In 2005, despre Cristian Mungiu, Cristi Puiu si Radu Muntean nu se stia mai nimic pe plan international. Astazi, niciun critic de film care se respecta nu ii trece cu vederea.
Deocumentarul pe care vi-l prezentam in premiera si in exclusivitate a fost realizat, in 2005, in ideea de a promova cinematografia romaneasca, in general, la Hollywood. Filmul a fost realizat de producatorul de film britanic Rupert Wolfe Murray.
Din pacate, productia sa nu a ajuns in mainile cui trebuia, la Hollywood. Tot din pacate, eforturile lui Rupert Wolfe Murray de a crea un fel de 'Comando' de promovare a filmografiei romanesti peste hotare nu s-au concretizat, daca nu socotim materialul sforaitor pe care i l-a cerut, la un moment dat, Ana Birchall (detaliile le gasiti mai jos)... Insa, din fericire, asta nu a impiedicat 'explozia' filmului romanesc. (Robert Veress)
Trei Regizori Romani from Zaicik on Vimeo.
Trei Regizori Romani.
Rupert Wolfe Murray
Am vizionat, recent, un scurt metraj pe care l-am facut in anul 2005 si care mi-a trezit o serie de amintiri. Bazat pe interviurile cu trei dintre cei mai buni regizori de film din Romania, acest scurt-metraj pune Romania intr-un context (revolutie, alianta NATO) care face ca americanii si alte tari care nu stiu nimic despre Romania, sa inteleaga mai usor ce este de fapt.
Dupa fimarile la Cold Mountain, cea mai mare pelicula artistica facuta vreodata in Romania, plutea in aer un sentiment ca Romania e noul 'El Dorado' al productiei de film.
Producatorii de Western puteau veni sa filmeze in Romania filme horror si thrillere de duzina cu buget extrem de mic. Preturile erau scazute, oamenii prietenosi, toata lumea vorbea engleza bine, iar lucrurile pareau ca functioneaza in pofida haosului aparent.
Desi nu a dezvoltat acest potential achizitionand aparatura de ultima generatie, asa cum a facut Praga, Romania inca este considerata o locatie folositoare pentru productiile anonime cu buget redus.
Fratele meu si cu mine am fost implicati in productia Cold Mountain, iar la sfarsit, unul dintre colegii din echipa de productie ne-a sugerat sa punem pe picioare o companie care ar putea aduce in Romania mai multe productii de tip Hollywood. Mi-l aduc aminte spunandu-mi : 'Vom avea nevoie doar de un birou intr-o cladire din centrul orasului si o limuzina cu care sa transportam marile vedete de la Hollywood cand vor veni sa filmeze aici'. Pentru cateva saptamani fericite, am crezut in aceasta iluzie.
Evident ca nu a functionat, pentru ca as fi fost bogat si faimos pana acum (sau, mai probabil, falit).
Dupa cateva luni, fratele meu si colegul nastrusnic din echipa de productie 'Cold Mountain' au plecat in Vest, sa faca bani adevarati. Eu am ramas cu o companie de productie de care sunt mandru sa spun ca inca mai merge, datorita faptului ca ne-am reprofilat repede pe productia de documentare cu buget redus.
Una din activitatile promotionale pe care le-am facut in 2005 a fost sa produc acest film.
Ideea noastra a fost sa calarim acea clipa de entuziasm pe care ne-a oferit-o Cold Mountain si sa spunem Hollywood-ului ca Romania nu este doar o locatie unde poti face filme ieftine, dar sunt si cativa regizori de film extraordinari acolo.
Asa ca am intervievat trei dintre ei si i-am pus intr-un context care, cu siguranta, l-ar fi clarificat si pe cel mai indolent director din Hollywood.
Niciunul dintre acesti trei regizori intervievati nu erau cunoscuti in afara Romaniei in acel moment.
Mungiu nu castigase inca la Cannes cu 4,3,2, iar Puiu nu a avusese un impact international prea mare cu filmul lui 'Marfa si Bani' (pe care eu inca il consider unul dintre cele mai bune filme romanesti facute vreodata). Radu Muntean inca facea reclame TV, iar 'Furia' -despre care se vorbeste in acest documentar- a fost primul lui film.
Dar ei erau (si sunt) cu totii sclipitori si eu vroiam sa spun lumii ca aici sunt talente nedescoperite care doar asteapta banii investitorilor inteligenti. Sunt fericit sa spun ca toti s-au descurcat bine pe plan international – nu datorita mie, trebuie sa precizez– si acum Romania este cunoscuta pentru regizorii sai de film.
Intrebarea este acum daca pot sustine 'noua generatie' de film Romanesc. Ce se va intampla in continuare?
In documentarul meu, pentru a pune totul in context, am inserat cateva scene din timpul revolutiei, un citat dintr-o declaratie a producatorului Cold Mountain si o declaratie a lui George Bush, cand a venit la Bucuresti sa marcheze intrarea Romaniei in NATO.
Apoi, m-am dus la cei de la Carter Film, una dintre companiile care colaborau la productiile straine. Aici, un tanar taciturn pe nume Bogdan m-a ajutat sa editez pelicula – lucra cu programul Avid, in timp ce statea tolanit ca un mare regizor si striga 'taie' din cand in cand.
Mi-am imaginat ca este o productie senzationala, care va rasturna lumea cu susul in jos, dar, din pacate, nu stiam prea multe pe atunci despre promovare si distributie.
Facusem filmul cu gandul de a-l trimite unei cunostinte a fratelui meu din Los Angeles, de la American Apparel. Insa, in loc de a-i expedia DVD-ul direct, l-am trimis unui roman de acolo, in ideea ca il va inmana in persoana. Asta s-a dovedit o naivitate, tinand cont de dimensiunile LA-ului si de faptul ca nu il cunosteam, personal, pe destinatar. Nu am mai auzit nicio veste – nici de la acea persoana, nici de la cunostinta fratelui meu, nici de la Hollywood.
Asadar, filmul nu a prea fost vazut pana acum.
Ulterior, am incercat sa colaborez cu producatori romani, in ideea de a promova Romania ca pe o destinatie ce trebuie considerata de realizatorii de filme. Au avut loc cateva sedinte entuziaste (romanii sunt primii la sedintele entuziaste; din pacate, urmarile lasa de dorit).
Un oficial al Ministerului de Externe, o dama cu limba bifurcata pe nume Ana Birchall, s-a entuziasmat peste masura si mi-a cerut sa scriu o propunere mareata la care inca astept un raspuns.
Asa cum se intampla in tara asta, fiecare oficial si-a adus contributia si cateva initiative de promovare a imaginii Romaniei au fost incercate fara vreun impact real.
Am abandonat proiectul, continuand cu altele. Banuiesc ca si ceilalti producatori au procedat la fel. Dar industria internationala de film tot a aflat, cumva, ca Romania este o destinatie buna pentru productii cu buget redus -filmele de groaza au devenit o specialitate a 'casei'- si echipe de filmare continua sa vina incoace. Iar asta dovedeste ca vorba purtata 'din gura in gura' este cea mai buna forma de PR.
Rupert Wolfe Murray este consilier PR si producator de film britanic in Bucuresti