Un an de anchetă fără rezultat

La 29 ianuarie 2009, un necunoscut înarmat lua viaţa a doi braşoveni şi rănea grav un al treilea, în încercarea de a jefui o casă de schimb valutar. Acum, la mai bine de un an de la jaful armat din Braşov, familiile victimelor au încetat să mai spere că adevărul va ieşi la iveală. Numele atacatorului a fost întâi Serghei Gorbunov, apoi Serghei Gribenco. Probele sunt "subţiri", iar anchetatorii nu se încumetă să meargă în instanţă cu un nou "dosar al farmacistelor".

Ciprian Ion, 34 de ani, şi Răzvan Grasin, 39 de ani, ambii angajaţi ai casei de schimb valutar Candy, de pe Bulevardul 15 Noiembrie din Braşov, se pregăteau în seara zilei de 29 ianuarie 2009 să transporte la bancă încasările din ziua respectivă. S-au urcat în maşină cu geanta de rafie în care se aflau banii, dar până să apuce să pornească, un bărbat s-a apropiat de autoturism şi a deschis focul asupra lor.

Imediat după atac, agresorul a luat geanta cu bani şi a fugit. La doar câteva sute de metri de casa de schimb, s-a simţit urmărit şi s-a întors, îndreptând pistolul către un bărbat aflat în spatele lui - Gheorghe Dumitru Lîlă - pe care l-a împuşcat în inimă. Apoi a abandonat prada şi a dispărut. Victima de pe stradă a murit pe loc.

La spital a decedat şi unul dintre angajaţii casei de schimb. Cea de-a treia victimă a supravieţuit, dar şi-a pierdut ochiul stâng. Pe baza mărturiilor lui, poliţiştii braşoveni au întocmit portretul-robot al atacatorului şi, în scurt timp, au arestat un prim suspect - Serghei Gorbunov, un cetăţean moldovean condamnat la închisoare pentru jaf. Gorbunov beneficiase de o suspendare a executării pedepsei pe motiv de boală şi "uitase" să se mai întoarcă la penitenciar. Bărbatul a avut însă un alibi - în timpul jafului se afla la o sală de forţă, în prezenţa mai multor martori.

La câteva zile a apărut un al doilea suspect, prieten cu Gorbunov - Serghei Gribenco. Anchetatorii au ajuns la el plecând de la una dintre armele găsite într-o casă frecventată de Gorbunov şi de la declaraţiile unor martori care susţineau că l-au văzut pe Gribenco în Braşov în perioada dinaintea jafului.

Familiile victimelor atacatorului de la casa de schimb valutar nu i-au privit niciodată în ochi - nici pe Gorbunov, nici pe Gribenco. Ce ştiu despre ei au aflat de la televizor... O soţie şi o fiică, un fiu, o soră şi un tată bătrân aşteaptă şi acum să afle cine, dar mai ales de ce a comis crimele.

NU TREBUIA SĂ FIE ACOLO
Ciprian Ion era angajat ca şef serviciu la casa de schimb valutar Candy. "Se ocupa de tot ce ţine de transferuri bancare, angajaţi, salarii, negocieri", explică patronul casei de schimb, Valentin Candidatu. Era căsătorit şi avea o fetiţă de 1 an şi 4 luni. Soţia lui, Nicoleta, lucrează şi astăzi la aceeaşi casă de schimb. Seara atacului i-a rămas în minte.

Spune că de atunci a început să creadă în destin: "El nici nu trebuia să fie acolo. Trebuia să fie la Bacău, unde aveam casă de schimb şi erau ceva probleme la punctul de lucru, dar i s-a stricat maşina şi n-a mai plecat. Băiatului care transporta valorile îi lipsea colegul în acea zi şi el n-a vrut să-l lase singur. Trebuia să fie tot timpul doi".

Femeia era acasă cu fetiţa ei când casiera de la casa de schimb a sunat-o şi i-a spus că Ciprian fusese împuşcat. "Am crezut că e o glumă. Vorbisem cu el la telefon cu mai puţin de o oră înainte. Apoi am auzit în receptor strigăte că s-a tras, că sunt grav răniţi şi atunci am plecat repede spre spital", îşi aminteşte Nicoleta. Ciprian Ion fusese împuşcat, prin geamul maşinii, în umăr şi în cap. A murit în acea seară, pe patul de spital.

"Viaţa mea de atunci încoace? Nu pot să vă zic... Cred că n-aş dori nici la cel mai mare duşman să treacă prin ce-am trecut eu. Am avut două depresii, probleme cu socrii... Mă rog, astea erau şi înainte, dar soţul le aplana. Ei sunt genul de oameni care vor să-ţi dirijeze căsnicia, viaţa... Au spus tot felul de minciuni despre mine în presă...

Acum, deşi stăm pe aceeaşi scară de bloc, nici măcar nu o bagă în seamă pe nepoata lor şi au declarat că eu nu-i las s-o vadă... N-au venit o dată la uşa mea. Am avut probleme cu fata pentru că era foarte ataşată de tatăl ei. A plâns două luni după el, nu ştiam ce să-i mai fac.

N-am ştiut ce să-i spun mai mult decât că e la Doamne-Doamne. Asta ştie ea şi asta spune când vorbeşte despre el. Mergem la cimitir şi îl vede. Vorbeşte cu el. Îi face cu mâna... Ceea ce mă termină. În casă sunt poze peste tot. Am încercat şi vreau să fac tot posibilul ca el să rămână în amintirea ei. Seamănă leit. E toată din soţul meu. Atât mi-a rămas", spune, cu lacrimi în ochi, Nicoleta Ion.

"NU MAI SPER SĂ SE FACĂ DREPTATE..."
Cu anchetatorii, Nicoleta n-a mai dat ochii de mult. "Nimeni nu mi-a dat nici o explicaţie. Nici n-am mai fost la Parchet... Ultima dată când am vrut să vorbesc cu procurorul care se ocupa de dosar mi s-a spus că a fost transferat la Bucureşti. Acum, nici nu mai ştiu cine se ocupă de caz...", oftează femeia.

Îşi aminteşte că în primele zile, când anchetatorii păreau interesaţi de soarta ei, au bombardat-o cu întrebări despre anturajul lui Ciprian: "M-au întrebat dacă soţul meu frecventa barurile, dacă avea un anturaj mai... Şi le-am zis că era familist convins. El abia aştepta să ajungă acasă, să-şi vadă fetiţa. Nu frecventa baruri, nu discoteci, şi anturajul pe care îl aveam era tot de familii cu copii mici".




Spune că nu mai are speranţe să afle cine i-a ucis soţul. Un singur lucru ar vrea să ştie - de ce? "Nimeni nu îmi poate explica. De ce o fi trebuit să-i omoare? De ce a trebuit să le tragă în cap? Putea să ia banii şi să fugă... Chiar dacă eu nu am noţiuni şi nu cunosc domeniul criminalisticii, modul de operare şi restul ce s-a întâmplat par a fi de profesionist. De om plătit. Să tragă direct în cap...
Nu mai sper să se facă dreptate. Am tot urmărit tot felul de cazuri la Discovery şi am văzut şi eu că, dacă în primele 48 de ore nu a fost prins autorul, sunt slabe speranţe să-l mai găsească. Va rămâne acolo o enigmă nerezolvată şi o întrebare toată viaţa - de ce?"

Privirea i se duce instinctiv spre fotografia de pe perete, din care Ciprian îi zâmbeşte, ţinându-şi fetiţa în braţe. Nu-şi poate stăpâni lacrimile şi mângâie încontinuu cele două verighete din aur pe care spune că nu le va da jos niciodată. "Eu nu-mi mai pot reface viaţa, pentru că vor exista constant comparaţii şi aş căuta mereu aceeaşi siguranţă, dragoste şi linişte pe care mi le-a oferit Ciprian. Ele nu mi le mai poate da nimeni...

Am avut o relaţie şi o căsnicie extraordinare. Ne-am chinuit şi ne-am dorit mult să avem un copil. Şi am reuşit. De aia pierderea lui a fost cumplită pentru mine, pentru că una e când nu te înţelegi sau când e bolnav, sau când e în vârstă, dar aşa... Acum aş vrea să vând apartamentul în care am stat împreună şi să mă mut de acolo, ca să pot să trăiesc liniştită şi să-mi văd de viaţa mea şi de copil. Să pot să muncesc şi să-i asigur un viitor. La plecat din Braşov nu mă gândesc, pentru că aici am relaţii, prieteni... Dar vreau să mă mut de-acolo, pentru că socrii mei nu-mi vor da pace şi nu mai suport modul cum se uită la mine, cum îmi vorbesc...", spune cu amărăciune.

Femeia nu vrea ca fetiţa să afle cum a murit tatăl ei: "În nici un caz nu-i voi spune că a murit împuşcat. Poate, când va creşte îndeajuns să poată înţelege, îi voi da amănunte. Acum, când e supărată sau are o problemă, îl strigă. Când mergem la prieteni care au copii şi ei strigă «tati», imediat începe şi ea. Şi mă termină. Pentru că nu-l pot înlocui. Şi sunt conştientă că o să mă întrebe «pe mine de ce nu mă duce tati la grădiniţă?», «de ce nu mă ia de la şcoală?»".

Despre colegul soţului ei, singurul care a supravieţuit atacului armat, Nicoleta spune că nu l-a putut vedea luni la rând. "Când, în sfârşit, ne-am văzut, am avut un şoc. Atunci cred că am conştientizat cu adevărat ce s-a întâmplat cu soţul meu, pe care luni întregi l-am aşteptat să vină acasă ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut..."

Răzvan Grasin a fost împuşcat în braţ şi în ochiul stâng. După o operaţie complicată, medicii au reuşit să-i salveze viaţa, dar a rămas cu o proteză oculară din sticlă. El este singurul care l-a văzut pe criminal faţă în faţă. Anchetatorii spun că a fost inclus în programul de protecţie a martorilor.

COAFEZA, MAI TARE CA ADN-UL
Moldovenii Serghei Gorbunov şi Serghei Gribenco au rămas, susţin anchetatorii şi astăzi, principalii suspecţi în dosar. Procurorul Luminiţa Nastasiu, purtătoarea de cuvânt a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, spune însă că "în acest moment se verifică şi alte piste. În acest caz se primesc constant informaţii, care trebuie verificate. Dosarul are 8 volume, 8 bibliorafturi de declaraţii, analize, expertize şi rapoarte. Deci, nu se poate spune că cercetările stagnează. Nu ne-am oprit niciodată. A fost şi încă mai este foarte mult de lucru la acest dosar".

Luna trecută, procurorii braşoveni s-au întâlnit la Bucureşti cu experţii care au analizat probele ADN preluate de la locul crimei. După primele expertize, specialiştii ajunseseră la concluzia că urmele biologice descoperite pe mânerul sacoşei cu bani i-ar aparţine lui Serghei Gribenco. Cea de-a doua analiză n-a mai confirmat însă, fără urmă de îndoială, acest rezultat. "A fost nevoie de întâlnirea cu experţii, pentru că expertizele s-au făcut şi la IGPR, şi la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici şi erau... diferite. Nu antagonice, dar diferite. Şi atunci am vrut să ne întâlnim personal cu specialiştii, ca să primim explicaţii de la ei asupra expertizelor."

Despre momentul în care dosarul va fi trimis în instanţă, procuroarea evită să vorbească. După cazul farmacistelor, în care expertizele au fost neconvingătoare pentru instanţă şi procesul s-a încheiat cu achitarea celui acuzat de omor, anchetatorii se tem să se grăbească cu redactarea rechizitoriului până ce nu au probe mai solide. "Momentan, avem un caz cu autor necunoscut", justifică procurorul Luminiţa Nastasiu.

Astăzi, Serghei Gribenco se află în detenţie la Penitenciarul Codlea, pentru o altă faptă. El a fost audiat ultima dată la sfârşitul anului trecut. Claudiu Prunaru, avocatul cetăţeanului moldovean, spune că nu-l reprezintă pe Gribenco în dosarul jafului de la casa de schimb, pentru că "clientul meu nu are, în acest moment, nici o calitate în acest dosar. V-aş ruga să ţineţi cont de asta. El nu este nici acuzat, nici învinuit, iar toată expunerea asta mediatică despre suspecţi principali, suspecţi secundari i-a făcut foarte rău la imagine. Are şi el o familie, un copil...".




Surse judiciare susţin că procurorul de caz, Camelia Dumitrescu, se pregăteşte să schimbe încadrarea lui Gribenco din autor al jafului în cea de participant la jaf, pe baza mărturiei unei... coafeze care l-ar fi văzut în zonă, însă nu lângă maşina în care s-a tras. Şi asta deşi expertiza ADN o contrazice pe coafeză şi-l plasează pe (încă) suspectul principal în centrul evenimentelor...

NICI O ALINARE
Gheorghe Dumitru Lîlă este cea de-a treia victimă a atacului de la casa de schimb valutar Candy. Bărbatul a fost împuşcat în inimă de atacator, în timp ce acesta din urmă încerca să fugă cu sacoşa cu bani pe care o furase. Avea 55 de ani, un băiat în clasa a IX-a şi era divorţat. Post mortem, el a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler "în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru spiritul civic şi curajul de care a dat dovadă în încercarea de a prinde, cu preţul vieţii, un infractor deosebit de periculos".

Pentru tatăl său, Petria Lîlă, veteran de război în vârstă de 93 de ani, decoraţia e singura alinare. Singurul lucru care îi demonstrează că fiul lui n-a murit degeaba. Pentru sora lui Gheorghe Lîlă însă, nu există nici o consolare. "La ce mai pot spera? Cum aş putea să mai văd viitorul?", se întreabă retoric Cornelia Vanca. Femeia locuieşte cu tatăl său în Predeal. După incident, a încercat să-şi protejeze părinţii cât a putut, însă moartea fratelui ei a fost o lovitură prea dură pentru mama ei.

"Mama era imobilizată la pat de 10 ani. Fratele meu era bucuria ei. Şi el era mămos... Pe mine mă vedeau în fiecare zi, pentru că stăm în aceeaşi curte. Eu îi mai certam... Dar când venea el era sărbătoare. Trecea pe la noi cam o dată la o săptămână-două şi atunci parcă răsărea soarele. La trei luni după ce a murit el, s-a dus şi mama. Ultima lună ne-a fost foarte greu cu dânsa. Încontinuu plângea şi-l striga. Zi şi noapte am stat lângă ea", îşi aminteşte Cornelia Vanca, neputându-şi stăpâni lacrimile.

Nici ea şi nici tatăl ei nu cred că vor putea afla cine l-a ucis pe Gheorghe Dumitru Lîlă. "Nu ştim nimic despre anchetă. Nici dacă înaintează, nici dacă stă... Dar cred că am fi aflat dacă l-ar fi prins pe cel care a făcut asta. Probabil cumnata mea ţine legătura cu cei care se ocupă de dosar... Noi nu mai sperăm să aflăm cine a făcut asta. Dar dacă s-ar găsi autorul, cred că ar fi o mângâiere pentru Sebi, băiatul fratelui meu. Nu că i-ar folosi la ceva, dar ar şti că tatăl lui a fost răzbunat, autorul crimei a fost pedepsit", spune sora eroului de la Braşov.

La un an de la jaful armat, anchetatorii fac o dezvăluire incredibilă: a existat o persoană care a pornit în urmărirea atacatorului înarmat, însă aceasta nu era Gheorghe Dumitru Lîlă. "Pe autorul jafului l-a urmărit altcineva. Un domn în vârstă, fost alpinist, care nu vrea să aibă nici un amestec cu presa sau cu ancheta. Atacatorul s-a simţit urmărit, s-a întors şi a tras. Nu l-a nimerit pe cel care alerga după el, ci pe domnul Lîlă, care tocmai ieşea dintr-o farmacie naturistă şi se îndrepta spre autoturismul pe care îl avea parcat pe trotuar", spune procurorul Luminiţa Nastasiu.

Dureros şi distrugător de legendă, e singurul adevăr stabilit într-un an de anchetă în cazul jafului armat de la casa de schimb valutar din Braşov.

Cazul farmacistelor din Braşov
La 6 decembrie 2004, două femei, angajate ale farmaciei "Thea" din Braşov, au fost împuşcate mortal în cap, din spate, după ce asasinul le-a obligat să îngenuncheze. În mai 2005, prin rechizitoriul întocmit de DIICOT Braşov, Alexandru Diaconescu a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie. Probatoriul din acest caz seamănă mult cu cel care există până acum, în cazul jafului de la casa de schimb valutar.

În cazul farmacistelor, inculpatul a fost achitat de Tribunalul Braşov şi apoi de Curtea de Apel Braşov. În pofida noilor probe depuse ulterior de acuzare la dosar (n.r. - expertize genetice), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dat acelaşi verdict. La 25 noiembrie 2008 (şedinţa publică a ÎCCJ avusese loc la data de 29 octombrie 2008, însă instanţa a precizat că a avut nevoie de timp pentru a delibera), Alexandru Diaconescu a fost achitat. Definitiv.

În acest moment, pentru cazul farmacistelor a fost deschis un nou dosar, instrumentat de procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. "Este un dosar cu autor necunoscut. În acest moment se fac cercetări specifice - se verifică ipoteze de lucru, se formează cercuri de suspecţi...", a precizat procurorul Carmina Reit, purtătorul de cuvânt al instituţiei. La cinci ani de la comiterea dublului asasinat, autorul e încă liber.