Tineri ingropati in morminte de flori

"Trebuia sa veniti la nunta lui, nu la inmormantare"

Un sat in care nimeni nu mai vorbea ieri de altceva. Rude, cunostinte si vecini. Peste tot, in satul Vadu Pasii, din judetul Buzau, plutea umbra lui Ionut Barbu, reporterul Antenei 1, care a pierit luni in explozia de la Mihailesti.

Sute de oameni s-au strans ieri in fata casei in care era trupul neinsufletit al tanarului. Zeci de coroane si foarte multe flori erau depuse in curte. Durerea plutea in aer, udata de lacrimile celor prezenti. Ionut fusese adus in Vadu Pasii inca de miercuri. Baiatul locuia cu parintii si cu fratele lui in Buzau. Dar parintii lui, oameni gospodari, isi facusera casa in Vadul Pasii, comuna lor natala. Si se vor muta aici la vara. Voiau sa ii lase pe cei doi baieti in apartamentul din Buzau. Au hotarat sa il inmormanteze in cimitirul satului pe Ionut, pentru a putea plange la mormantul lui. In Vadu Pasii locuieste inca bunica lui Ionut, la care copilul venea in vacante. Ulita pe care Ionut se juca atunci cand era mic era acum udata de lacrimi. Cu o ora inainte de plecarea din casa spre biserica, curtea era neincapatoare. Rude, vecini, prieteni si colegi au venit sa il conduca pe ultimul drum. Cu fiecare nou venit, curtea se umplea cu flori, lumanarile deveneau tot mai multe. Parintii ieseau din cand in cand din casa pentru a primi condoleante. Nu stateau insa prea mult. Voiau sa mai fie inca putin aproape de fiul lor. Cu capul acoperit, cu fata rosie de atatea lacrimi varsate in ultimele zile, mama baiatului isi urla durerea.

Din cauza caldurii si a oboselii, unul dintre verii lui Ionut a lesinat in curte. Durerea lui Adi, care a stat toata noaptea alaturi de varul lui, i-a secerat picioarele. Masina Salvarii l-a dus pe Adi la Dispensarul din comuna. "Va rog sa va intoarceti aici. S-ar putea sa mai fie nevoie de ajutorul dumneavoastra", a rugat-o pe asistenta tatal lui Ionut.

Un ultim salut din partea colegilor

Rand pe rand fostii colegi de la Antena 1 au trecut prin fata sicriului lui Ionut. Vlad Petreanu, Alessandra Stoicescu, Gabriela Vranceanu-Firea, Adelin Petrisor si alti reporteri ai postului de televiziune Antena 1 au prezentat condoleante familiei Barbu. Nu mai conta locul in care lucrau, ziarul sau televiziunea ai caror angajati erau. Colegii din presa locala ai lui Ionut au venit ieri sa il mai vada inca o data.

Batistele ude de atatea lacrimi erau stranse furios in maini. Durerea i-a lasat pe toti fara cuvinte. "Vreau sa il mai vad inca o data", spunea mama lui Ionut si intra in casa. Sa mai stea pentru cateva clipe langa fiul ei. Pe care nu o sa il mai vada niciodata. Plansetul de jale al femeii taie ca un cutit soaptele celor prezenti. Toti incercau sa o linisteasca. Dar ce i se poate spune unei femei care si-a pierdut fiul de 25 de ani. Care a luptat 25 de ani, a facut tot ce a putut ca baiatului ei sa ii fie bine. Iar acum Ionut nu mai e. Nu l-a iubit doar ea. L-a iubit si Dumnezeu care i l-a luat. Acum, singura ei alinare a ramas fiul cel mic, Liviu. Acesta incerca sa se tina tare, sa isi incurajeze parintii. Dar lacrimile ii tasneau pe obraz. Isi ascunde fata in umarul mamei.

"Trebuia sa veniti la nunta"

Un grup mare de tineri imbracati in negru ajunge la poarta casei lui Ionut. Sunt fostii lui colegi de facultate. Nu au crezut ca asa se vor intalni asa. Nu credeau ca evenimentul care-i va aduna la un loc va fi inmormantarea lui Ionut. "Trebuia sa veniti la el la nunta. Nu la inmormantare", reuseste sa spuna printre lacrimi mama lui Ionut. Si din nou lacrimile iau locul cuvintelor femeii. Nu poate sa spuna mai multe. Intra in casa langa Ionut. Langa sicriu, o femeie in varsta incearca sa spuna ceva. Nu reuseste. Este bunica baiatului. Durerea din sufletul ei nu o mai lasa sa spuna nimic.

La ora 13:00, preotii din sat, Catanuta Edu si Teodor Edu, tata si fiu, ajung in curtea familiei Barbu. Lumea se pregateste sa plece spre biserica, pentru slujba de inmormantare a baiatului. Aproape 30 de copii de la scoala generala din comuna au dus coroanele spre biserica. In timp ce preotii faceau slujba in curte, sase tineri au incercat sa scoata sicriul lui Ionut din casa. Nu au reusit insa. Sicriul cu corpul neinsufletit al baiatului s-a intepenit in usa. Tanarul nu voia sa fie dus de acasa, nu voia sa fie despartit de familia lui. Si nici usa nu fusese facuta pentru a scoate pe ea un sicriu. Dupa ce sicriul a fost inclinat au reusit sa il scoata din casa. Cortegiul funerar a pornit spre biserica ocolind drumul cel drept, pentru a fi indeplinite toate randuielile. Si pentru ca Ionut sa mai stea printre oameni inca putin.

Ultimii bulgari de tarana

In timp ce cortegiul funerar se indrepta spre biserica un elicopter survola satul Vadu Pasii.

Tinerii au depus sicriul lui Ionut in biserica. Imediat, mama tanarului s-a aruncat asupra sicriului. Isi bocea fiul in surdina. Se intreba din cand in cand "de ce". Nu intelege de ce Ionut a murit.

Privirea pierduta a femeii se indreapta apoi spre icoane. Se uita spre o icoana a lui Iisus impreuna cu Fecioara Maria. Isi sterge usor lacrimile cu o batista deja uda. Stie ca Fecioara Maria ii intelege durerea. Preotul tine slujba de pomenire, in timp ce oamenii prezenti plang in liniste. Lumea sta si in fata bisericii devenite neincapatoare. Vorbele nu se mai aud. Se aude insa un bocet general, batiste fosnind in mainile oamenilor si glasurile preotilor, care strapung mirosul de tamaie. Parintii lui Ionut stau langa sicriul baiatului. Il privesc si vor ca fiecare amintire sa le ramana bine intiparita in memorie. Chiar daca fata tanarului este plina de lovituri, pentru mama lui nu conteaza. Il mangaie continuu, iar lacrimile ei fierbinti, pline de durere ating fata rece a baiatului. Dupa o ora si jumatate, cand slujba se apropie de sfarsit, lumea se perinda prin fata sicriului pentru a-si lua adio de la cel care a fost ruda, prietenul sau colegul Ionut.

Sicriul baiatului este scos din biserica, iar intreg cortegiul s-a indreptat spre cimitir. Doar mama lui mai vrea sa mai intarzie, macar cateva secunde, plecarea. Pentru a mai sta putin cu fiul ei. De ea se apropie sotul si fiul ce i-a mai ramas. Stau imbratisati, plangandu-si durerea. Dupa atatea zile de bocete, lacrimile parca au sapat in obrazul lor. Au ramas ei trei, caci de astazi Ionut nu va mai intra in casa lor.

In timp ce cortegiul se indrepta spre cimitir, pe la porti se puteau vedea fete impietrite. Tot satul l-a condus pe ultimul drum pe Ionut. In urletele de durere ale parintilor tanarului, a fost pus capacul sicriului, apoi a fost infasurat in tricolor. Pleoapa, cum i se mai spune capacului, a coborat peste trupul lui Ionut. Pentru totdeauna. Incet, incet, bulgare cu bulgare, sicriul lui Ionut este acoperit de pamant. Dumnezeu sa-l odihneasca!