Ucis pe patul de spital

Decembrie, 21, anul 1989, – o dimineata rece de iarna. Revolutia batea la usa, deja se aflase despre Timisoara in Capitala. Un pusti din Bucuresti se pregatea sa iasa cu prietenii in oras. Se imbracase frumos in acea zi, bunica a avut grija ca baiatul sa arate cat mai bine. A plecat pe la pranz de acasa si... nu s-a mai intors niciodata! Avea 17 ani!

Liviu Iulian Marin implinise 17 ani cu o luna inainte, mai precis la 23 noiembrie, si este unul dintre copiii eroi-martiri ai Revolutiei Romane din Decembrie 1989. “Era un baiat foarte curajos, mai mereu cu zambetul pe buze, plin de viata, prietenos si gata intotdeauna sa dea o mana de ajutor. Liviu era un tanar bine facut, solid, facea sport mai tot timpul: rugby, sport, box. Sa nu uit sa va spun, in clasa a IV-a a facut chiar si dansuri populare, iubea sa danseze...“, ne-au povestit parintii. Era liceean, avea toata viata in fata, o familie si un frate care il iubeau. La 21 decembrie s-a intalnit cu prietenii in cartierul Pantelimon, acolo unde locuia, si-au plecat la un film in oras. S-au gandit sa mearga in centru, pe bulevard, dar nu au mai ajuns decat pana la Sala Dalles.

Ranit la cap

Era trecut de ora pranzului cand Liviu a ajuns impreuna cu grupul de prieteni in dreptul Salii Dalles din Capitala. A inceput sa se traga, iar pustiul a cazut printre primii, ranit la cap de un glonte ratacit. Prietenii au intrat in panica, l-au lasat pe caldaram plin de sange si au fugit. Unul dintre ei s-a intors mai tarziu, dar Liviu nu mai era. Cativa oameni il luasera si il dusesera la spital, la Coltea, acolo unde medicii trebuiau sa-i salveze viata, dar unde moartea il astepta in persoana unor ofiteri de la Securitate. “Intai au internat femeile pentru ca doctorii au considerat ca nu este un caz grav, trebuia sa fie in siguranta, dar acolo si-a gasit moartea. Am aflat ca spre seara au venit cei de la Securitate sa-i interogheze. L-au luat si pe el, dar nu stia nimic, ce ar fi putut sa spuna un copil de 17 ani? L-au batut cu bestialitate ca sa recunoasca. Ce? Numai ei stiau. Macar sa-l fi lasat in viata asa batut cum a fost, dar nu! Mi-au omorat copilul, l-au impuscat in piept dupa care au acoperit urma glontului cu niste carpe si l-au fotografiat“, isi aduce aminte, cu ochii tristi si privire resemnata, tatal lui Liviu.

Trei saptamani de cautari

Parintii l-au asteptat sa vina acasa dar cu fiecare ora care trecea, asteptarea devenea tot mai apasatoare. Seara nu au mai rezistat si-au plecat sa-l caute. Nu stiau de unde sa inceapa, nu stiau de ce copilul lor nu venea acasa. Au plecat pe la toate spitalele din Bucuresti, dar nu l-au gasit. La Coltea nu au putut sa intre nici macar in spital. Timpul trecea, au fost mai intai ore, apoi zile care s-au transformat in saptamani. Nimeni nu voia sa stea de vorba cu ei, nimeni nu incerca sa-i ajute. Intr-un final, dupa aproape trei saptamani de cautare continua, au ajuns si la morga dar nu l-au gasit. Inca mai trageau speranta ca undeva copilul lor traieste... O ruda s-a gandit sa mearga la Militia Capitalei. Tatal lui Liviu isi aduce aminte: “Cand am ajuns acolo, am stat de vorba cu un ofiter caruia i-am spus ca baiatul meu a disparut si nu s-a mai intors acasa. La final ne-a adus o poza cu el, omorat. Dupa care a venit si cu hainele lui pline de sange, atat de mult sange. Acesta ( ofiterul) a recunoscut ca baiatul meu a fost interogat si pentru ca nu a vrut sa spuna nimic – impuscat. Nu avea nici cea mai mica remuscare, nu il interesa absolut deloc. Ne-a zis sa mergem din nou sa-l cautam la morga pentru ca baiatul meu era mort“.

Neidentificat – 55

Liviu Iulian Marin nu mai era la morga de mult, ci ingropat in Cimitirul Bellu ca neidentificat. Familia nu a gasit decat un mormant care purta un numar – 55. Acolo jos, sub o lespede de piatra, intr-un cosciug zacea trupul copilului lor de 17 ani, caruia i se luase dreptul la viata de o mana criminala. “Asta a fost destinul lui, atatea zile a avut, nu stiu ce sa mai spun. Nu am mai fost oameni de atunci, nu mai avem lacrimi destule acum. Stiti dupa ce am venit cu hainele lui pline de sange acasa, le-am spalat, curatat si aranjat pana nu s-a mai cunoscut nimic. Apoi am cautat un baiat sarman de o varsta cu el caruia i le-am dat de pomana sa le poarte. Am facut lucru asta pentru Liviu, am vrut ca cineva sa poarte hainele lui pentru el“, ne-au spus mama si tatal lui Liviu.

A murit de suparare

Bunica lui Liviu, cea care era zi de zi alaturi de el si il ingrijea, a murit la scurt timp dupa ce a aflat vestea mortii nepotului ei. “Dupa aproape un an, bunica mea a murit din cauza socului. Nu a mai putut rezista, nu putea accepta gandul ca nepotul ei, fratele meu de 17 ani, nu va mai veni niciodata acasa“, ne-a spus Catalin Marin. Parintii lui Liviu s-au resemnat de mult cu moartea fiului lor. Mai pastreaza pozele, un certificat de deces eliberat la 17 ianuarie 1990, certificatul de nastere, toate pastrate cu multa grija. Atat le-a mai ramas de la pustiul care le bucurase viata, baiatul lor cel mare.

In amintirea lui Liviu Iulian Marin, unul dintre mii de romani care au murit pentru mine, pentru tine pentru fiecare dintre noi, un pusti de 17 ani care ar fi putut fi copilul sau fratele tau!

Cine mi-a omorat fratele!

Catalin Marin era un copil atunci cand fratele lui mai mare a murit. Student la Drept in anul IV, Catalin are acum 23 de ani. “Pot sa spun ca mi-am cunoscut fratele mai mult din poze, eram un copil cand Liviu a murit. Nu mai tin minte decat franturi de imagini. Stiu insa sigur un lucru: vreau sa aflu cine mi-a omorat fratele. Nu am sa uit vreodata cand am intrat in aceea zi in baie, iar pe marginea cazii erau hainele fratelui meu pline de sange, lucrul acesta il voi tine minte toata viata mea!“. Catalin e hotarat sa afle cine i-a omorat fratele in aceea zi nefasta, cine a tras si de ce nimeni nu a fost tras la raspundere pentru mortii nostri.

PING PONG PARCHET - REVOLUTIONARI

Asociatia 21 Decembrie 1989 Domnului Samoila Joarza Sef Sectie Militara de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Prin prezenta va cerem redeschiderea si trimiterea in instanta spre urgenta solutionare a tuturor dosarelor legate de evenimentele din data de 21 spre 22 decembrie 1989 in Bucuresti. Totodata va solicitam a lua toate masurile legale impotriva celor raspunzatori de neinstrumentarea (nici pana la aceasta data) a sus-mentionatelor dosare. Romania Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Sectia Parchetelor Militare Nr. 941/2004 Catre, Asociatia “21 Decembrie 1989“

In legatura cu scrisoarea dumneavoastra nr. 50/2004, va facem cunoscut ca in unele dosare privind evenimentele din Decembrie 1989 cercetarile nu au condus la identificarea celor care, folosind arme de foc, au ranit sau omorat unele persoane.

Dosarele in care a fost stabilita vinovatia celor cercetati au fost inaintate la instanta (ex. – dosare privind evenimentele de la Sibiu, Cluj, Timisoara, Bucuresti s.a.). In cauzele in care nu s-a stabilit vinovatia persoanelor cercetate au fost adoptate solutii de netrimitere in judecata.

Solicitarea dumneavoastra de “redeschiderea si trimiterea in instanta spre urgenta solutionare a tuturor dosarelor legate de evenimentele din 21 spre 22 Decembrie 1989 in Bucuresti“ nu poate fi satisfacuta in cauzele in care din cercetari nu a rezultat vinovatia persoanelor cercetate.

In situatia in care considerati ca solutia de netrimitere in judecata intr-un anumit dosar, concret indicat, este netemeinica si nelegala, va rugam sa ne sesizati pentru a dispune masurile ce se impun. Procuror Militar Sef General de brigada magistrat Samoila Joarza

Asociatia “21 Decembrie 1989“ Domnului General Samoila Joarza Seful Sectiei Parchete Militare

Avand in vedere lipsa de reactie la cererile noastre de a redeschide si trimite in instanta dosarele legate de evenimentele din 21-22 Decembrie 1989 si dosarul “Milea“,

Luand in considerare demersurile noastre initiate de-a lungul timpului si sustinute de mass-media, care au adus o multitudine de marturii circumstantiale ale supravietuitorilor si de alte probe evidente privitoare la represiunea sangeroasa din Decembrie ’89,

Fata de faptul inacceptabil ca asasinii si tortionarii sunt liberi si astazi, asta intr-un stat de drept – membru al Consiliului Europei si care vrea sa devina membru al Uniunii Europene,

Constatand ca Procurorii militari au devenit, vrand-nevrand, complicii faptuitorilor, in asteptarea prescrierii raspunderii pentru reprimarea sangeroasa a manifestantilor pasnici din Decembrie 1989,

Cu titlu exceptional, va solicitam ca in cercetarea dosarelor sa introduceti si Parchetul Civil, intrucat tinerii procurori civili, cu elanul si pregatirea lor, vor putea sa elucideze cauzele si sa le finalizeze urgent, in vederea trimiterii catre instantele judecatoresti.

Masura implicarii procurorilor civili poate deveni eficienta, deoarece procurorii militari nu sunt in nici un caz magistrati independenti, in sensul in care s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, subordonarea lor in regim militar ducand la tergiversarea anchetei, spre disperarea urmasilor eroilor-martiri si a tuturor celor afectati.

Trebuie sa luati nota ca daca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie isi va face datoria, atunci va putea fi ajutat de vointa politica a legiuitorilor, inclusiv in plan logistic, prin masuri de urgenta si va avea si sustinerea societatii civile.

Totodata va solicitam sa luati toate masurile legale impotriva celor raspunzatori de neinstrumentarea sus-mentionatelor dosare, indiferent de functiile pe care, cu nedemnitate, inca le mai ocupa.

In acest context va punem in vedere ca daca nici de data aceasta nu veti da curs demersurilor noastre si ale mass-media, ne vedem nevoiti sa sesizam forurile europene si internationale, inclusiv Tribunalul Penal International, fiindca in aceasta cauza este vorba de crime imprescriptibile.

Privita retrospectiv, situatia ne obliga sa nu mai repetam erorile care au permis aflarea in libertate a autorilor represiunii sangeroase din Decembrie ’89, din Timisoara, Bucuresti si din restul tarii: numeroasele marturii ale supravietuitorilor, precum si celelalte probe prezentate de mass-media au oferit suficiente elemente de inculpare si totusi faptuitorii asasini si tortionari, din spatele epoletilor si functiilor pe care le detin, sfideaza Codul Penal si statul de drept. Pentru aceste motive acum, la aproape 15 ani de la amara noastra experienta, vom aduce Statul Roman in fata instantelor internationale, pentru a raspunde in raport cu incapacitatea si reaua-credinta a celor care, in ultimii 15 ani, i-au condus institutiile care au tainuit Adevarul.

In incheiere va comunicam ca Asociatia “21 Decembrie“, prin Consiliul de Conducere, l-a delegat pe Presedintele Maries Teodor la reconstituirea ce v-a fost solicitata in cadrul audientei acordate de Procurorul General privind “dosarul Milea“ ca o componenta a evenimentelor ce au marcat istoricul Revolutiei Romane. Asociatia “21 Decembrie 1989“ Bucuresti Consiliul de Conducere