Topul prostiilor capitaliste

Sicrie de aur, birouri de aur, pensii de aur, toate sunt mândria sistemului economic american. Între timp, companiile au ajuns să cerşească banul public, iar percepţia oamenilor s-a schimbat radical, aceste practici fiind înfierate cu mânie proletară.

6,5 milioane  de dolari
Pensia anuală a lui Hank McKinell, directorul executiv al Pfizer

1,7 milioane de dolari
Paza casei boss-ului de la Affilliated Computer Services

260 milioane de dolari
Atât ar fi primit Eugene Isenberg, directorul Nabors Industries, dacă ar fi fost rănit în 2007

49,9 milioane  de dolari
Cât a primit Ray Irani, directorul executiv al Occidental Petroleum, pentru activitatea din 2008

Revista americană Market Watch a realizat un top cu aceste excese
printre care se numără folosirea în scop personal a avioanelor companiei, pază gratis a vilelor directorilor şi gratui­tăţi la cluburi private. În vâltoarea celei mai mari crize economice la nivel mondial de la Marea Depresiune, furia publică îm­po­triva beneficiilor directorilor a atins punc­tul culminant. Iată ce le-a trecut prin cap executivilor din SUA pentru a se motiva să lucreze.

10 PENSII DE NABABI
După decenii în slujba companiei, di­rectorii trebuie să aibă parte de o re­tra­ge­re frumoasă şi să se bucure de o pensie confortabilă. Aşa trebuie să se fi gândit companiile, în caz că directorii n-ar fi eco­nomisit nimic din salariile lor exorbitante. La finele anului 2005, directorul executiv al Pfizer, Hank McKinell, acumu­lase o pensie de 83 de milioane de do­lari sau 6,5 milioane de dolari pe an, po­trivit datelor raportate pe bursa din New York.

9 FAMILIILE DIRECTORILOR ZBOARÂ PE BANII COMPANIEI
În 2006, Ford a plătit 517.560 de dolari pentru ca directorul Mark Fields să zboa­re la muncă din Michigan în Florida, de unde locuia pe timp de week-end. Ford a mai plătit şi ca familia directorului exe­cutiv Alan Mulally să zboare între Michigan şi Seattle. Qwest Communications a plătit şi ea zborul nevestei şi copilului lui Edward Mueller în prima parte a lui 2008, ca parte a unui pachet de relocare.

8 MAŞINI ŞI BENZINÂ
Boss-ul de la producătorul de jucării Mattel a primit un card de credit plătit de companie care să fie folosit pentru ali­men­­tarea maşinii sale. Ford şi General Motors au dat şi ei executivilor doi ani de folosinţă gratis a maşinilor produse de cele două grupuri ca parte a unei ope­ra­ţi­uni de "evaluare a vehiculelor", astfel încât managerii să îşi spună părerea de­spre cât de performante sunt acestea. GM a cerut bani de la autorităţi pentru a se salva, în timp ce Ford are şi ea pierderi.

7 GRATUIT LA COUNTRY CLUB
Companiile dau câteodată gratuit pa­che­te de gratuităţi la cluburi private de relaxare, unde managerii se întâlnesc să mai pună de câte o afacere la un călărit. Countrywide Financial, acum deţinută de Bank of America, a plătit din 2003 până în 2006 circa 940.000 de dolari pentru ca directorii Angelo Mozilo, Stanford Kurland, Da­vid Sambol şi Eric Sieracki să aibă parte de cel mai bun tratament. Şi Mattel a plătit 150.000 de dolari pentru iniţierea la un club privat a directorului Robert Ec­kert în 2008, după care a mai dat 233.000 de do­lari cotizaţie atât pentru Eckert, cât şi pentru alţi manageri. Countrywide a fost preluată de Bank of America, care are nevoie acum de 33 de miliarde de dolari.

6 PÂSTRAREA DIRECTORULUI ÎN SIGURANŢÂ
Affilliated Computer Services a plătit mai mult de 1,7 milioane de dolari din 2004 până în 2007 pentru sisteme de securitate, consultanţă şi echipament, împreună cu "servicii de protecţie personală" pentru Darwin Deason, pre­şe­din­te al Consiliului de Administraţie şi fondator al firmei.

5 CONSULTANŢÂ PENTRU TAXE
Cum executivii sunt mereu ocupaţi cu întâlniri pentru binele firmei, astfel încât să aducă valoare acţionarilor, ei nu mai au timp să-şi completeze formularele pen­tru a-şi plăti taxele. Astfel, câteodată, companiile acoperă costurile pentru întocmirea profesională a documentelor şi pentru consultanţă. Occidental Petroleum i-a dat directorului executiv Ray Irani un pachet de 403.285 de dolari pentru întocmirea documentelor necesare propriilor taxe. Asta este de 8 ori mai mult faţă de media veniturilor medii din SUA. De­si­gur, Irani a primit şi compensaţii de 49,9 milioane de dolari în 2008, pentru care avea nevoie de aceste consultanţe. Este unul dintre cei mai bine plătiţi executivi din SUA, potrivit Wall Street Journal.

4 PENSII DE URMAŞ ŞI ASIGURÂRI DE HANDICAP
Dacă Nicholas Chabraja, şeful General Dynamics, ar fi murit la finele lui 2008, familia sa ar fi primit 30 de milioane de dolari, conform raportării producătorului de nave şi avioane.

Dacă Eugene Isenberg, directorul exe­cutiv al Nabors Industries, ar fi murit în 2007 sau ar fi avut răni care să-i producă handicap uşor sau total, compania de servicii petroliere ar fi plătit mai mult de 260 de milioane de dolari. Dacă Nabors ar fi fost preluată de altă companie, iar Isenberg ar fi plecat din cadrul acesteia, tot ar fi primit 114 milioane de dolari sub forma unor diverse beneficii.

3 "BONUS SÂ STAI, CHIAR DACÂ EŞTI MORT"
Anumite companii sunt atât de ahtiate de a ţine directorii, încât promit să plă­­­tească beneficii mari chiar şi dacă ta­lentul directorului se topeşte şi nu mai pro­duce bani. Acest gen de contracte este numit "coşciugul de aur". Abercombie& Fitch a fost de acord să plătească un astfel de "coşciug de aur" de 17 milioane de dolari.

2 RENOVÂRI DE BIROURI
John Thain, boss-ul de la Merrill, a fost angajat la finele lui 2007 pentru a re­dre­sa banca de investiţii. Imediat după fuziunea cu Bank of America, la începutul acestui an, Thain a cheltuit 1,2 milioane de dolari pentru a-şi renova noul său bi­rou, două săli de conferinţe şi o zonă de re­cepţii. Cele două scaune pentru oaspeţi costau 87.783 de dolari.

1 BENEFICII CA LA O PETRECERE
Jack Welch a condus General Electric de două decade, transformând conglomera­tul industrial într-una dintre cele mai mari companii din lume. În 1996 şi-a negociat o înţelegere care include absolut tot ce-şi poate imagina un om. La 30 septembrie 2001, Welch s-a retras de la conducere. Anul următor, el a primit 2,5 mi­lioane de dolari. Comisia Americană de Valori Mobiliare a sancţionat GE în 2004 pentru că n-a spus destul acţionarilor despre pachet. GE i-a permis acces neli­mitat la uzul avioanelor, uz exclusiv pentru un apartament de 11 milioane de dolari pe deplin mobilat, din New York, ca şi gratuit orice cost asociat: mâncare, vi­nuri alese, ziare. De asemenea, a mai primit acces neres­tric­ţionat la o limuzină condusă de un şofer profesionist; spaţii de birouri in New York şi Connecticut; consultanţă profesionistă la plata taxelor; sisteme de comunicaţii profesioniste cu suport tehnic acasă la Welch; gardă de corp; sisteme de securitate instalate în trei case ale lui Welch şi mentenanţă continuă. În 2002, Welch a divorţat, iar compania a dat şi mai multe beneficii. Raportările arată că GE i-a mai dat: locuri rezervate la meciurile echipei de baschet New York Knicks, la turneul de tenis US Open, cine la Jean Georges şi la un alt restaurant.

Juca bridge când Bear Stearns cădea

Una dintre cele mai proaste decizii eco­­nomice ale tuturor timpurilor a fost luată de Jimmy Cayne, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Bear Stearns.

Între 13 şi 16 martie 2008, când banca de investiţii se prăbuşea, Cayne se afla la un turneu profesionist de bridge la De­troit. Nici când a aflat de mocirla în care a ajuns banca nu a zburat la New York să se implice în rezolvarea problemelor. Asta deşi ar fi fost interesat direct ca banca de investiţii să supravieţuiască, deoarece avea acţiuni la companie în valoare de un miliard de dolari. Colapsul Bear a făcut ca valoarea acestora să scadă de la un mili­ard de dolari la 61 de milioane de dolari cu cât le-a cumpărat JP Morgan. Postul de televiziune CNBC l-a declarat pe Cayne "cel mai prost director american al tutu­ror timpurilor".