Un pas... şi s-a salvat

Era în salonul vaporului, când a auzit un fluierat ca de alarmă. A ieşit pe punte şi a văzut vasul bulgăresc, care apăruse brusc pe şenalul "Mogo­şoaiei", din spatele unui cargou ancorat. Şi nu se oprea. Uriaşul încărcat cu minereu de fier a intrat în "Mogo­şoa­ia". Pe la mijloc. Şi atunci, Teodor Neagu a făcut un pas. Pe barjă. Era salvat. Primul supra­vieţuitor de pe "Mo­go­şoaia".

"După ce am sărit, am găsit re­pede o cange şi am reuşit să mai agăţ doi oameni care erau în apă cu ea. Cât a durat să se ducă «Mogo­şoaia» la fund? Eu am avut senzaţia că nici un minut. Barjele s-au urcat pe «Mo­go­şoaia» şi au întors-o cu tot cu catargul la deal. Ultima care s-a dus la fund a fost chiar bucata aceea pe care scria numele navei: «Mo­go­şoaia»", îşi aminteşte Teodor Neagu.

Cu toată vânzoleala, a vut timp să vadă şi ce se întâmpla pe vaporul bul­găresc. "Numai unul era la ei, la co­man­dă, şi mergea doar un radar. M-am uitat special. Pentru că mă în­trebam: dar ăsta chiar nu vede ra­darul? Apoi au început să apară şi restul din echipaj de prin cabine. Ne-au dat pături şi ceai", spune supra­vieţuitorul. Apoi a venit o şalupă, l-a luat şi l-a dus la mal, la Bazinul Nou. De acolo, cu un ARO, s-a dus la bac şi a trecut la Grindu, unde a găsit tot satul strâns pe malul Dunării.

"Se ştia deja în sat că se scufundase. Navigaţia era întreruptă, iar pe Dunăre pluteau bagaje. Iar cei din sat mă întrebau numai: «Pe al meu l-ai văzut? Pe al meu l-ai văzut». Eu îi văzusem pe vapor, dar le ziceam la toţi: «Ei, nu l-am văzut!» sau «Nu era pe vapor!». Dar îi văzusem", spune Teodor Neagu. Mai târziu a aflat că şi sora lui, Maria, era pe vapor. Şi că a murit. Şi-a dat seama din ce a scăpat abia în zilele următoare, când, ca angajat al Portului Bazinul Nou, a văzut tot "pescuitul de cadavre".  
"Atunci mi-am dat seama că pu­team fiu eu în locul oricăruia dintre ei", spune supravieţuitorul.
Băieţelul salvat de bidonul de lapte
Pe Eugen Malihen, un băieţel de 4 ani, l-au crezut mort, împreună cu restul familiei sale: mama, tatăl, fra­tele de 1 an şi jumătate şi sora de 5 ani. Marinarii de pe Podeni 2 sco­se­seră însă din apă, după accident, un băieţel care plutea susţinut de un bidon. Eugen a fost dus la spital. N-a vorbit câteva ore. Apoi şi-a spus singur numele.

S-a aflat că un băieţel de 4 ani a fost găsit viu, plutind pe Dunăre. Aşa a ajuns unchiul lui Eugen la spital şi l-a găsit. Când să-l ia acasă, co­pilul nu voia să se mai îmbrace cu hainele. Spunea încontinuu că sunt ude. Asistentele i-au călcat bine câteva hăinuţe şi l-au convins până la urmă să se îmbrace. Iar a doua zi Eugen a păşit în curtea bunicilor din partea mamei, de la Grindu, cu acelaşi bidon în mână. Era bidonul cu care venea mereu la bunica, să ia lapte pentru fratele mai mic. "Unde e mama?", l-a întrebat bunica Florea Mogoş. "Pe mama o plouă", a răspuns copilul. "Îmi amintesc ceva, ceva... Doar n-am stat cu ochii închişi, dar... Îmi amintesc cum intra apa în vapor. Multă apă. Şi că am ieşit din apă", spune Eugen Malihen după 20 de ani. Băieţelul a fost tras de lângă vaporul care se scufunda de doi pisicani care reuşiseră să iasă. Din apă l-a scos un marinar de pe Podeni 2, vasul care a plecat din port când a văzut că "Mogoşoaia" se scufundă. Aveau să se întâlnească după 20 de ani, când marinarul de pe Podeni 2, devenit între timp căpitan pe un vapor, s-a trezit că noul său angajat e... băieţelul cu bidonul.


PLÂNGEAU CINCI COPII ACASĂ
Soţia lui Ion Cocu nu se îndurase să plece cu vaporul de 8:00. Mai avea vreo două coşuri de pepeni, şi a rămas în piaţă, poate-poate i-o vinde. Ar fi trimis-o pe fetiţa de 9 ani, pe care o avea cu ea, la piaţă. Dar până la urmă a tras-o înapoi, de mână, şi a ţinut-o la pepeni, la piaţă.
"Şi cum stăteam acolo, în piaţă, îmi spune unul că s-a scufundat vaporul de Pisica. Şi eu îi zic: « Ei, dar pleacă de aici, lasă-mă în pace, nu mă mai înăduşi şi tu». Şi aşa aveam şase copii, şi plecaserăm cu vaporul de 5:00, să vin cu 8:00 înapoi. Că ştiţi fără mâncare îi ţineam acasă şase copiii", îşi aminteşte femeia cea mai grea zi din viaţa ei.

Cum să se scufunde vaporul? Aşa ceva nu se mai pomenise pe Dunăre. "Apoi a venit un tinerel şi a în­ceput să plângă spunând: «Tata s-a înecat în vapor. Vaporul «Mogo­şoaia» s-a dus la fund, s-a înecat». Am început să credem. Am lăsat pepenii ăia galbeni şi am plecat la bac. Când, la bac, în staţie, ne-au spus că nu merge nici bacul pentru că s-a înecat «Mogoşoaia». Vedeam malul de dincolo, noi plângeam, se dădea prin staţie că este adevărat. Băieţii plângeau şi ei acasă, pentru că ştiau că suntem trei inşi la Galaţi: tatăl, eu şi fetiţa".

Dar Ion Cocu a ajuns acasă înaintea lor. Ieşise pe un geam spart al vaporului, înotase şi apoi fusese cules din apă de marinarii de pe Podeni 2. Se salvase.