Anul 1940. Ajunul Craciunului. Crima oribila in preajma Garii de Nord. Politia, neputincioasa. Cazul avea sa fie rezolvat patru ani mai tarziu, gratie celebrului iluzionist Tihanhi, care a chemat la povesti spiritul victimei. Comisarul Tandin ne relateaza aceasta istorie incredibila.

In decembrie 1940 aveam sase ani. Eram o fetita frumusica si fericita, caci, daca stau sa ma gandesc bine, atat am fost fericita, sase ani. Atunci, mama avea doar 23 de ani. De vreun an de zile, se despartise de tata, care plecase la alta femeie. Bunica mi-a povestit mai tarziu ca intre mama si tata fusese dragoste mare. Mama avea 15 ani cand l-a cunoscut pe tata, pe atunci student la Litere. Fiind o lichea destul de chipesa, a sedus-o pe mama si a ramas insarcinata. De nevoie, a fost obligat sa se casatoreasca cu ea, desi el nu avea decat 20 de ani. A devenit ziarist la Curentul, era destept, dar, din punct de vedere moral, era o secatura. Isi cheltuia banii la cursele de cai si, fiindca era si textier la Teatrul "Tanase", isi pierdea noptile cu toate balerinele, pe care le platea cu bani grei. In schimb, de mine si de mama nu avea nici o grija. Si intr-o zi a plecat definitiv, s-a mutat la o alta femeie.

Misteriosul ofiter

Mama a fost nevoita sa-si ia serviciu. Avea doar patru clase primare, dar si-a gasit, cu greu, un post de dactilografa la o banca. Seful ei, director adjunct, era trecut de 50 de ani si vaduv. Cum a vazut-o pe mama, a si angajat-o, dar s-a si indragostit nebuneste de ea. De-atunci, am inceput s-o ducem foarte bine, caci nenea Iulian (asa ii ziceam noi), ne ajuta cu bani; mie imi aducea cutii de ciocolata fina de la Cofetaria "Capsa" si rochite colorate. Mamei ii cumpara rochii elegante, parfumuri. Si era hotarat s-o ia de nevasta, chiar asa, cu copil, caci se atasase de mine si eu de el. Mereu o grabea cu divortul. Bineinteles ca mama nu il iubea, ii explica bunicii ca este batran si o sufoca cu dragostea si gelozia lui. Ea se culca cu el doar din obligatie, caci ne intretinea pe toti. Tanara fiind, mama s-a incurcat, intre timp, cu un tanar ofiter, barbat frumos, dar si el o alta lichea. Se intalneau amandoi pe ascuns, intr-o grasoniera, unde satea el. Mama, sincera, i-a spus ofiterului ca are o fetita de crescut si de aceea traieste si cu un tip care o intretine, desi il iubeste doar pe el cu adevarat. L-a rugat, asadar, sa nu-i ceara sa se desparta de babalac. Bunica stia de legatura lor si o intelegea, dar aflase ca ofiterul, pe care-l chema Andrei, ii facea scene cumplite de gelozie, desi nu avea de gand s-o ia de nevasta, o voia doar ca amanta. Si, bineinteles, fara copil. Asa ca, intr-o zi, ea l-a anuntat pe ofiter ca se desparte de el; nu mai voia sa traiasca cu doi amanti. In plus, terminase divortul cu tata. Intre ei a avut loc atunci o cearta teribila, cu amenintari. Totul se intampla in decembrie 1940. La 23 decembrie 1940, in timp ce venea acasa de la serviciu, pe la ora 18:00, pe o straduta din spatele Garii de Nord din Bucuresti, unde locuiam, mama a fost gasita impuscata. Fusese impuscata in burta si inca mai traia. Matusa mea, sora mamei mele, a stat la capataiul ei doua zile si doua nopti, dar ea nu mai recunostea pe nimeni. Au venit si de la politie, cu speranta ca mama isi va reveni macar o clipa, pentru a le spune cine a tras in ea. Dar degeaba, a inchis ochii, ducand secretul cu ea, in mormant.

Au inceput cercetarile. L-au interogat intai pe tata, dar s-au lamurit repede politistii. Tata nu avea nici un motiv s-o ucida, avea deja alta nevasta, si avea si copii. Apoi au aflat imediat de amantul mamei, seful ei, Iulian. Ziceau politistii ca el ar fi avut motive s-o impuste, din gelozie, la gandul ca l-ar parasi pentru un altul mai tanar. Dar s-a probat cu vreo zece martori ca el, intre orele 16:00 si 20:00, fusese la banca, iar la ora 18:00 era chiar in plina sedinta. I s-a dat drumul. Cercetarile s-au incheiat, nu fusese gasit criminalul, tot ce se stia precis era ca fusese o crima pasionala, nu i se luase nimic, iar cel care trasese o facuse din razbunare, si a vrut ca ea sa sufere, altfel ar fi tras direct in inima.

Bunica n-a suflat o vorba despre ofiter, desi stia cum il cheama si unde sta. Mi-a povestit mai tarziu, cand m-am facut mai mare, ca nu a vrut sa stie lumea ca ea avusese doi amanti, fiindca ar fi fost socotita o destrabalata. Si asa am ramas fara mama, la varsta de sase ani. Dupa doi ani, a murit si tata, de tuberculoza; eram orfana. Locuiam in aceeasi casa cu bunica, dar si cu sora mamei care divortase. Criminalul traia linistit cine stie pe unde. Pana in noiembrie 1944, cand s-a intamplat ceva... Matusa, care era manichiurista, incepuse sa aiba cliente bune de la Sosea. Venisera comunistii la putere si in toate vilele locuiau acum, cu nevestele lor, stabii comunisti. Iar noile cucoane isi aduceau acasa coafeze si manichiuriste, traiau pe picior mare. Intr-o seara, matusa a aflat de la o clienta ca a venit in tara un mare iluzionist, Tihanhy, si dadea spectacole de iluzionism la circ. Si a mai aflat ca peste trei zile va veni insotit de un medium, intr-una din vile, si pe ascuns va face niste sedinte de hipnoza cu mediumul, care putea sa cheme mortii.

Si mama i-a raspuns!

Onorariul era foarte mare, dar matusa nu s-a lasat pana nu s-a imprumutat de bani, ca sa-l poata plati. Nu stia mai nimic despre hipnoza, dar si-a facut curaj si i-a spus femeii careia ii facea manichiura ca ar vrea sa participe si ea la o sedinta. Vroia sa vorbeasca cu sora ei, care murise impuscata. I-a spus povestea trista a mamei mele si clientei sale i s-a facut mila de ea si i-a facut o programare. Voia macar sa-i auda glasul. Nu i-a spus bunicii nimic si, oarecum infricosata, s-a dus peste trei seri acolo, in vila. Cand i-a venit randul sa intre, mediumul era in transa, statea nemiscat deasupra mesei si, culmea, era un barbat. S-a speriat, dar a strigat-o pe mama: "Ricuto, ma auzi?". Si mama i-a raspuns, era chiar glasul ei. A rugat-o sa aiba grija de mine si i-a spus lucruri de care matusa habar nu avea, caci ea nu stia ca mama se iubise si cu un ofiter, ea stia doar de Iulian, bancherul. "Andrei m-a impuscat, desi era intuneric l-am vazut si i-am vazut si cicatricea de la mana dreapta, in care tinea pistolul. Acum a fugit la parinti, la tara, si a ascuns pistolul in podul casei tatalui lui. Razbuna-ma, sufletul meu n-are liniste, am murit in chinuri". Apoi a oftat si a tacut. Matusa a plecat plangand.

Desi trecusera patru ani de la crima, ea si bunica s-au dus la politie si l-au reclamat pe ofiter. Bineinteles ca matusa nu a spus politiei de unde aflase toate datele. S-au facut iar cercetari, i s-a aflat numele intreg, in ce sat locuiau parintii lui si s-au dus direct la el. Locuia intr-adevar acolo si, asa cum spusese biata mama, avea o cicatrice la mana dreapta. Pistolul l-au gasit in pod. Politistii au intrebat-o pe matusa de unde stie despre el atatea lucruri, iar ea a spus ca de la bunica. Bunica, din povestirile mamei, stia ca are o cicatrice la mana drapta, ca parintii lui sunt tarani din satul Ciocarlia de Jos. Mama ii spunea tot, si locul unde se iubeau ei pe ascuns, sa nu stie Iulian, celalalt amant.
Politia a certat-o pe buni-ca, fiindca nu a spus totul atunci, in 1940. "De frica si de rusine, maica", a zis bunica.

Tragedia de la ""Carlton""

O teribila drama s-a consumat intr-unul din apartamentele blocului bucurestean Carlton, inainte ca acesta sa se prabuseasca, datorita cutremurului din septembrie 1940.

Capitanul, un barbat frumos, bine facut, inzestrat cu o inteligenta lucida, poseda o insusire superioara tuturor celorlalte virtuti: avea un caracter deosebit, era generos, saritor, cinstit si demn. Cu Eliza se insurase nu de mult. Era prin ’39, perioada in care tara trecea prin mari framantari. Ofiterii de cariera erau trimisi in regimente dizlocate in apropierea frontierelor. Deci si capitanul lipsea lungi perioade de acasa, tocmai cand simtea nevoia sa fie mai mult alaturi de femeia cu care se casatorise din dragoste. Din pacate, frumoasa satena cu ochii negri scanteietori si neastamparati, nu merita dragostea lui. In lipsa lui, avea un grup de prieteni cu care, seara de seara, gasea agreabile modalitati de a-si petrece timpul. Fie o patida de pocher, fie o iesire la un bar sau la un hipodrom, unde prinsese gustul pariurilor. Pe deasupra, incepuse sa consume droguri, cu regularitate. Era normal ca lipsa de bani sa devina cronica. Norocul ei ca se invartea intr-un cerc de prieteni bogati, care o imprumutau fara sa-si faca complexe. Unii chiar se prefaceau ca uita de datoriile Elizei. Mai ales ca femeia le spusese intimilor, cu franchete, ca nu poate rabda mai mult de cateva zile fara "amor"! Or Fanel pleca cu lunile... Se zvonea si ca-i nimfomana, si ca pentru ea nu conta cu cine era in pat: chelneri, comisionari, patroni de magazine de pe unde-si cumpara marfa "pe credit", ba chiar si ordonanta capitanului!

Datorii la pocher

La epistolele pe care le primea aproape zilnic de la sotul sau, aflat departe, in Moldova, scrisori pline de declaratii patimase de dragoste, Eliza raspundea superficial, cu fraze dragalase de copil alintat, lapidar, dar neomitand, in final, sa-i ceara bani. "Dar sa fie mai multisori, «pisoias», pentru ca fetita ta are niste datorii de onoare la pocher. E singura mea distractie cu care imi mai umplu timpul, insa am avut ghinion! Stii doar ca tu esti port-bonheurul meu. De cate ori nu esti langa mine pierd! Prea rar castig cate ceva, dar acum datorez 10.000 lei". Ofiterul, cunoscut tuturor pentru probitatea sa morala, avea oroare de imprumuturi. N-avea insa ce face, caci era onoarea sotiei sale in joc si ii timise suma solicitata.

Urmara si alte cereri. Ghinionul nu se dezlipea de Eliza! Iar banii se pulverizau, de fapt, nu numai la pocher, unde cacialmalele copilaresti se plateau, ci si la ruleta si mai ales pe droguri, de care nu se mai putea lipsi. Disperat, nemaiavand de la ce prieteni sa mai imprumute bani, ofiterul ajunsese la un camatar. Acesta voia dobanda 100%. Cateva rate le-a platit. Apoi a clacat. Nu mai avea un leu. Il implora pe zaraf sa-l mai astepte. "Pot sa va fixez un nou termen, dar apoi...". Veni din nou vremea scadentei. Ofiterul inca nu avea banii. "Nu va dau in judecata. Ma voi adresa mai intai colonelului". Si isi infaptui amenintarea. Dar Fanel era indragit de toti colegii si superiorii sai. Comandantul regimentului ramase perplex cand i se expuse situatia. Promise imediat ca va rezolva aceasta problema. Cu ajutorul ofiterilor si completand suma cu banii lui, comandantul achita datoria. Parinteste, cu cuvinte bine alese, incerca sa afle cauza nevoii continue de bani a capitanului. Afla astfel ca are datorii neonorate la numerosi ofiteri. Insa nu reusi sa scoata un cuvant mai mult pe aceasta tema de la nefericitul capitan. Curand, pe la jumatatea anului 1939, un ofiter a fost trimis de colonel cu o corespondenta confidentiala la Bucuresti. Fanel il ruga: "Te rog, fi si mesagerul meu. Du-i sotiei mele banii astia si aceste mici atentii!" "S-a facut Fanele!", ii raspunse cu bunavointa locotenentul, un tip venal, fara scrupule. Inainte de a pleca pe frontiera, acesta traise cu Eliza. Deci, acum, femeia avea doua motive sa-i faca locotenentului Titi o primire deosebita: intai ca-i aducea mult asteptatii bani, doi pentru ca era un element de noutate erotica. Se saturase de amantii ocazionali si meschini. "E un tip grozav la pat!", reflecta ea.

Un veritabil Mefisto

La inapoiere, locotenentul Titi ii inmana capitanului o scrisoare neobisnuit de plina de "dor si dragoste" din partea Elizei. Era fericit. "Cum mai arata Eliza, draga Titi?" "Infloreste colega, e splendida! Se invart multi in jurul ei, dar n-au nici un spor!", surase acesta misterios. Dar un nor umbri fata frumoasa a capitanului. Intrigant, un veritabil Mefisto, locotenentul facu in asa fel incat sa ajunga la urechile capitanului, indirect, groaznicul adevar: ca Eliza ajunsese o prostituata de lux, ca se droga, ca era plina de datorii ca urmare a pierderii unor sume fabuloase la pocher, ca pe toti furnizorii de la care procura cele mai scumpe delicatese ii rasplatea cu una sau mai multe partide de "amor" si altele. Cand auzi, capitanul ceru imediat o permisie de 48 de ore. I se aproba.

Ajunse la Bucuresti in miezul noptii. Patrunse in apartamentul din blocul Carlton, unde-si avea locuinta. Orgia era in toi. Barbati si femei in pielea goala se ospatau culcati, unii vomasera pe covoare. Pe Eliza o descoperi repede, in dormitor, in plina actiune, de grup sexy. O saruta de zor in zona pubiana un tip in varsta, caruia ii atarnau cateva randuri de burti, hidos. Scoase pistolul si trase. Apoi si-l lipi de tampla si apasa pe tragaci. Muri imediat.

Bizar a fost faptul ca desi atat de aproape, totusi n-a nimerit-o pe Eliza. Dar exista un Dumnezeu acolo sus care vede tot! Eliza muri in acelasi an, ingropata in daramaturile Carltonului. Cel putin pe nefericitul ofiter, teribilul seism din septembrie ’40 l-a razbunat!

Si-a trimis amantul in padure, sa-i taie lemne si barbatul In comuna Pipirig, din apropiere de Targu-Mures, femeia Anica, maritata cu Vasile Curca, intretinea de vreo doi ani relatii amoroase cu tanarul Grigore Nita. Ca barbatul sa nu afle nimic, amantii se intalneau pe ascuns. Cum aceasta situatie nu le era destul de placuta, femeia a planuit asasinarea sotului. In acest scop, a aranjat o petrecere, invitand si amantul, care era prieten cu barbatul ei! Dupa ce s-au ametit de bautura, femeia i-a trimis in padure dupa niste lemne. Lui Grigore Nita i-a dat toporul, sfatuindu-l sa nu mai stea pe ganduri si sa ucida in padure pe cel care sta in calea fericirii lor. Ajunsi in padure, sotul, obosit, s-a intins cu fata in sus. Amantul a profitat de aceasta pozitie si, cu ascutisul toporului, i-a aplicat o puternica lovitura peste gat. Victima a incetat imediat din viata. Criminalul, dupa ce a taiat cateva craci, s-a inapoiat cu ele linistit acasa. Cadavrul fiind descoperit de niste sateni care treceau pe acolo, a fost anuntat postul de jandarmi, care, in urma cercetarilor, i-a descoperit pe vinovati. Femeia Curca si amantul ei au facut marturisiri complete (Universul, 13 septembrie 1932) Criminali de varsta a treia: Monta si-a ucis fiul ca sa-i ia nevasta Manolache V. Popa, zis Monta, de 80 ani, din com. Drincea, jud. Mehedinti, a fost reclamat de fiicele sale ca a otravit pe fiul sau, Constantin, de 33 ani, intrucat batranul avea legaturi de dragoste cu nora sa, sotia victimei. Din cercetarile facute de jandarmi reiese ca batranul a prins o vipera, pe care a fiert-o, iar zeama a turnat-o in mancarea fiului sau. Domnul medic legist Ciurea, in urma expertizei facute, a confirmat existenta otravii in stomacul nefericitului Constantin. Cazul a produs mare senzatie in toate comunele vecine. Batranul a fost arestat imediat si predat Parchetului. (Universul, 2 septembrie 1935) Un mire spintecat in fata miresei In comuna Vorona (Botosani) s-a savarsit o crima fioroasa. Flacaul Mihai Toma a fost invitat la nunta consateanului sau Costache Chetrariu. Dupa ce a baut cateva pahare cu rachiu si cu vin, Toma si-a adus aminte ca, pe vremuri, a fost indragostit de actuala mireasa. Fara sa-si dea seama ce face (?!), el a pus mana pe un cutit si s-a repezit la mire, spintecandu-l. Nunta s-a transformat intr-o incaierare generala, unii tineau cu Toma, ceilalti cu Chetrariu. Cu mare greutate, nuntasii au fost potoliti de autoritati. Criminalul a fost arestat. Dupa cateva ore de chin, mirele si-a dat duhul. (Universul, 27 septembrie 1935) Gelozie tratata cu... toporul Carciumarul Marin Comac, din comuna Bolintin-Deal, a fost orbit de nevasta sa, Ioana, care, intr-un acces de gelozie, i-a asvarlit cu vitriol in ochi. Nefericitul orb, reintors de la spital, a crezut ca nevestei sale i-au trecut pandaliile si a rugat-o sa-i prepare o mamaliga. In momentul cand apa a dat in clocot in ceaun, Ioana, fara sa stea prea mult pe ganduri, i-a asvarlit ceaunul cu apa clocotita in cap. Nebun de durere, Marin Comac a luat toporul din locul unde se afla de obicei si, cu o singura lovitura, data cu sete, si-a omorat nevasta. Dupa crima, Marin Comac a rugat un vecin sa-l conduca pana la postul de jandarmi, unde s-a predat. (Curentul, 20 octombrie 1935) Din dragoste pentru tata, isi ucide mama Rada Ceausu din Optasi (jud. Olt), dupa 20 de ani de casatorie, timp in care a adus pe lume cinci copii, a gasit cu cale sa-si insele sotul cu prietenul (?!) acestuia, Damian Burciu. Din aceasta cauza Rada si-a neglijat complet sotul, copiii si gospodaria. Ion Ceausu a descoperit ticaloasa purtare a Radei si, din pricina aceasta, zilnic erau certuri intre ei. Sub indemnul parintelui lor, copiii isi urau de moarte mama si asteptau momentul sa-l razbune pe tatal lor. Rada, care se temea de furia acestora, s-a mutat definitiv la domiciliul amantului ei. Dupa vreo doua luni, timp in care i-a umplut sufletul de ura, Ion Ceausu trimite pe fiul sau mai mare, Gheorghe, in varsta de 17 ani, sa-l razbune. Acesta, sub motivul ca a venit s-o vada, patrunde in noua locuinta a mamei si, pe cand Rada inchidea usa, fiul ei i-a implantat de mai multe ori cutitul in spate. Internata in spitalul din Slatina, Rada Ceausu a murit dupa doua zile. Fiul criminalului a fost arestat in Bucuresti, unde se refugiase la o ruda a sa. (Universul, 1 februarie 1936)