Umbrela englezeasca pentru Ceausescu

Dupa invadarea Cehoslovaciei din august 1968, Marea Britanie si SUA nu au vrut ca Romania sa aiba aceeasi soarta. Arhivele diplomatice, din care prezentam un exceptional documentar, releva actiunile de protejare intreprinse in favoarea lui Ceausescu. Pentru a fi inteles, momentul 1968 reclama o cercetare cat mai profunda asupra arhivelor, in primul rand romanesti si foste sovietice. Numai asa vom putea sti daca pozitia pe care s-a situat liderul de la Bucuresti a fost una dictata de interesele romanesti sau daca a fost proiectata de coniventa cu sovieticii. Pana atunci vom spune, folosind fericita expresie a istoricului Florin Constantiniu, ca atitudinea lui Ceausescu fata de interventia militara a unor state comuniste in Cehoslovacia reprezinta his finest hour.

Doua sisteme politice antagonice isi disputau suprematia pe continent. Ceea ce nu excludea contactele intre membrii lor. Si perioadele "coexistentei pasnice" si "increderii reciproce" fusesera martorii stabilirii si extinderii contactelor dintre statele celor doua "blocuri". Remarcabil este faptul ca cel putin dintr-o parte aceste legaturi au fost deschise si mentinute in nume propriu. Delegatii la diferite niveluri calatoreau de o parte si de alta a cortinei de fier, tratate bilaterale erau anuntate. Oameni politici constienti realizau necesitatea intelegerii pe continentul european, peste blocuri. Pasii spre destindere au continuat, s-a relansat conceptul de securitate europeana dat deoparte la mijlocul perioadei interbelice.

In aceasta conjunctura, guvernul britanic organizeaza, pentru vara anului 1968, calatoria oficiala a ministrului sau de Externe, Michael Stewart, in mai multe tari din blocul comunist.

Dar evenimentele produse spre sfarsitul lunii august a acelui an au inghetat evolutia pozitiva a lucrurilor. Interventia in Cehoslovacia si trambitarea in patru zari a doctrinei Brejnev au dat peste cap programul domnului Stewart. Pe lista sa a mai ramas doar Romania, a carei atitudine fata de criza cehoslovaca se deosebea diametral de aceea a tovarasilor de bloc.

WASHINGTON, SFARSIT DE AUGUST. In preziua interventiei in Cehoslovacia, ambasadorul URSS la Washington, Dobrinin, s-a prezentat la Departamentul de Stat si l-a instiintat pe Dean Rusk ca "Uniunea Sovietica nu intentioneaza sa ameninte interesele americane".

Rusk i-a atras atentia diplomatului sovietic ca intre interesele americane se afla si Berlinul si a subliniat consecintele nefaste pe care le poate avea o actiune de forta impotriva acestuia. Chiar si fara aceasta atentionare este dificil de presupus ca miscarea trupelor Pactului de la Varsovia s-ar fi prelungit in afara sferei de influenta a Moscovei.

Oricum, Administratia americana supraveghea cu atentie evenimentele din spatiul central-european care incalzisera brusc temperatura relatiilor internationale. In fiecare zi, la sediul Departamentului de Stat aveau loc consultari cu aliatii din NATO, carora le erau aduse la cunostinta ultimele evolutii din spatiul sovietic. In urma unei asemenea intalniri, desfasurate la 25 august, Sir P. Dean transmitea "cu prioritate" la Foreign Office urmatoarele informatii: "Statele Unite nu au nici o dovada clara a unei actiuni sovietice impotriva Romaniei in acest moment. Fortele armate romane raman la un nivel scazut de alerta. Ambasadorul american a vorbit astazi cu Barladeanu, care considera ca miscarile trupelor sovietice din apropierea frontierelor romanesti sunt determinate mai degraba de situatia din Cehoslovacia decat de aceea din Romania". Aici telegrama este intrerupta, Foreign Office lasandu-ne sa ghicim motivele...

Si mai jos: "Se inregistreaza o oarecare activitate aeriana si manevre militare in Bulgaria, dar nu este nimic deosebit. Fortele sovietice din districtele militare de Vest raman intr-o stare inalta de alarma, dar nu pare a fi legata direct de Romania".

Ceva mai tarziu, in noaptea de 30/31 august, aceleasi personaje se reintalnesc, secretarul de stat reiterand interesul SUA pentru Romania, cerand asigurari "ca URSS nu intetioneaza sa atace Romania", iar Dobrinin repetand ca nu are nici un fel de informatii, dar "parerea lui este ca o actiune sovietica impotriva Romaniei este improbabila". Dupa care s-a interesat candid: "S-au plans romanii de ceva?". Nu, romanii nu se plansesera, dar americanii observasera o anumita activitate diplomatica si militara sovietica care le sugera ca modelul cehoslovac era pe cale de a se repeta. "Din acest motiv, in cadrul discursului pe care l-a tinut asta-noapte in San Antonio, presedintele a avertizat URSS in cazul unei actiuni in Europa de Est." Oricum, incheie ambasadorul britanic la Washington, "Departamentul de Stat si CIA raman in stare de alerta pana la clarificarea situatiei".

AJUTOR. Poate pentru a ajuta la lamurirea situatiei s-a deplasat Michael Stewart la Bucuresti. Dar chiar si in lipsa acestui motiv venise timpul unei intalniri oficiale la nivel inalt. Romania putea fi socotita o bresa in blocul sovietic care trebuia exploatata: interpreta o partitura proprie in "orchestra rosie", avea nevoie de contacte economice occidentale pentru a elimina dependenta de un singur furnizor care era si singurul cumparator si mai era si problema unor datorii nerambursate de mai mult timp. Asadar, pe 8 septembrie 1968 sosea in Bucuresti ministrul de Externe al Marii Britanii, membru al Parlamentului. Intr-o singura zi, luni, 9 septembrie, el a avut patru runde de discutii cu omologul sau, Corneliu Manescu, si cu presedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceausescu (cate doua cu fiecare). A fost acoperit un spectru larg de probleme, chiar prea larg pentru o singura zi si mai ales dupa atatea decenii de relatii soto voce.

INTALNIRILE MINISTRILOR DE EXTERNE. Michael Stewart s-a intalnit cu omologul sau de doua ori: in dimineata zilei de 9 septembrie, la sediul Ministerului Afacerilor Externe, incepand cu ora 10:30; apoi, de la ora 17:00 in aceeasi locatie. La cele doua intalniri au luat parte ambasadorul de la Londra, Vasile Pungan, si personal din Ministerul roman de Externe, ambasadorul britanic la Bucuresti, Sir John Chadwick, si membrii Departamentului Nord din Foreign Office. Cea dintai a fost strict protocolara, de la strangeri de mana la urari de bun sosit, de la recunoasterea importantei vizitei pentru cresterea nivelului relatiilor bilaterale la marcarea momentului international delicat in care se produce vizita. A razbatut insa franchetea cu care Secretarul de Stat al Foreign Office-ului (aceasta era titulatura oficiala a lui Michael Stewart) a tinut sa "separe apele": "Romania se afla in Europa de Est si este o tara comunista. Marea Britanie nu este. Este normal ca aceia care traiesc in Vest sa considere comunismul un lucru rau, iar pentru aceia din Est democratia sociala din Vest sa para una falsa". Mandatul sefului diplomatiei britanice era cu totul altul, decat sa transmita aceste opinii care, oricum, erau cunoscute de interlocutorii sai. "Noi trebuie insa sa ne descotorosim de asemenea idei. Sunt cauze de ordin istoric care au facut ca unele tari sa fie comuniste si altele nu. Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem." Sinteza convorbirii, inregistrata de britanici, consemna sec: "Domnul Manescu a fost de acord cu acest punct de vedere". In cursul celei de-a doua intrevederi au fost reluate unele dintre chestiunile ridicate in discutiile cu Nicolae Ceausescu, dar au fost abordate si altele noi: comertul bilateral, plata datoriilor, problema germana. Intre cele doua intrevederi au avut loc intalnirea si pranzul oficial cu Nicolae Ceausescu.

LA PALATUL CONSILIULUI DE STAT. Coloana oficiala a parasit sediul Ministerului Afacerilor Externe, a traversat Piata Victoriei si, coborand pe Calea Victoriei, a intrat in curtea Palatului Regal botezat Palatul Consiliului de Stat. La 11:30 a inceput prima runda de discutii cu presedintele acestei structuri cu forma, dar fara fond, precursoare a institutiei prezidentiale, Nicolae Ceausescu. Agenda discutiilor a cuprins sase probleme - dezvoltarea relatiilor bilaterale, securitatea europeana, problema Vietnam, Orientul Apropiat, Natiunile Unite si Gibraltarul, oful britanicilor.

RELATIILE ANGLO-ROMANE. Nivelul lor a fost considerat pe o scara de la "bun" (Ceausescu) la "satisfacator" (Stewart). Discutiile s-au invartit cu deosebire in jurul problemelor economice, al schimburilor comerciale, al planurilor pe care Romania le are in diferite compartimente si al sprijinului pe care intreprinderile britanice il pot acorda. Si atunci, ca si acum, diplomatul britanic nu s-a putut abtine sa nu incrimineze birocratia din Romania. "Dl Pungan, la Londra, poate contacta orice minister doreste", ceea ce nu este valabil si pentru Sir John Chadwick. "La aceasta, dl Ceausescu a raspuns ca este o problema care se va rezolva de la sine (!)." Se pare ca, la peste treizeci de ani de la aceste convorbiri, birocratia ramane un spin pentru Romania... Dar, spune ministrul britanic, nu aceasta este principala piedica in relatiile bilaterale, ci aceea a datoriilor. "Ea afecteaza nivelul relatiilor noastre comerciale." "Dl Ceausescu raspunde ca s-a gandit ca este timpul sa se puna capat acestei probleme in termeni acceptabili." Lucrurile erau insa mai complicate, guvernul britanic reclamand mai intai achitarea datoriilor catre Compania Shell si apoi reglementarea celorlalte datorii. Subiectul a stat si in atentia ministrilor de Externe, in cadrul celei de-a doua intalniri. Cu aceasta ocazie, Stewart a reiterat ca numai dupa rezolvarea cererilor formulate de Shell se vor relua convorbirile la nivel guvernamental rupte in 1966.

SECURITATEA EUROPEANA. Cei doi interlocutori principali au subliniat dintr-un inceput progresele care s-au inregistrat din a doua jumatate a deceniului sapte. "Aceste lucruri au dus la cresterea increderii intre tarile europene, esential pentru crearea instrumentelor de securitate", aveau sa spuna, cu mici diferente, atat liderul regimului de la Bucuresti, cat si ministrul de Externe al Marii Britanii.

"Nenorocirea este cu ultimele evenimente, care au distrus aceasta incredere, de care depind toate progresele. Demersurile pentru o mai buna intelegere au fost franate, aceste puncte de vedere ale guvernului fiind insusite si de catre Parlament", declara Michael Stewart.

Ceausescu deplora si el situatia creata in urma interventiei URSS si a aliatilor sai in Cehoslovacia ("nu exista nici un fel de justificare pentru aceasta actiune..., dar ceea ce s-a intamplat nu trebuie sa pericliteze progresele catre o mai buna intelegere"), dar considera ca "reiterarea pozitiei sale rigide de catre guvernul federal german nu incurajeaza aceasta dezvoltare pozitiva a evenimentelor". Si trei erau elementele pe care le incrimina Ceausescu: a) faptul ca autoritatile de la Bonn declarau ca sunt singure reprezentante ale Germaniei; b) refuzul acestora de a recunoaste al doilea stat german si c) refuzul guvernului federal de a recunoaste frontierele germane existente ca frontiere definitive.

Este, cred, de neinteles urmatorul fapt: cu douazeci de zile inainte, in imediata apropiere a Palatului Consiliului de Stat, Ceausescu critica in termeni extrem de duri interventia si pe interventionistii din Cehoslovacia, iar acum sustinea punctul de vedere sovietic referitor la problema germana!

Greu de stiut ce gandea ministrul britanic. Se astepta el, oare, la puncte de vedere romanesti deplin independente de Moscova? Sau dorea sa constate cat de mult iesea Ceausescu din linia sovietica, stiind ca intr-un asemenea bloc politico-militar nu poate exista independenta cu adevarat? Oricum, raspunsul lui Michael Stewart era pe aceleasi coordonate cu ideile lui Ceausescu, dar... cu semn invers: "Cred ca dl Ceausescu are dreptate cand socoteste problema germana inima problemei securitatii europene. Dar am un punct de vedere diferit. Pot intelege de ce dl Ceausescu vede problema in acest mod", insa Germania de astazi nu mai este acelasi stat de ieri. "Doctrina Hallstein a fost abandonata", conchide ministrul Stewart.

Securitatea europeana depindea insa si de alti factori si seful Foreign Office-ului era determinat sa cunoasca punctul de vedere al conducerii romane fata de motivele interventiei sovietice in Cehoslovacia: "Poate dl Ceausescu sa spuna daca si cat de mult erau sovieticii ingrijorati de siguranta Pactului de la Varsovia (in urma evenimentelor de la Praga, MR) si de liberalizarea din Cehoslovacia? Poate dl Ceausescu sa spuna de ce sovieticii au invadat Cehoslovacia inainte ca acordurile de la Cierna si Bratislava sa-si produca efectele?".

Raspunsul liderului roman este... aiuritor. "Noi, spune Ceausescu, trebuie sa plecam de la problema centrala a Germaniei (!), care este ingrijoratoare pentru toti aceia care au suferit de pe urma Germaniei hitleriste... Ceea ce s-a intamplat in Cehoslovacia poate fi interpretat ca o reflectare a vechii atitudini fata de Germania. Era o adevarata teama ca un viitor guvern german va actiona pentru a-si impune revendicarile". Din pacate nu avem acces la rapoartele intocmite de Micheal Stewart dupa calatoria in Romania pentru a putea intelege ce a... inteles el din ce i-a spus liderul roman.

A VORBIT CEAUSESCU INCIFRAT? Peste ceva mai mult de doua saptamani, L.C. Glass din Misiunea britanica de la Natiunile Unite are un pranz de afaceri cu ministrul adjunct al Afacerilor Externe, Mircea Malita. "Malita mi-a spus ca spera ca dl Stewart a inteles de ce romanii au trebuit sa pastreze tacere asupra unor subiecte si ca a inteles aceasta tacere asa cum trebuie. I-am raspuns ca secretarul Foreign Office a inteles exact necesitatea guvernului roman de a fi atent in aceste vremuri delicate. Malita a spus ca nu exista alternativa decat sa continuam politica generala spre detenta in Europa. Dar daca sovieticii insista cu adevarat sa aiba un glacis din sateliti slugarnici, Europa se afla in fata unui moment delicat (pentru ca) Romania nu va accepta niciodata o asemenea pozitie..."

Sa fi urcat alba-neagra in sferele politicii? Este greu de desprins o concluzie dintr-o situatie creata de un sef de stat care afirma ceva intr-o convorbire cu un inalt emisar nu al unui stat occidental, ci al unei aliante politico-militare adverse aceleia din care facea parte, si completata de ministrul sau adjunct de Externe, care transmitea altceva.

Indubitabil, vizita lui Michael Stewart la Bucuresti, si cele ce au urmat, au reprezentat un balon de oxigen mai ales pentru regim si liderul sau.

DOVADA

"Statele Unite nu au nici o dovada clara a unei actiuni sovietice impotriva Romaniei in acest moment. Fortele armate romane raman la un nivel scazut de alerta. Ambasadorul american a vorbit astazi cu Barladeanu, care considera ca miscarile trupelor sovietice din apropierea frontierelor romanesti sunt determinate mai degraba de situatia din Cehoslovacia decat de aceea din Romania" - Sir P. Dean, seful Misiunii britanice la NATO

EFECTE

"Nenorocirea este cu ultimele evenimente, care au distrus aceasta incredere, de care depind toate progresele. Demersurile pentru o mai buna intelegere au fost franate, aceste puncte de vedere ale guvernului britanic fiind insusite si de catre Parlament" - Michael Stewart, ministru de Externe al Marii Britanii

DESPRE UN ALTFEL DE CONTEXT

Documentele care stau la baza acestui serial provin din Arhivele Nationale britanice, Departamentul Foreign Office, care se conduc dupa regula celor treizeci de ani. Dupa expirarea acestui interval, documentele devin publice, oricine putand sa le studieze, sa le citeasca, sa le fotografieze sau sa le fotocopieze fara nici un fel de oprelisti. Exista si exceptii asupra carora esti avizat de la inceput: sunt documente care se declasifica dupa cincizeci de ani si altele retinute de Departament sub prevederile Sectiunii 3(4) din Legea Arhivelor Publice din 1958 (amendata de cateva ori de atunci). Pentru cei interesati este de precizat ca de la 1 ianuarie 2005 va intra in vigoare o noua lege de organizare a Arhivelor, mult mai permisiva in ceea ce priveste regimul cercetarii. Potrivit Sectiunii amintite, creatorul de arhiva poate bloca accesul la un document sau la o parte dintr-un document pentru protejarea unor interese (private sau publice). In acest caz, cercetatorul se afla in fata unei pagini fotocopiate, pe care se mentioneaza: "Aceasta este o copie. Originalul este retinut de Departament sub prevederile Sectiunii 3(4) din Legea Arhivelor Publice din 1958"; iar fragmentul(ele) in cauza este(sunt) eliminat(e), interesele respective fiind astfel protejate.Cu cat ne apropiem de zilele noastre (in termenii legii Arhivelor aceasta insemnand documente emise pana la 31 decembrie 1973), cu atat mai dese pot fi situatiile de acest fel. Am facut aceasta mentiune intrucat doua dintre documentele citate in continuare au fost supuse unei astfel de operatii de cosmetizare.

FOTO

AFACERI EXTERNE. A fost MAE (aici sediul din anii ’70-’80) un laborator decizional sau un instrument?

PALAT. Fostul, actualul si viitorul Palat Regal, vremelnic sediu al Palatului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania