Un gust nou, o altă poveste savuroasă

Gustul dulce-acrişor al fructelor de tamarind este un răsfăţ pentru amatorii de esenţe exotice, inedite, pentru cei cărora le place să descopere lumea aflată în… farfurie.

În India, la lăsarea serii, copacii de tamarind sunt ocoliţi cu mare băgare de seamă. Nimeni nu îndrăzneşte să se apropie de ei sau să doarmă sub coroana lor bogată, care ar face ca întunericul să fie mai adânc sau somnul mai dulce. De mici copii, indienii au fost învăţaţi că între crengile mari de tamarind se ascund noaptea toate duhurile pământului şi nimeni nu trebuie să le deranjeze odihna. Pentru ei, aceasta ar fi cea mai mare nebunie pe care ar putea să o facă cineva. De altfel, nici o plantă nu-şi găseşte locul sub falnicul tamarind. Nimic nu creşte, nimic nu înfloreşte. Există însă o explicaţie ştiinţifică pentru acest fenomen: tamarindul preferă solurile foarte acide, unde prea puţine alte plante s-ar simţi în largul lor.

Deşi nativ din Africa încinsă de soare, tamarindul este astăzi cultivat în aproape toată Asia, dar şi în America de Sud. Este genul de plantă versatilă, folosindu-se toate părţile sale. Din trunchiul lemnos se face mobilă, frunzele mai mici sau mai tinere se pun în salate (au un gust acrişor, foarte plăcut), păstăile (lungi de până la 15 centimetri) se folosesc în alimentaţie, medicină şi pentru imprimarea ţesăturilor, iar florile, ce pot fi roşii şi galbene, se adaugă în componenţa sosurilor, a salatelor, gemurilor şi siropurilor (de altfel, sunt considerate o importantă sursă de miere). Ceaiul din flori de tamarind este, de asemenea, foarte preţuit în Asia.

Cum păstăile de tamarind au ajuns şi în magazinele din România, este bine de ştiut că ele vă pot face zilele mult mai... savuroase. Când sunt coapte au o puternică culoare maronie şi pot fi rupte uşor în mână. Înăuntru se află un miez moale (asemănător în materie de consistenţă celui de curmale, dar cu un plăcut gust dulce-acrişor) şi 6-12 seminţe. Acestea din urmă sunt folosite de copii pentru a juca şah chinezesc, sunt măcinate pentru a se prepara un substitut al cafelei sau sunt prăjite şi savurate în loc de alune. Şi tot din seminţele de tamarind se obţine un sortiment de făină excelent pentru prăjiturile asiatice, dulci şi extrem de aromate. Fructele de tamarind le puteţi întâlni în stare proaspătă, uscată sau sub formă de calupuri (pulpa a fost transformată în pastă), dar şi concentrat.

Dacă le cumpăraţi proaspete, desfaceţi păstaia şi îndepărtaţi sâmburii (puteţi să-i prăjiţi şi să-i adăugaţi apoi peste o salată verde acrişoară). Miezul puneţi-l într-un vas şi adăugaţi apă caldă. Omogenizaţi cu mâna până obţineţi o pastă lichidă (proporţia este de o jumătate de cană de apă la 3 păstăi de tamarind). După ce este strecurată se poate adăuga la prepararea orezului, a fructelor de mare, salatelor sau sucurilor (dacă se amestecă bine cu zeamă de limetă, miere, lapte şi mirodenii se obţine un tratament eficient şi gustos împotriva febrei).

O reţetă extrem de simplă de sos presupune folosirea a 8 curmale uscate (sunt lăsate la înmuiat în apă caldă timp de câteva ore şi apoi se mixează miezul pentru a se obţine o pastă) şi a 120 g păstăi de tamarind (se foloseşte miezul omogenizat cu apă şi apoi strecurat). Pasta de tamarind se amestecă bine cu 50 g zahăr de palmier şi se pune la fiert. Când se răceşte se adaugă curmalele, sare şi puţin praf de chili. Sosul se poate turna peste catofi fierţi (s-ar putea chiar să vă îndrăgostiţi de gustul lor dulce-acrişor), nuci sau alune prăjite şi măcinate mai mare sau felii rotunde de banane. Un gust exotic pentru un răsfăţ binemeritat!