Terapie prin descantec

Multe dintre tehnicile empirice de vindecare a suferintelor faceau parte din descantece, confundate pe nedrept astazi cu vrajitoriile si escrocheriile paranormalilor aparuti dupa Revolutie.

Babareasa in plina atmosfera de mister, alaturi de ustensilele mestesugului pe care il practica

In lumea satului traditional romanesc, ne spune dl profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor, descantatul era o practica frecventa si generala, iar medicina magico-empirica s-a pastrat pana in secolul al XX-lea. Medicii de la sate consemnau la inceputul anilor ’70 ca descantecele raman metodele preferate de taranii nostri in caz de boala.

Psihoterapia, fitoterapia, chinoterapia, meloterapia, balneoterapia sunt denumiri moderne ale unor tehnici stravechi de tamaduire a bolilor cu ajutorul plantelor de leac, trasului (masajului), apelor minerale.

CUVANTUL. Descantecul se baza pe terapia cuvantului care se imbina, de la caz la caz, cu fito-, psiho-, chino- si meloterapia. Bolile erau personificari ale raului trimise de persoane rau initiate prin vrajitorii, de dusmani prin blesteme si injuraturi, de Dumnezeu, Maica Precista sau Sfanta Vineri ca pedeapsa. Descantecele au tezaurizat valoroase cunostinte despre producerea, manifestarea si vindecarea empirica a bolilor. Persoanele care profesau descantatul erau in majoritatea cazurilor femei in varsta, babe, babarese, doftoroaie, moase, vrajitoare, loajnice, dar si barbati, carora li se spunea solomonari, vrajitori sau fermecatori.

PERSONALITATE. Atat femeile, in vechime, cat si barbatii cunosteau tehnicile descantatului si erau personalitati puternice, capabile sa provoace si sa stapaneasca anumite procese psihice. Ei cunosteau anatomia umana, plantele de leac si, fireste, tehnicile de vindecare sau de alinare a suferintelor. Papusile intepate din lut, descoperite de arheologi in sapaturi si de etnografi in cercetarile lor pe teren, sunt argumente ca in spatiul carpato-danubiano-pontic s-a folosit, printre altele, si acupunctura.

MESTESUG. De asemenea, cel putin unele dintre descantatoare, in special cele care foloseau ca tehnica principala trasul bolnavului, utilizau in tratarea bolilor bioenergia. Lungimea textului descantecelor varia de la cateva cuvinte la zeci de versuri. Ca orice fapt de folclor, descantecele se transmiteau pe cale orala. Fiind secrete, textele si tehnicile descantatului erau insusite pe furate, ca orice mestesug, erau transmise in taina sau involuntar, altfel nu aveau eficacitate. Exista si practica transmiterii unui descantec pe patul de moarte sau in ajun de An Nou. Asa explica dl Ion Ghinoiu dificultatea culegerii descantecelor, existand credinta de nezdruncinat ca se pierde puterea vindecatoare a acestora daca sunt revelate.

EXPERIENTA. Efectul tratamentului era conditionat de cunostintele, experienta si maiestria descantatoarelor de a imbina si doza tehnicile terapeutice in raport de boala (erau descantece de blanda, de betie, de branca, de buba manzului, de ceas rau, de dres, de deochi, de inima rea, de galbinare, de grumaz, de junghi, de albeata, de cui, de apucat, de aprindere, de argint viu, de aruncatura, de cutit, de desfacut ursita, de friguri, de lingoare, de muma padurii, de nastere grea, de orbalt, de scrantitura, de sarpe, de speriat, de urcior, de vatamatura, de viermi).

TIMP OPTIM. Cu exceptia descantecului de deochi, care era facut la orice ora din zi si din noapte, mai ales pentru copiii care nu puteau fi lasati sa sufere, timpul optim pentru incantatie si deci pentru prinderea leacului, diferea, in raport de boala si mestesugul descantatoarei. Ele se puteau face la Luna Noua sau la Luna Veche, dimineata sau la scapatatul Soarelui, pe mancate sau pe nemancate etc. Leacurile utilizate de descantatoare erau atat de variate incat cu greu s-ar putea realiza un inventar complet. In mod obisnuit, foloseau plante de leac, diverse alimente si bauturi, substante si ape minerale. Atmosfera de mister, favorabila psihoterapiei prin sugestie, era creata de alegerea timpului adecvat pentru descantat, de arhaismul liniei melodice pentatonice, de ritmul precipitat cu tonalitate joasa si rostire pianissimo, de dramatismul dialogului cu spiritul malefic, cu boala insasi. Razboi. Asa cum ii arata si numele, textul era cantat. Din texte rezulta ca razboiul impotriva dusmanului, personificare a bolii, avea mai multe etape: identificarea bolii, pronuntarea numelui celui care a trimis boala, amenintarea si blestemarea acestuia prin cuvinte, gesturi si actiuni energice, scoaterea si izgonirea bolii in locuri unde nu mai putea lua contact cu suferindul. In timpul acestui razboi descris de textul descantecului, bolnavul era frictionat, tras, masat, oblojit, i se administrau leacuri vegetale proaspete, uscate sau preparate (decocturi, ceaiuri, inhalatii, unsori, plamadeli, spalari), substante minerale sau organice, bauturi si altele.

STATUT. Spre deosebire de alte traditii si culturi - samanice sau amerindiene - la romani vrajitoarea-descantatoare nu se reliefeaza printr-un statut unanim recunoscut si operational in raport cu intreaga obste. Vrajitoarea satului romanesc nu intervine niciodata in folosul intregii comunitati si nu poate aduce prejudicii acesteia. Conditia de descantator este accesibila, fiind o optiune personala. Chiar locul unde se fac anumite vraji sau descantece are un rol deosebit, deoarece sunt locuri rele si locuri sfinte. Folclorul tuturor popoarelor abunda in credinte, superstitii, obiceiuri si practici magice, care se bizuie pe o experienta milenara imbinata cu multa imaginatie.

RECOMPENSE. Uneori, descantatorii s-au folosit de ascendentul lor in folosul propriu si si-au atras o bogata clientela. Obiceiul de a recompensa descantatorul cu bani sau cu daruri in natura e mentionat chiar in final de descantec: "leac si babei colac". Totusi, colacul este un dar ritual, folosit si in alte practici folclorice; el nu era dat ca recompensa, ci facea parte din modul de desfasurare a ceremoniilor cu sens magic (cultul mortilor, la colindat, la semanat).

"Ea te-a pus cu una, Eu te iau cu doua; Ea te-a pus cu doua, Eu te-ntorc cu noua;/Ea te-a pus cu noua, Eu te-ntorc cu nouazeci si noua; Si pe urma te-ntorc cu zece, Numai una trece." "De-o fi ochi de boereasa: Sa-i crape tatili,/Sa-i cure laptili. De-o fi ochi de fata mare:/Sa-i caza paru, Sa ramaie plesuga!." "Deochiu-i greu ca pamantu! Sa fuga ca vantu!/Iesi deochiu Dintre ochi,/Din gene, Din sprancene,/Din fata obrazului. De la zgarciu nasului, Sa ramaie (cutare) curat, Luminat,/Ca si canepa rourat." "De-o fi de vant:/Sa-i moara calu! De-o fi de codru:/Sa-i sece rodu! Sa ramaie (cutare)/Luminat, Cum Maica Precista l-o lasat! Antologia descantecelor populare romanesti Colectia Miorita

.

Doar cei slabi In credinta sunt amsgiti

Femei spaland canepa in paraul din apropierea caselor

Prin descantec, ne explica Parintele Gheorghe de la Biserica Precupetii Noi, se intelege invocarea puterii demonice in scopul implinirii anumitor dorinte omenesti. Descantecele sunt iscodiri diavolesti care amagesc si insala pe cei slabi in credinta.

Cand ne imbolnavim si avem necazuri nu trebuie sa alergam la descantatori, ci la biserica, la preoti, la rugaciune si post. Pentru interesele lor patimase, descantatorii amesteca vrajile cu rugaciuni si alte cuvinte sfinte, adresate Maicii Domnului si sfintilor, ca sa-i poata insela mai usor pe cei slabi in credinta. Consider ca este un sacrilegiu sa o invoci pe Maica Precista intr-un descantec. O icoana scoasa din contextul bisericii devine altceva. Ea este desacralizata si integrata unei practici care nu are nimic comun cu biserica sau cu Dumnezeu.

Sfintii Parinti ne indeamna sa alergam numai la Dumnezeu, numai la Biserica si la preoti. Cel ce crede cu tarie in Dumnezeu si se roaga neincetat in Sfanta Biserica nu va cere niciodata ajutorul vrajitorilor.

Biserica nu are nimic impotriva medicinii, nu respinge forma de ameliorare a suferintelor prin care trec oamenii, puterea plantelor tamaduitoare, dar in momentul cand ele devin niste practici care se integreaza unei magii, care estompeaza scopul vietii omului, atunci lucrurile devin altceva. Pentru crestini, toata aceasta forta vindecatoare pe care Dumnezeu a lasat-o in aceste plante este benefica si ei le pot folosi ca atare.

In invatatura bisericii si a sfintilor parinti se spune ca insasi natura, cosmosul are la baza ratiuni dumnezeiesti necreate, fiecare element al lumii materiale are o ratiune de a fi care este de natura spirituala si nimic nu este intamplator.

Problema esentiala pentru un crestin adevarat este mantuirea, perspectiva vietii vesnice. Suferinta nu ii sperie pe credinciosi, pentru ca ea este cea care ii ajuta sa se mantuiasca. Boala este o consecinta a pacatului, a raului. Daca esti lovit de suferinta si te incredintezi lui Dumnezeu, pentru ca si asta presupune foarte mult curaj, atunci ai o alta perspectiva asupra vietii. Insasi boala devine o cale de mantuire, de obtinere a vietii vesnice, viata veacului ce va sa vie, cum spun preotii.

Nu pot fi facute diferente intre cel romanesc sau din alte parti ale lumii, descantecul este descantec. Cea mai mare problema cred ca este reprezentata de aceasta redirijare a fortelor. Incantatiile insa pot fi explicate prin asa-zisele forme de religiozitate primitive.

Animismul, prin care intreaga natura este insufletita. Fetisismul, care spune ca anumite forte salasluiesc in obiecte de felul amuletelor, talismanelor. Totemismul, prin care se credea ca spiritele stramosilor se incarneaza in anumite animale, lup sau urs.

In mitologia antica, omul pacatos proiecta patimile lui asupra zeilor. Cand omul nu putea sa-si satisfaca impatimirile arunca aceste lucruri in seama zeilor, iar acestia erau uneori patimasi absoluti.

"Pentru interesele lor patimase, unii descantatori amesteca vrajile cu rugaciuni si cu alte cuvinte sfinte, adresate catre Maica Domnului si catre sfinti, ca sa-i poata insela mai usor pe cei slabi in credinta. Eu consider ca este un sacrilegiu sa o invoci pe Maica Precista intr-un descantec" "Biserica nu are nimic impotriva medicinii, nu respinge forma de ameliorare a suferintelor prin care trec oamenii, puterea plantelor tamaduitoare, dar in momentul cand ele devin niste practici care se integreaza unei magii, care estompeaza scopul vietii omului, atunci lucrurile devin altceva " parintele Gheorghe de la Biserica Precupetii Noi

PANACEU PENTRU DEOCHI Carbunele este un element des folosit in descantat. El este utilizat atat pentru calitatile lui terapeutice, fiind un absorbant, cat si pentru cele magice, leac universal de deochi. Dragus - Fagaras: "E leac cenusa si funinginea, ca bate prin lemnele din padure vantul". Alte obiecte cu care se descanta ca sa ameninte boala si sa o izgoneasca: fus, matura, cutit, foarfece, pieptene, ac, secera, sapa, lingura, harlete, topor, grebla, furca. Si plantele sunt agenti activi - alun, busuioc, canepa, matraguna, salcie, mac, usturoi. APA SI RITUALUL MAGIC Apa are un stravechi sens in ritualurile de initiere, iar cufundarea in acest element semnifica nu numai o intrare in alt ciclu al vietii, dar si o noua nastere. Apa poate fi obisnuita, utilizata pentru bai si mixturi; speciala, procurata din locuri cu proprietati magice (apa de la topila, din urma vitei, din noua vaduri, vartejuri de rau); intalnita (unde se intalneau trei paraie); neinceputa, adusa dis-de-dimineata, fara a fi vazut de nimeni, in vas nou, cu toarta invers directiei de mers; descantata, insusindu-si boala pentru care s-a facut descantecul. Apa aceasta trebuie aruncata in locuri pustii, pentru a nu fi transmisa unui eventual trecator. ANIMALELE, INSECTELE Cainele, cocosul, lacusta, mata, paianjenul pisat, dar si pestii. Baza subiectiva a descantecelor este credinta in forta cuvantului. Obiectul poruncii il formeaza un dusman care poate fi boala insasi. Boala este speriata si cu locul unde este trimisa. In pustii, in muntii crunti, vai adanci, in tulpina urzicii, in floarea macului, in varfu’ acului, in scorburi parlite, in mustegai si-n putregai. Majoritatea descantecelor se termina cu o formula finala, constituita din doi termeni, urarea de sanatate, invederand starea in care va fi bolnavul dupa descantat: curat, luminat.