Un CNSAS obosit şi bleg

În preajma alegerilor de orice fel, CNSAS lucrează la foc continuu. Când trebuie să rezolve cererea unui cetăţean obişnuit, instituţiei i se taie avântul şi găseşte motive care mai de care de amânare. Cu anii.

Ba că să-i afli tu, petentul, data naşterii celui cercetat, domiciliul şi numele părinţilor. Ba să aştepţi să treacă alegerile de orice fel. Mai mult, în cadrul procedurii de verificare a unei persoane aflate într-o funcţie publică, poţi avea surpriza să afli că cel în cauză ştie numele şi prenumele celui care a făcut petiţia.

După 451 de zile de la depunerea unei cereri de verificare a două persoane cu funcţii publice, un cetăţean simplu din România încă mai aşteaptă răspunsul.

În februarie anul trecut am decis să testăm promptitudinea cu care Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) răspunde solicitării unui cetăţean al acestei ţări, curios să afle trecutul unor şefi de institute plătite din bani publici. Aşadar, informaţia avea toate ingredientele pentru a se încadra în categoria informaţiilor de interes public.

La 8 februarie 2008 am făcut o petiţie online, respectând toate cerinţele de pe site-ul instituţiei. Mail-ul de răspuns a venit zece zile mai târziu şi în el se sublinia faptul că cererea a fost înregistrată la data de 14. Ni s-a dat număr de înregistrare, precizându-se că "urmează să se facă demersurile necesare soluţionării cererii dumneavoastră. După derularea verificărilor, veţi fi înştiinţată în scris, la adresa menţionată în cerere".

EI SPUN CĂ "NU SE ÎNCADREAZĂ", PROPRIA LEGE ÎI CONTRAZICE
Pentru că nicăieri nu am găsit un termen legal în care CNSAS ar trebui să răspundă unei petiţii, am sunat o lună mai târziu, interesându-ne dacă termenul de 30 de zile, prevăzut în Legea accesului la informaţii de interes public, 544/2001, se respectă. Absenţa unui răspuns timp de mai multe săptămâni la rând ne-a determinat să sunăm din nou pentru lămuriri. "Nu se încadrează", ni s-a tăiat scurt orice comentariu, subliniindu-se faptul că motivarea o vom primi în scris.

Precizez, una din cele două persoane a cărei verificare am solicitat-o, domnul X, este şeful unui institut plătit EXCLUSIV din bani publici, cealaltă - domnul Y - directorul unei secţii din cadrul unei ONG internaţional. Neprimind, după alte câteva luni, nici o scrisoare în care să ni se motiveze refuzul, am trimis un mail în care argumentam cu extrase din însăşi legea CNSAS-ului că cererile ne sunt legitime.

Mai precis, conform art. 3, lit. y: "... societăţi comerciale având ca obiect activităţi de interes public sau strategic, precum şi membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora" pot fi verificaţi, nemaivorbind despre şefii unor institute aflate în curtea unui minister.

NEGOCIERI LA LIMITA LENII
La data de 24 septembrie 2008, consiliul trimite un sol de pace şi ne anunţă via e-mail că va demara cercetările doar în cazul directorului de institut, refuzând verificarea celui cu funcţie de conducere într-o ONG internaţională. Cererea a fost reînregistrată la peste 7 luni de la prima mea petiţie.



"Confirmăm primirea mesajului dumneavoastră şi înregistrarea acestuia în evidenţele CNSAS sub nr. P 799/08 din 08.09.2008. Referitor la aspectele menţionate în acesta, vă transmitem că, urmare a cererii dumneavoastră, au fost demarate procedurile de verificare în legătură cu eventuala calitate de lucrător sau colaborator al Securităţii pentru domnul X. Deoarece funcţia ocupată de domnul Y nu se încadrează în prevederile art. 3 din OUG nr. 24/2008, nu putem da curs verificărilor pe care le-aţi solicitat. Cu stimă, Cristina Motroasa, Consilier Direcţia Comunicare."

Asta după ce le demonstraserăm, citând din legile lor, că se încadrează şi domnul Y în prevederi.

NESIMŢIRE ŞI SFIDARE
După un an de la depunerea solicitării, CNSAS nici măcar nu avea datele personale complete ale celui verificat, nici vorbă despre demararea procedurilor de verificare.

Din luna septembrie 2008, am mai sunat o dată pe lună sau la două luni pentru a vedea dacă demersul s-a desţelenit. Primeam răspunsuri care mai de care: că e campanie electorală şi n-au timp, că li se schimbă atribuţiile etc.

La începutul lui 2009, după un an de aşteptare, am sunat cu forţe proaspete. Eram direcţionaţi mereu la doamna Sânziana Croitoru, responsabila cu verificările funcţiilor publice. I-am explicat că n-o să ne lăsăm până nu primim un răspuns clar, că avem timp să aşteptăm şi 10 ani până se va face verificarea şi că vom suna lunar sau şi mai des pentru a ni se explica de ce nu înaintează deloc ancheta în cazul acestui personaj.

La a treia sau a patra convorbire, când deja «ne împrieteniserăm», însă demersurile erau în acelaşi stadiu al amânării sine die, i-am spus doamnei Croitoru că suntem de la ziar şi avem nevoie de această informaţie pentru un articol, informaţie pe care e datoare să ne-o dea în baza Legii 544/2001.

Atunci dumneaei a recunoscut că nu aveau toate datele despre persoana pe care am cerut să fie verificată, date precum numele părinţilor, data naşterii şi locul naşterii. Pentru că cei de la CNSAS au vorbit cu domnul X, omul verificat, şi el a refuzat să dea orice fel de date personale. Am întrebat-o dacă a dat vreun Google de curiozitate, pentru că nu e datoria petentului să caute date despre personajul respectiv.

Iată ce spune regulamentul CNSAS: petiţia "trebuie să conţină, în afară de datele de identificare ale solicitantului, numele şi prenumele persoanei verificate, funcţia/demnitatea publică deţinută sau pentru care candidează persoana verificată şi, dacă este posibil, alte date de identitate (data şi locul naşterii, prenumele părinţilor, nume anterioare, dacă este cazul)."



În plus, dacă aveau nevoie de aceste date, de ce au aşteptat un an ca să ni le solicite? Pe site-ul instituţiei pe care o conduce, domnul X nu are nici măcar CV-ul, dar am găsit alte referinţe pe internet şi am pus datele cap la cap. În zece minute aveam toate informaţiile şi le-am transmis doamnei Croitoru, care a promis solemn că procedurile vor fi demarate în cel mai scurt timp. După mai bine de un an.

În martie 2009, am sperat la o minune şi am sunat din nou. Ni s-a spus că s-au primit răspunsuri de la SRI şi SIE şi că domnul nu figurează. Dar mai aşteaptă din încă două părţi nişte documente, urmează o anchetă a celor din CNSAS şi nu va mai dura mult până vom primi un răspuns final.

La 23 aprilie, doamna Croitoru ne mai face o surpriză. Ne spune telefonic că nu e gata treaba, că "e la ei în investigaţii" şi vom primi răspunsul în scris atât reporterul care a făcut cererea de verificare, cât şi domnul în cauză. "Adică domnul X ştie că eu am făcut o cerere pentru a verifica apartenenţa sau colaborarea lui cu Securitatea?"

"Bineînţeles", a venit răspunsul, însoţit de un chicotit ca şi cum doamna ar fi făcut o şotie. N-am mai îndrăznit să întreb dacă nu cumva i-au dat şi adresa de acasă, şi numele părinţilor, şi numărul de telefon.

După 451 de zile, un cetăţean al României încă mai aşteaptă un răspuns.


Au acces la date personale
"La cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării."
Ordonanţa de urgenţă nr. 24 din 10 martie 2008


Practica ne omoară
"Noi nu depindem de cele 30 de zile ca termen. Se dă, în acest termen, o înştiinţare că cererea e în lucru. Având în vedere că depindem de alţii la care sunt arhive, nu putem spune exact cât durează până când dăm o decizie. Sunt situaţii în care ni se răspunde în două săptămâni, dar şi altele care durează. Anul trecut au fost cereri care au durat mai mult de un an. Am tot trimis reveniri la servicii, ni se răspundea într-un târziu şi de aceea se prelungea.

Nu e că există o diferenţă între cererile făcute de cetăţeni obişnuiţi şi verificările pe care le facem pentru candidaţi la alegerile parlamentare sau, ca acum, la europarlamentare, dar unii cetăţeni cer deconspirare, colaborări şi durează ceva mai mult. Te joci cu viaţa omului şi trebuie să verifici, să coroborezi informaţia. Nu sunt, deci, termene fixe. Cazurile nu seamănă între ele. Orice şef de instituţie publică poate fi verificat de noi. Cum să nu fie?", Ancuţa Medianu, jurist şi purtător de cuvânt la CNSAS.


"Orice cetăţean român (...), precum şi presa scrisă şi audiovizuală (...) au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator, a (...) persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii publice...".
Ordonanţa de Urgenţă nr. 24 din 10 martie 2008, art. 3