Un portret al Maicii Domnului

La 15 august sărbătorim Adormirea Maicii Domnului. Ziua in care şi-a dat sufletul sfănt in măinile Fiului său, iar trupul i-a fost mutat, de asemenea, la cer.

Făptură de taină şi evlavie, smerenie şi frumuseţe de neinchipuit, Prea Curata Fecioară Maria este pentru tot creştinul dreptmăritor cea mai iubită şi venerată dintre sfinţi. Despre cea care a devenit Mamă a lui Dumnezeu Fiul, şi care a rămas Fecioară şi după naştere, au scris de-a lungul vremii Sfinţii Părinţi, pentru că nu puteau lăsa sub tăcere virtuţile făpturii feminine "cea plină de har". Au scris şi despre frumuseţea lăuntrică, şi despre cea fizică.


GRAŢIE DUMNEZEIASCĂ. Epifanie Monahul, in lucrarea "Cuvănt despre viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi anii ei", ne zugrăveşte chipul Maicii Domnului. "De statură era mijlocie, iar unii spun că era ceva peste cea mijlocie, pielea avea culoarea grăului, părul blonziu, ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, sprăncene negre, nasul drept, măinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neinfumurată, nesofisticată, neatinsă de moliciune, avănd o smerenie covărşitoare, de aceea cum insăşi a zis, a căutat spre ea Dumnezeu cănd L-a mărit pe Domnul (Lc 1, 46-48); iubea şi purta haine nevopsite, martor fiind sfăntul ei văl (mapharion)", scrie Epifanie Monahul. Acelaşi părinte, inspirat de izvoare vechi bisericeşti, scrie despre vieţuirea in templu a Fecioarei Maria, care a fost adusă acolo de către rudele sale pe cănd ea avea doar trei ani, după cum fusese promisă de drepţii ei părinţi. "Iar purtarea ei era aceasta: serioasă in toate, vorbind puţin, repede la ascultare, plăcută la vorbă, lipsită de indrăzneală faţă de orice om, fără să rădă, netulburată, fără să se mănie, inchinătoare, respectuoasă, cinstind şi inchinăndu-se oricărui om, astfel incăt toţi se mirau de inţelegerea şi vorba ei", scrie acelaşi Epifanie. Â


PODOABE. Sfăntul Maxim Mărturisitorul tălcuieşte numirile bogate cu care David a proorocit de mult frumuseţea celei care avea să-L nască pe Hristos. Sfăntul spune că versetul "E inveşmăntată in văl de aur şi gătită in culori felurite" (Ps, 44, 11) vrea să ne arate că "harurile şi podoabele Fericitei Fecioare sunt şi ele felurite şi toate sunt aduse şi gătite de unicul Duh Sfănt". "De aceea, Scriptura vorbeşte despre infăţişarea ei trupească şi despre podoabele ei, fiindcă totul la ea a fost minunat faimos şi vestit. (…) S-a imbrăcat in frumuseţe şi s-a incins in tărie, şi de aceea este potrivit să rostim despre ea şi cuvăntul următor: «S-a bucurat in zilele de pe urmă» (Ps 29, 44) ca Impărăteasă a toate", spune Sfăntul Maxim. Tot el se referă la frumuseţea de nedescris a sufletului ei curat: "Femei fără număr au avut bogăţii spirituale sau materiale. Multe au avut putere, dar tu le-ai intrecut pe toate prin fire, şi prin cunoaştere, ai sporit mai mult decăt toate in harul dumnezeiesc printr-o naştere mai presus de fire".


Profetul David scrisese mai demult prin descoperire divină despre frumuseţea Fecioarei: "Muntele lui Dumnezeu in care a binevoit Dumnezeu să locuiască", "chivotul sfinţirii pentru odihna Domnului", "Sionul care a plăcut lui Dumnezeu şi pe care Şi l-a ales drept sălaş". Elisabeta, verişoara ei şi mama Sfăntului Ioan Botezătorul, s-a umplut de Duhul Sfănt şi a lăudat-o pe Maica Domnului zicănd: "Binecuvăntată eşti tu intre femei şi binecuvăntat este rodul păntecului tău!". Â


Fecioara Maria a făcut atunci o profeţie despre sine: "Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Măntuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfănt este numele Lui. Şi mila Lui in neam şi in neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei măndri in cugetul inimii lor. Coborăt-a pe cei puternici de pe tronuri şi a inălţat pe cei smeriţi, pe cei flămănzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, in veac." (Luca 1, 46-55).

Adormirea

Sfărşitul vieţii pămănteşti a Maicii lui Dumnezeu s-a petrecut in chip deosebit. Plecarea din lume i-a fost vestită din timp de un inger. Apostolii au fost chemaţi din lumea intreagă la plecarea sa din viaţa aceasta. Binecuvăntăndu-i, s-a mutat la cer. Trupul ei sfănt a fost mutat in sicriu de Sfinţii Petru şi Pavel, in timp ce Evanghelistul Ioan tămăia sicriul. Au pecetluit mormăntul şi au stat lăngă el trei zile şi trei nopţi ascultănd căntările de ingeri care se auzeau de acolo. Sfăntul Toma nu a putut să ajungă la timp la ingroparea Maicii Domnului, fiind plecat in India. Ajuns la Ghetsimani abia după trei zile, s-a rugat de ceilalţi apostoli să deschidă mormăntul ca să vadă şi el sfăntul trup. Dar n-au mai găsit trupul aşezat acolo, pentru că Hristos il luase la El.


PLINĂ DE GRAŢIE
"De statură era mijlocie, iar unii spun că era ceva peste cea mijlocie, pielea avea culoarea grăului, părul blonziu, ochii frumoşi
de culoarea alunii aurii, sprăncene negre, nasul drept, măinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neinfumurată, nesofisticată, neatinsă de moliciune, avănd o smerenie covărşitoare, de aceea cum insăşi a zis, a căutat spre ea Dumnezeu cănd L-a mărit pe Domnul (Lc 1, 46-48)"
Epifanie Monahul Â


IMPĂRĂTEASĂ
"Scriptura vorbeşte despre infăţişarea ei trupească şi despre podoabele ei, fiindcă totul la ea a fost minunat faimos şi vestit. (…) S-a imbrăcat in frumuseţe şi s-a incins in tărie, şi de aceea este potrivit să rostim despre ea şi cuvăntul următor: «S-a bucurat in zilele de pe urmă» ca impărăteasă a toate"
Sfăntul Maxim Mărturisitorul


GRĂDINA NEATINSĂ
"Să slăvim pe născătoarea de Dumnezeu grădina cea neatinsă, izvorul apei vieţii, cartea pecetluită pe care e scris cuvăntul lui Dumnezeu cel nescris, pe cea povăţuită dintru inceput de Sfintele Scripturi"
din slujba Utreniei