Ultimul 23 August

Citiţi în Suplimentul Scînteia de luni, 24 august, despre scena şi culisele ultimului 23 August: ce pregătiri au făcut şi cum l-au petrecut Ceauşeştii; interviul lui Ceauşescu pentru Pravda şi "ghiontul" lui Gorbaciov; atentate şi accidente rutiere; invenţii propagandistice - mai vechi şi mai noi; amintirile unor foşti demnitari comunişti şi ofiţeri din serviciul de pază şi protecţie despre faţa văzută şi nevăzută a zilei naţionale a României.

În '89, sărbătoarea naţională a căzut într-o miercuri. Manifestările omagiale au început însă luni, 21 august. Simultan, s-au desfăşurat demonstraţii la scară redusă în marile oraşe din ţară.
Iar adunări festive au fost în toate întreprinderile şi instituţiile din mediul rural şi urban.

"REVIZUIREA" LUI ANTONESCU
Punctul-cheie al pregătirilor ultimului 23 August din punctul de vedere al fostului secretar cu propaganda, gen. (r) Constantin Olteanu, au fost "indicaţiile" lui Ceauşescu. "Nu mai puneţi voi problemele astea cu 23 August, cu 1944, ştiţi că s-au mai schimbat regulile cum s-au petrecut lucrurile", i-a spus Ceauşescu. "Vedeţi voi, nu mai vorbiţi cu dictatura fascistă; aia a fost dictatură militară fascistă, cum scrieţi voi?! Spunea să nu mai accentuăm, să îngreunăm mai mult lucrurile cu Antonescu."

De teama glasnost-ului, propaganda a renunţat atunci şi la mitologia conducerii "revoluţiei proletare" de Nicolae Ceauşescu.

GHIONTURILE LUI GORBACIOV
Printre grijile lui Ceauşescu legate de 23 August fusese şi interviul acordat trimisului Pravdei, Boris Avercenko. Gazetarul sovietic i-a adresat punctuale întrebări derivate din programul de perestroika. În interviul publicat în presa românească în chiar ziua de 23 August, Ceauşescu nu răspunde "provocărilor". A renunţat însă la etalarea meritelor sale în dirijarea "revoluţiei" din august 1944. Concesie maximă, probabil, a elogiat şi armata sovietică! Iar presa românească a publicat în ediţia "la roşu" interviul acordat Pravdei de Ceauşescu.

Şi din lectura mesajelor de felicitare de peste hotare cu prilejul sărbătorii naţionale a României se simte însă ghiontul lui Gorbaciov. Telegrama sovietică a ieşit din tipicul celorlalte, căci n-a fost semnată de liderul PCUS.

TRIBUNĂ IMPROVIZATĂ
Pentru "comedia militară"- cum a numit Silviu Curticeanu demonstraţia -, din ordinul lui Ceauşescu a fost improvizată o tribună în faţa sediului noului Muzeu Naţional. Deşi mai scurtă ca altădată, festivitatea a fost obositoare şi pentru soţii Ceauşescu. "Fix la ora 10:00, cei doi urcau în tribună, a relatat col. (r) Adrian Eugen Cristea, fostul adjunct al şefului Direcţiei a V-a a Securităţii. Erau ovaţionaţi, ei la rându-le îi salutau pe ceilalţi făcându-le semne cu mâinile. Cam un minut. Muzica reprezentativă a armatei, aflată peste drum de tribuna oficială, intona Imnul Naţional.

La terminarea imnului, Ceauşescu ţinea o cuvântare. Nu prea lungă. Apoi începea demonstraţia. (...) În tot acest timp, Ceauşescu şedea în picioare şi nu servea nimic. Degeaba Melente, ospătarul lui, era pregătit cu ce ştia că poate mânca. Din când în când veneau copii şi tineri - şoimi, pionieri şi utecişti - cu flori să i le înmâneze. De multe ori, pe cei mici îi lua în braţe şi se vedea că îi face plăcere să-i primească.

Dar nu orice copil sau tânăr putea pătrunde să-i ofere flori. Căci şi aceştia erau din timp stabiliţi şi verificaţi prin partid şi sindicat. (...) După acele ore de stat în picioare era evident că soţii Ceauşescu erau mai obosiţi decât manifestanţii. Semne de oboseală accentuată se observau mai ales la Elena Ceauşescu, care purta permanent ciorapi speciali elastici."




"CASĂ" NOUĂ ŞI A DOUA CAPITALĂ
După ultimul punct din programul lui 23 August 1989, Ceauşescu s-a retras la Snagov. Din agenda Elenei Ceauşescu reiese că ar fi petrecut "romantic", în doi, şi următoarea zi.
S-au despărţit de ceilalţi demnitari nu înainte de a dispune să-i însoţească la Casa Poporului. I-a ghidat el, după relatarea lui Dumitru Popescu, prin interioarele finisate şi decorate. "Ce zici, cutare?!..." - li s-a adresat unora Ceauşescu. "Aţi construit aici pentru cel puţin 1.000 de ani!", l-au lăudat ei.

De altfel, în vara lui 1989, mare parte din programul lui Ceauşescu era ocupat de vizite pe şantiere şi de proiecte noi. Visa la o a doua capitală a ţării, ridicată pe ruinele cetăţii Târgovişte după proiectul arhitectului Vlădescu. În biografia lui Ceauşescu, oraşul Târgovişte a intrat însă ca locul de execuţie.

PRIMA MARE MINCIUNĂ
S-a spus în Proclamaţia Regelui Mihai din chiar seara zilei de 23 August 1944.
"România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, declarase Regele. Naţiunile Unite ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea Dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită."

Declaraţia a avut pe frontul de Est tragice consecinţe. Delegaţi ai unităţilor româneşti au luat contact cu comandanţii sectoarelor sovietice la dispoziţia cărora au pus trupele. Deoarece nu se semnase nici un armistiţiu, unităţile româneşti au fost dezarmate şi duse în prizonierat.

DE LA CAROL AL II-LEA LA CEAUŞESCU
În interviul acordat în 2006 pentru Jurnalul Naţional, Paul Niculescu-Mizil a declarat, printre altele: "Acum nu se înţeleg anumite lucruri. Se crede că 23 August era ceva forţat ş.a.m.d. Eu spun invers. 23 August şi participarea oamenilor la aceste manifestări era, de multe ori, peste aşteptările organizatorilor. Eram uimit că la demonstraţii oamenii veneau cu copiii. Demonstrau aici în piaţă şi pe urmă îşi făceau un fel de 1 Mai la verdeaţă. Era veselie, nu circ.

Mergeau, în urma lor, cu puşca în spate? Îi împingea cineva? Îi băga în puşcărie că n-au participat la demonstraţie? Asta este o absurditate. (...) Manifestările în care copiii mergeau să facă exerciţii de nu ştiu câte ori nu le-a inventat Ceauşescu. Eu am fost străjer, am participat la demonstraţii care se organizau pe timpul lui Carol. (...) Mă scoteau de la şcoală. Şi tot cu trupuri se scria. Înainte de 1944, în timpul lui Carol, s-a prăbuşit o aripă a tribunei de la ANEF. Şi au fost morţi, în timpul unei manifestaţii de glorificare a Regelui Carol".

OMAGIU CONDUCĂTORULUI IUBIT
Nu se prea oferea nimeni în '89 să semneze omagii. De 23 August, România Liberă se "asigurase" astfel pentru prima pagină:
"În zi de August, ţara înalţă imn de slavă
Spre a-şi cinsti viteazul Erou Conducător:
TRĂIASCĂ TRICOLORUL ŞI COMUNISTA ERĂ!
TRĂIASCĂ CEAUŞESCU ŞI-AL ŢĂRII VIITOR!".