 200 de persoane, ca sindicalistii au pactizat cu primii manifestanti si ca se contureaza un nucleu "asemanator celui de la Brasov". Conform marturiilor culese de autor de la fosti ofiteri de Securitate implicati in evenimentele de la Timisoara, Securitatea a intuit inca din jurul orei 16:00 ca manifestatia se va indrepta spre sediul Comitetului de Partid pentru a demonstra si, probabil, devasta la fel ca la Brasov. Aceasta intuitie a provenit din culegerea informatiilor in mijlocul manifestantilor, unde se discutau aprins temele sociale cunoscute si valabile in orice colt al tarii: lipsa de alimente, lipsa caldurii in case, cozile la benzina, dar mai ales neplata salariilor la timp sau diminuarea lor pentru nerealizarea planului.

FARA CHEF. Datele culese de la informatori aveau caracterul unei descrieri de situatie relativ calma, dar in tonul tipic al discutiilor la margine de trotuar in care oamenii se vaita, isi dau cu parerea, isi povestesc tot felul de necazuri. Informatorii ieseau din multime si sunau de la telefoane publice sau se duceau acasa si nu se mai intorceau la casa parohiala. Este un semnal ca situatia de acolo nu era alarmanta sau, cum aveau sa recunoasca dupa Revolutie ofiterii, un simptom ca informatorii nu mai aveau chef sa ramana legati de angajamentele lor. Oricum, in fata casei parohiale nu era vorba de mii de oameni, cum eronat s-a afirmat. In jurul orei 17:00, Lorin Fortuna si Claudiu Iordache se duc si ei in Strada Timotei Cipariu, impreuna cu familiile. Probabil ca multi dintre timisorenii prezenti au venit acolo din curiozitate. In aceleasi informari telefonice a aparut si amanuntul ca la alimentara din Piata Maria se adusese bere, dupa foarte mult timp, si ca multi au cumparat si au consumat-o pe loc. In zilele de 15 si 16, la Timisoara in intreprinderi s-au platit salarii (chenzina), majoritatea salariatilor primind sume reduse procentual din cauza neindeplinirii planului. Desi ulterior s-a incercat specularea acestui detaliu ca facand parte dintr-un plan, aprovizionarea cu bere dupa mult timp in care acest produs lipsise a fost pur intamplatoare, fapt pe care l-a verificat chiar Securitatea. Institutia care s-a ocupat din ordin de supravegherea aprovizionarii corespunzatoare cu alimente a Timisoarei pentru Sarbatorile de iarna a fost Militia.

CURAJ. Prezenta unor persoane aflate sub influenta alcoolului in astfel de situatii nu trebuie sa creeze proteste rituoase si nici speculatii ca se incearca minimalizarea revoltei, compromiterea revolutionarilor si, eventual, adoptarea pozitiei aberante a lui Ceausescu fata de timisorenii care s-au revoltat atunci, ca erau betivi, huligani sau agenti straini. Consumul de alcool in strada, in frig, in mobilizarea curajului este o realitate cunoscuta de oricine doreste sa-si pastreze obiectivitatea si refuza ipocrizia. Nu ne-am fi oprit asupra acestui detaliu daca nu ni s-ar fi parut, in ciuda frivolitatii sale aparente, mai important decat alte detalii. Cititorul este invitat sa nu uite ca asupra modului in care s-a produs explozia de nemultumire din Piata Maria au existat in presa, imediat dupa victoria revoltei populare, si alte opinii, care au indicat si alta provenienta a violentei: oameni drogati, agenti si instigatori straini, diversionisti ai Armatei sau Securitatii, care au inscenat totul ca sa provoace represiunea. Acestea sunt aberatii de pe cealalta parte a baricadei. Cititorul are astfel la dispozitie posibilitatea de a alege singur in ce masura agitatia din Piata Maria a fost provocata de diversionisti profesionisti sau de niste oameni nemultumiti de conditiile de viata, intre care unii se incalzisera cu bere la sticle de 1 kilogram si prinsesera curaj.

MANIFESTANTII. In jurul orei 17:00 din dupa-amiaza spre seara zilei de 16 decembrie, in zona Strazii Timotei Cipariu si a Pietei Maria se stransesera aproximativ 200-300 de persoane. Cifrele participantilor la incidentele de seara spre noapte sunt 800 de persoane (estimarea Securitatii) sau aproximativ 1.000-2.000 (estimarea unor revolutionari). Felul in care a evoluat constituirea masei de protest din Strada Timotei Cipariu poate fi reconstituita pana la un punct din marturiile - altfel destul de putine si vagi - ale unor participanti intervievati de Titus Suciu si de Marius Mioc. Astfel, Sandu Hanus trece pe acolo dupa ora 14:00 si vede aproximativ 80-100 de persoane. Se duce acasa si seara afla de la soacra sa ca se adunasera, dupa ora 18:00, peste 2.000 de persoane (cifra exagerata). Studentul israelian Cristian Bogdan ajunge la fata locului in jurul orei 16:30 si apreciaza grupul la ceva mai multi de 100 de oameni. Dupa ora 16:00 ajunge in Piata Maria si martorul Gheorghe Curpas, care se posteaza langa balustrada refugiului pentru pietoni din statia de tramvai a Pietei Maria si priveste in lungul Strazii Timotei Cipariu. El afirma ca erau mai putin de 200 de persoane si ca in momentul in care a hotarat sa patrunda in multime a recunoscut foarte usor ca adunarea era intesata cu oameni ai Militiei in civil. Pe cativa chiar ii cunostea: "Un oarecare Enache, un plutonier ce lucrase la Militia din Remetea, de un timp activand la municipiu, capitanul Radulescu, de la Militia economica, si un altul pe care stiu ca-l cheama Roman". Martorii selectati de Marius Mioc isi incep relatarile dupa ora 17:00, ora care se pare ca a reprezentat un fel de prag al evenimentelor. Oricum, pentru a identifica cat mai bine evolutia multimii, orice numar de persoane in preajma cifrei de 100, invocat de martori, se refera la urmatoarea componenta: informatorii Securitatii, filajul, micul grup de enoriasi (8-12 persoane), cativa cetateni curiosi sau intim solidari cu Tökes (aproximativ 20-30) si grupul masiv de sindicalisti adus de primarul Mot (60-70 de persoane). Dincolo de aceste cifre sunt cei care se aduna dupa ora 16:00 din curiozitate, vazand multimea neobisnuita din fata casei lui Tökes (majoritatea), cei cativa care au afirmat dupa Revolutie ca asteptau un prilej pentru a-si manifesta protestul si grupul de tineri energici care apare si face prima agitatie.

FRICA LUI TÖKES. 16 decembrie, dupa ora 17:00. La cateva minute dupa ora 17:00, in zona de adunare se produce un eveniment pe care il consideram determinant. Laszlo Tökes iese de mai multe ori la fereastra sau transmite prin apropiatii sai multimii sa plece din fata casei. In pofida teoriilor despre incitare cu care a fost intoxicata si Comisia senatoriala si presa, Laszlo Tökes a actionat in seara zilei de 16 decembrie pentru incetarea manifestatiei si parasirea strazii. Conform enoriasului Gazda Arpad, care se afla in casa cu Tökes, acesta a considerat adunarea din fata casei sale o provocare a Securitatii (este posibil sa fi aflat de cei 60-70 de sindicalisti) si a iesit de mai multe ori cerand oamenilor sa plece, sa se duca acasa, pentru ca este in siguranta si nu-l ameninta nimeni. El respecta intelegerea din ziua precedenta cu primarul Petre Mot. De altfel, dimineata aparusera geamgiii si pusesera geamurile care lipseau, Tökes fusese aprovizionat cu lemne si alimente, iar doctorii venisera sa o consulte pe sotia insarcinata a pastorului. Colonelul de Securitate Pele confirma scena: "Tökes indemna oamenii sa se imprastie, le vorbea din geam, probabil ca s-a speriat ca s-a adunat atata lume". Aceasta scena a avut un anumit echivoc. Nucleul de adepti ai lui Tokes a inceput la un moment dat sa scandeze "Libertate!", fiind vorba de "libertate" pentru pastorul reformat. Acest strigat a fost interpretat apoi ca un strigat de libertate pentru poporul roman impotriva lui Ceausescu. Nici o legatura. Conform marturiei celui mai serios si echilibrat martor de la Timisoara, Miodrag Milin, Tökes iese la fereastra, "a facut apoi semn si le-a zis: «Dar eu sunt liber!». Lumea din fata insa a intrebat: «Cine este in spatele dumneavoastra?». Pastorul a propus sa vina cinci persoane, ca sa se convinga. Nu a mers nimeni". Fara indoiala ca dezamorsarea legendei cu securistii care sunt in spate nu convenea, de aceea nu s-a dus nimeni atunci sa verifice.

ZVONUL. Oamenii au fost incitati sa scandeze in continuare, fapt care l-a deranjat pe Tökes. "Acesta a iesit la geam, zicand: «Plecati acasa, nu va periclitati viata pentru mine, nu ma vor lua, mi-au dat asigurari»". In fata interventiilor repetate ale lui Laszlo Tökes de a fi lasat in pace, din multime se lanseaza ideea ca pastorul este cumva prizonier al Securitatii, ca este fortat de securistii care se afla inauntru sa dezamorseze adunarea. Este firesc sa acceptam ca oamenii care venisera sa se solidarizeze cu pastorul erau contrariati ca acesta, de fapt, ii gonea. "Domnul Tökes - povesteste martorul Gheorghe Curpas - a aparut la fereastra pe la 17:00 si un sfert, spunand celor de jos: «Fratilor, nu sunt in pericol, nu e inauntru nici un securist!». N-a prea fost crezut, un tanar a si incercat sa patrunda pe fereastra, altii ii bateau la usa, toti crezand ca pastorul se gasea sub amenintarea organelor de represiune. Pentru ca oamenii de la usa au insistat, dupa un timp, pastorul a aparut din nou: «Fratilor, repet, nu sunt in pericol. Pe de alta parte, v-as ruga sa ma lasati sa-mi pregatesc predica pentru maine. Stiu, vreti sa ma ajutati, dar imi faceti numai greutati. Repet, nu sunt in pericol. Daca vreti sa va convingeti, formati o delegatie de trei insi... »". Martorul Matei Adrian Kah da mai multe detalii, intre care unul pare semnificativ - in imobil au intrat mai multi cetateni, scotocind prin incaperi in cautarea securistilor. Comicul scenei vine si din faptul ca la ora aia securistii se retrasesera din multime si ascultau in casti amuzati comentariile zelosilor.

Apoi Kah A.M. identifica "un tip bine aburit, care sustinea ca-l apara pe pastor", lucrator la intreprinderea Electromotor. Agitatia devine mai mare cu cat inteleg mai bine ca Tökes ii goneste. El va declara mai tarziu: "Crezand ca procedez cum trebuie, pentru ca oamenii erau din ce in ce mai agitati, i-am sfatuit de mai multe ori sa mearga acasa. Era tarziu, nu mai puteau fi struniti, incepusera sa scandeze lozinci, de-acum numarul romanilor era, poate 80%, se adunasera deja cateva mii (sic!) si voiau parca altceva, altceva decat sa ma pazeasca pe mine. Se conturase, adica, o stare revolutionara, de altfel oamenii m-au chemat, m-au chemat intre ei, in mijlocul lor". Laszlo Tökes ii refuza. Cativa tineri din anturajul sau ii gonesc pe un ton mai ferm, cerandu-le sa se duca in alta parte. Grupul de agitatori se instaleaza in Piata Maria.

NOUA CAUZA. Esecul cautarii securistilor din casa lui Tökes, dar mai ales demersurile insistente ale acestuia de a fi lasat in pace au avut un efect asteptat asupra agitatorilor acelei multimi. Ei au pierdut la scurt timp dupa ora 17:00 din ziua de 16 decembrie CAUZA care le alimenta agitatia. Practic, cazul Tökes se inchide aici. Infuriati ca au ramas fara o Cauza, agitatorii sau cei mai curajosi si indarjiti revolutionari - cum dorim sa-i numim - cauta rapid o alta Cauza. Aceasta se afla la indemana si se tot acumulase in orele de discutii, incalzire cu bere si agitatie din fata casei. Este clipa in care interesul pentru pastorul reformat Laszlo Tökes se transfera protestului social. Teza conform careia sursa revoltei de la Timisoara si a Revolutiei in general este Laszlo Tökes este falsa. Revolta a inceput la Iasi, avand un puternic caracter politic, si a renascut la Timisoara prin tentativa unui grup dur, aflat in legaturi cu Ungaria de a prelua de la cei cativa romani revoltati protestele lor cu caracter social. Desi insusi martorii subliniaza ca intreaga desfasurare a incidentului a fost filmata si inregistrata de Securitate si in consecinta aceasta detine probele realitatii, fostii ofiteri afirma in continuare ca nu s-a strigat nici o lozinca anticeausista in fata casei lui Tökes. Chiar si martori care insista sa afirme ca lozincile anticomuniste au existat inca de acolo subliniaza ca pastorul Laszlo Tökes nu s-a asociat acestora, ci, dimpotriva, a cerut ca asa ceva sa nu fie legat de el. Rapoartele de filaj si inregistrarile audio-video ale Securitatii, precum si marturiile fostilor ofiteri concorda in a sublinia ca primele manifestari zgomotoase de dupa ora 17:00 au avut un caracter exclusiv social si ca s-a strigat "Vrem lapte!", "Vrem paine!", "Vrem caldura!", ca s-a incercat timid interpretarea cantecelor "Desteapta-te, romane!" si "Hora Unirii".

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO, 2004.

FARA LEGATURA

"Mult mai important decat relatarile «fierbinti» ale anului 1990, infierbantate de tendinta spre epopee eroica a revolutionarilor si spre exagerarea pericolului din partea ofiterilor care trebuiau sa se apere cumva in niste procese politice, este faptul ca incidentele din zilele de 14, 15 si din dupa-amiaza zilei de 16 decembrie nu au fost provocate de Laszlo Tökes in nici un fel, ca Securitatea nu a inregistrat nici o legatura a lui cu vreo agentura in aceasta perioada, nici un fel de instigare la revolta din partea vreunui agent strain. Acestia existau, erau monitorizati cum se invarteau prin jurul casei pastorului reformat, dar de cele mai multe ori comunicau ce se intampla sau inventau informatii din oras, de la diferite adrese. Pana in dupa-amiaza de 16 decembrie, Securitatea a controlat foarte bine campul informational si zona de misiune." - Alex Mihai Stoenescu

SINDICALISTII

"Dupa orele 15:30 - 16:00, cand apar sindicalistii, dupa ce conducerea Securitatii Timis ia legatura cu Bucurestiul, in fata casei lui Tökes este activata o retea de informatori ai Securitatii avand misiunea sa se integreze grupului de manifestanti si sa informeze asupra intentiilor acestora. Primele informatii provenite de la retea dezvaluiau faptul ca sindicalistii au devenit nemultumiti, ca s-au asociat micului grup preexistent, comentand critic masura de a fi adusi acolo, apoi intarzierea salariilor, greutatile pe care le au si ei acasa. Deja in jurul orei 16:00 colonelul Sima si maiorul Tinu informeaza Comitetul Judetean de Partid ca grupul de persoane din strada Timotei Cipariu s-a marit la aproximativ 200 de persoane, ca sindicalistii au pactizat cu primii manifestanti si ca se contureaza un nucleu «asemanator celui de la Brasov»." - Alex Mihai Stoenescu