Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O zi în care muzica autentică a cucerit Satul din Oraş. O sîmbătă minunată cu Tarafuri şi fanfare, la Muzeul Naţional al Satului, cu Jurnalul Naţional.
Eveniment - Muzeul Satului, în sărbătoare
O zi în care muzica autentică a cucerit Satul din Oraş. O sîmbătă minunată cu Tarafuri şi fanfare, la Muzeul Naţional al Satului, cu Jurnalul Naţional.
Muzica din vatra satului a răsunat iar în inima Bucureştiului. Capitala a renunţat la pudratul nasului şi şi-a luat opincile în picioare. Cu strune, alămuri şi gordune, Jurnalul Naţional i-a invitat pe bucureşteni la cea de-a doua ediţie a Festivalului Tarafuri şi fanfare. O sîmbătă minunată, plină de veselie, de joc şi voie bună la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”.
Pentru oameni buni. Să fie voie bună! Să joace oamenii! Să salte sufletele’n Cer! Să fie tarafuri şi fanfare! La chemarea Jurnalului Naţional, a lui Grigore Leşe şi a Marelui Sat, sîmbătă au venit la Muzeul Satului păstrătorii unei muzici minunate. Au venit Ţîpuritorii din Oaş, a venit Ionu lu’ Grigore, zis Paganini, Taraful lui Gaciu din Soporu de Cîmpie, Taraful din Mociu, Taraful din Greceşti, Taraful din Morunglav. Românii din afara graniţelor şi-au trimis şi ei reprezentanţii, a venit Fanfara din Coştei, Serbia. Ţîpurituri, chiuite, de ascultare, hore, sîrbe... dar ce n-a fost! Oameni mii au venit la Muzeu. Cei care ştiau de festival au venit la punct fix, ceilalţi, veniţi în vizită la Muzeu, au rămas şi ei răpiţi de frumuseţea celor văzute şi mai ales auzite. Oşenii au adus cu ei o muzică ce parcă invocă un trecut de necuprins cu mintea omenească. Un trecut care comprimă ideea de românitate, de sentimente şi apartenenţă la un neam binecuvîntat. Acum... neamul e binecuvîntat... probleme sînt cu oamenii lui... Fanfara din Coştei, Serbia, a venit cu muzica românilor din altă ţară. O muzică de esenţă românească, dar cu influenţe sîrbe şi chiar occidentale. Alămurile fanfarei denotă importul unor instrumente folosite într-un trecut din ce în ce mai îndepărtat la marile curţi imperiale. O muzică de te mîngîie pe suflet şi te îndeamnă cel puţin să baţi din picior... Pe scenă s-au perindat toate formaţiile amintite. Iar şi iar. Grigore Leşe îi chema pe fiecare. Le vorbea, discuta, cînta, juca cu ei. Cînd te obişnuiai cu Ionu lu’ Grigore, zis Paganini, pe scenă apărea Taraful din Morunglav, Olt. Şi tot aşa. Emoţii peste emoţii... peste joc şi peste voie bună. Un public frumos, emotiv, ce a răsplătit cu aplauze toate reuşitele acestor oameni, artişti adevăraţi, chiar dacă vin din vatra satului şi nu de la vreo şcoală înaltă de muzică. Instituţiile lor sînt nunţile, cumetriile, crîşmele, botezurile. Dau examene mereu. Şi trebuie să le ia, altfel nu-şi primesc banii tocmiţi. Au dat examen şi la noi, la tarafuri şi fanfare... l-au trecut cu brio, cu Magna-cum-aplauze-multe!
Sfîrşitul zilei a aparţinut Tarafului din Greceşti. Şi-au încordat viorile de-au sărit scîntei din ele. Au jucat românii... ceva de speriat! Ce talente de dansatori îşi descoperă fiecare cînd are o muzică bună şi încă un om lîngă, pus şi el pe dănţuială... aşa ceva... Doar la Tarafuri şi fanfare. Ziua Unu.
Un proiect de suflet. Jurnalul Naţional a plecat anul trecut la drum cu Festivalul Tarafuri şi fanfare. Două zile de vis în care inimile au bătut în ritm de joc şi-n care sîngele celor prezenţi şi-a luat parcă o doză de românism. Vechi legături cu pămîntul s-au reînnodat. Bucureştenii şi-au redescoperit talentul de dansatori, de dănţăuşi. Un eveniment despre care s-a vorbit mult şi care a rămas în sufletele multora. Anul acesta ne-am propus să depăşim succesul avut anul trecut. Jurnalul Naţional este mai învăţat acum, a evoluat. Iar Tarafuri şi fanfare a devenit copilul nostru, al celor de la Jurnalul. Un copil pe care dorim să-l creştem cît mai frumos, cu cît mai multe ediţii, cu oameni minunaţi pe scenă, dar şi în public. La Tarafuri şi fanfare vin oameni deosebiţi, vin cei cu sufletul ştampilat în româneşte. Am reuşit să atragem alături oameni de mare valoare, români adevăraţi. Unul dintre ei este Grigore Leşe, amfitrionul primei zi de festival. Maramureşeanul a venit cu tolba plină de poveşti, de vorbe meşteşugite şi cu horile-i pregătite. A adus cu el oameni pe care i-a cunoscut de-a lungul anilor în care a colindat ţara în căutare de autentic, de portiţe spre Cer, de inimi curate semnate în tricolor.
Astăzi este cea de-a doua zi de festival. La Muzeul Satului, de la ora 12:00, vă aşteptăm pentru o nouă zi de veselie, voie bună şi muzică românească autentică. O nouă zi de ţinut minte. De pus în rama sufletului. Pentru voi, de la Jurnalul Naţional.
