Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astronautul roman Dumitru Prunariu a avut ocazia sa constate, la fata locului, ca secretomania comunista a functionat ireprosabil chiar si in spatiul extraterestru. In plus, de-a lungul celor trei ani petrecuti in "Orasul Stelelor", el a resimtit "in direct" si pe propria piele, raceala care marca relatiile romano-sovietice.
Jurnalul National: Cum se tinea legatura cu operatorii de la sol, care trebuia sa va ghideze in orice imprejurare?
Dumitru Prunariu: Era ceva mai complicat. Functionau sistemele de teledetectie care, intr-un timp rezonabil, puteau sa sesizeze orice deficienta. In schimb, legatura radio nu aveam tot timpul. Acum exista legaturi permanente cu statiile de la sol. Exista foarte multi sateliti care indeplinesc rolul de releu si transmit informatiile la baza, fie la Moscova, in cazul navelor rusesti, fie la Houston, in cazul misiunilor americane.
Pe tacute
Dar pe atunci era cu totul altfel. Deasupra Americii nu aveam voie sa transmitem absolut nimic. La fel si deasupra Pacificului. De ce?
Pentru ca semnalul putea fi interceptat, iar sovieticii nu voiau sa se stie ce transmitem. Desi comunicatiile erau codificate, existau tot felul de sisteme de decodificare.
Deci si cosmonautii erau subordonati unor comandamente politice?
Eram in casa lor, lucram impreuna si sub coordonarea lor, dar in acelasi timp raspundeam si in fata celor de acasa. Periodic, la fiecare doua saptamani, mergeam la ambasada noastra de la Moscova. Acolo ni se spunea ce mai este nou prin tara, iar uneori primeam instructiuni privitoare la modul in care trebuia sa reactionam in anumite ocazii.
Criza afgana
Spre exemplu, in perioada in care am fost eu acolo, in 1979 daca nu ma insel, rusii au intrat in Afganistan. La scurt timp dupa acel eveniment, au convocat o sedinta cu toti strainii aflati in centrul de pregatire al cosmonautilor. Prin aceasta urmareau sa justifice motivele politice pentru care intrase armata sovietica in acea tara. Noi am sunat imediat la ambasada si am spus despre chestia asta care urma sa aiba loc. Ni s-a spus clar: "Nu participati la absolut nimic. Contractul cu ei este strict pe probleme profesionale. Nu aveti dreptul si nu trebuie sa participati la nici o activitate politica. Asa ca⦠nu ne-am dus. Am fost singurii dintre socialistii aflati la pregatire, care nu ne-am dus la intrunire. Dle, dupa asta, timp de vreo trei zile, toti s-au uitat la noi ca la niste dusmani. Cand, totusi, ne vorbeau, incercau sa ne convinga: "Intra imperialismul daca nu intram noi. Am fost obligati sa intervenim". Apoi, si-au mai adus aminte si de Cehoslovacia anului 1968. Deci, eram pentru ei un fel de "prieteni conditionati", niste "oi gri" printre "oile albe" din celelalte tari socialiste. Deci o combinatie de razboi rece cu "fratia" tipic comunista?
Ei, razboiul rece era de fapt foarte rece. In legatura cu acest aspect imi aduc aminte de o intamplare deosebit de ciudata. Kovalionok era comandantul complexului orbital "Soyuz T4, Saliut 6, Soyuz 40". Erau deci trei obiecte cosmice cuplate. Era laboratorul spatial Saliut 6, era Sayuz T4, nava cosmica a echipajului principal, cu care venisera ei la 12 martie. Intre timp, ei fusesera vizitati de echipajul ruso-mongol, dupa care venisem noi. La un moment dat, prin a treia sau a patra zi de la sosirea noastra, cam pe la ora sapte seara, uitandu-ma pe hublou, am vazut o dara alba ce pleca de undeva de pe orizont si se pierdea in spatiu. Imediat am pus mana pe aparatul de fotografiat, aveam un Praktica, si am inceput sa fac poze. Apoi i-am chemat si pe ceilalti: "Baieti, am vazut ceva interesant". S-au uitat si ei si s-au mirat. Apoi, acea dara ciudata a intrat sub orizont, de fapt a fost ascunsa de curbura Pamantului. Imediat, baietii s-au apucat de calculat⦠Kovalionok, care era un tip asa⦠mai batos, a izbucnit: "Sigur, americanii au avut o lansare. Noi nu stim nimic aici⦠Ne-am fi putut ciocni cu ei aici in cosmos. Cine stie ce s-a intamplat!".
Cam pe unde va aflati in spatiu?
Eram cam pe deasupra Angliei. Baietii au inceput sa calculeze, dupa care ne-am uitat pe harti. De fapt, dara respectiva pleca exact din Oceanul Inghetat de Nord. Deci⦠nu erau ai lor, erau ai nostri. Din acel moment toti au tacut malc si nu au mai pomenit absolut nimic despre acel incident. La revenirea in aceeasi pozitie de pe orbita, dupa o ora si jumatate, am revazut aceeasi urma, dar de asta data era stratificata si sectionata. Atunci rusii au scos un aparat pe care nu-l mai vazusem niciodata. O chestie dotata cu o rola mare care se invartea foarte repede. Singurul civil de acolo era Savinih. L-am intrebat ce este acela, iar el mi-a raspuns: "Aparatul Psi". Cand l-am intrebat ce aparat este acela el mi-a raspuns: "Asta nu este pentru tine, dar filmeaza foarte repede, pe pelicula lata".
"Ciocuâ mic!"
Cand a auzit Kovalionok ca ala mi-a zis mie despre Aparatul Psi, i-a spus doar "Vitea!", rostit apasat, chiar amenintator, iar ala a tacut malc. Deci aparatul ala era doar al lor si nimeni din echipajele straine nu trebuia sa stie despre el. Am mai vazut dara aceea si la a treia rotatie: era si mai stratificata. Eu am facut fotografii la fiecare rotatie. O rotatie completa in jurul pamantului dura o ora si jumatate.Ozn-ul sovietic
Pana la urma, despre ce a fost vorba?
A fost o racheta lansata probabil de pe un submarin din Oceanul Inghetat de Nord. Dara de condensare se vedea foarte clar, iar racheta se ducea undeva in spatiul cosmic. Nu stiu unde. Asadar era de-a lor. Am raportat la sol. Singurul raspuns a fost: "Am luat cunostinta". In rest nimic, cei de la sol au tacut malc. Si nici cei de pe statie nu au comentat in vreun fel. Prin 1986, Kovalionok a vizitat Romania. Cu acea ocazie l-am invitat sa tina niste conferinte si printre altele, el a vorbit si despre acea intamplare ciudata. Oaspetele a spus ca, datorita observatiilor si fotografiilor facute atunci de noi in cosmos, specialistii au reusit sa puna la punct o teorie privitoare la vanturile cosmice, care exista in straturile inalte ale atmosferei, unde aerul este extrem de rarefiat. Dar acum s-a putut determina clar cu ce viteza se propaga, pe ce distanta si in ce mod se produc. Practic, descoperirea asta am facut-o eu. Eu i-am chemat la hublou, am facut o multime de fotografii, iar ei au filmat cu aparatul ala al lor.
Deci aceasta investigatie stiintifica nu a fost in program!
Nu, nu a fost si nici nu avea cum sa fie. Noi nu stiam nimic despre lansarea acelei rachete si nu aveam planificat sa studiem urmele lasate de ea. Ulterior, in anii care au trecut de atunci, nu am avut nici un semnal care sa ateste ca mi s-ar fi atribuit si mie vreun rol, fie cat de mic, in acea descoperire. Nici mie, nici colegilor de echipaj. Totul s-a inregistrat sub forma: "In timpul zborului s-a inregistrat fenomenul⦠care a dus la descoperireaâ¦". Ce sa-i faci! Asa se scrie uneori istoria stiintei.
RACHETA
"Baietii au inceput sa calculeze, dupa care ne-am uitat pe harti. De fapt, dara respectiva pleca din Oceanul Inghetat de Nord. Deci... nu erau ai lor, erau ai nostrii. Din acel moment toti au tacut malc. A fost o racheta lansata probabil de pe un submarin. Dara de condensare se vedea foarte clar, iar racheta se ducea undeva in spatiu. Nu stiu unde. Am raportat la sol. Singurul raspuns a fost «Am luat cunostiinta». In rest, nimic. Nici cei de pe statie nu au comentat in vreun fel." - Dumitru Prunariu
"Baietii au inceput sa calculeze, dupa care ne-am uitat pe harti. De fapt, dara respectiva pleca din Oceanul Inghetat de Nord. Deci... nu erau ai lor, erau ai nostrii. Din acel moment toti au tacut malc. A fost o racheta lansata probabil de pe un submarin. Dara de condensare se vedea foarte clar, iar racheta se ducea undeva in spatiu. Nu stiu unde. Am raportat la sol. Singurul raspuns a fost «Am luat cunostiinta». In rest, nimic. Nici cei de pe statie nu au comentat in vreun fel." - Dumitru Prunariu
|
ULTIMA ORA
| ||
|
|
NU RATATI
|
|
In numarul urmator:
Aventuri in spatiul cosmic
|
